În învățământul preuniversitar, programa școlară de educație fizică este elaborată de Ministerul Educației, prin comisia de specialitate. Programele școlare sunt centrate pe competențe, fiind realizate astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul primar, gimnazial și liceal.
Profilul de formare al elevilor se axează pe cele opt competențe cheie europene:
1. Comunicare în limba maternă
2. Comunicare în limbi străine
3. Competențe matematice (A) și competențe de bază în științe și tehnologii (B)
4. Competență digitală
5. A învăța să înveți
6. Competențe sociale și civice
7. Spirit de inițiativă și antreprenoriat
8. Sensibilizare și exprimare culturală
La prima vedere, competențele cheie par a fi greu de aplicat la clasă. Totuși, ca profesori ne putem pune întrebări de tipul: cum putem noi în cadrul disciplinei noastre – educație fizică și sport – să contribuim la dezvoltarea fiecărei competențe cheie? De ce facem ceea ce facem la clasă?
Putem încerca să răspundem folosind ca țintă a învățării chiar competențele cheie:
1. Cum să dezvolt competența comunicare in limba maternă la educație fizică?
R. Cred că pe parcursul orelor este important să le formez elevilor un set de atitudini care duce la dezvoltarea acestei competențe:
– Interes pentru îmbogățirea vocabularului specific
– Preocuparea pentru informarea sportivă sistematică
– Disponibilitate pentru receptarea și conformarea la mesajele transmise de către profesor, colegi și parteneri de activitate
– Utilizarea comunicării în spirit de colaborare
– Autocontrol asupra corectitudinii și caracterului elevat al comunicării
– Intransigență față de agresiunea verbală
2. Cum să dezvolt competența comunicare în limbi străine la educație fizică?
R. Putem exersa împreună, principalii termeni specifici, echivalenți în limba străină studiată, cu precădere:
• Denumirea probelor/ ramurilor de sport
• Denumirea procedeelor și acțiunilor tehnico-tactice
• Principalele reguli de concurs
• Termeni uzuali, metodici și organizatorici (poziții, mișcări, comenzi)
3. Cum să dezvolt competențele din domeniul matematică științe și tehnologie?
R. In timpul activităților de educație fizică pot fi subliniate cunoștințele legate de:
– Unitățile de măsură ale masei, spațiului și timpului
– Segmentele, organele, articulațiile și mișcările corpului
– Funcțiile organismului și unitățile de măsurare a acestora (cardio-respiratorii, analizatori)
– Direcție, amplitudine, unghiuri
– Formule de calcul a indicilor specifici (de proporționalitate/ de nutriție)
– Aparatura de specialitate (de lucru și de investigație)
4. Cum să dezvolt competențele digitale?
R. Voi îndruma elevii să selecteze informațiile corespunzătoare interesului personal, să știe să stocheze și să regăsească informațiile culese, să a comunice prin intermediul mijloacelor moderne. Toate aceste abilități vor putea fi dezvoltate și prin oferirea de puncte suplimentare în cazul evaluărilor finale dacă se trimit sub formă digitală mici proiecte, eseuri pe temele unității de învățare respective
5. Cum să dezvolt competența a învăța să înveți?
R. Cred că urmărind dezvoltarea următoarelor abilități voi aduce o contribuție în dezvoltarea acestei competențe:
– Utilizarea tehnicilor de autoevaluare a capacității bio-psiho-motrice
– Prelucrarea datelor capacității proprii și reflectarea critică asupra valorii acestora
– Conștientizarea componentelor pozitive și negative ale dezvoltării fizice și capacității motrice proprii
– Elaborarea autonomă a unor programe de acționare
– Concentrarea pe perioade scurte și lungi asupra realizării obiectivelor propuse
6. Cum să dezvolt competențele sociale și civice?
R. Aceste competențe sunt specifice disciplinei educație fizică deoarece aceasta presupune relaționare socială, toleranță și fair-play, etc. Astfel elevii își dezvoltă prin intermediul educației fizice:
– Respect față de partenerii de întrecere și față de adversari
– Disponibilitate pentru compromis în organizarea și desfășurarea activităților practice sub formă de întrecere
– Integritate și respect pentru adevăr, în variatele situații care se cer arbitrate
– Asertivitate în desfășurarea activităților practice
– Respect pentru valori
– Atitudine critică față de comportamentele neadecvate.
7. Cum să dezvolt inițiativă și antreprenoriat la educație fizică?
R. Punctual, conducând prin rotație veriga lecției „influențarea selectivă a aparatului locomotor” elevii își dezvoltă inițiativă în conducerea unui complex de dezvoltare fizică generală cu fond muzical sau fără. Dacă facem o analogie cu conducerea unor ședințe de aerobic, zumba, crossfit etc. pe care le conduc în sălile de sport instructorii sportivi și antrenorii personali putem spune că dezvoltăm foarte bine și competențele antreprenoriale. Elevii sunt conștienți că formele de practicare a exercițiilor fizice se pot constitui ca obiect al unor afaceri (fitnes, culturism, centre de inițiere în diferite ramuri de sport).
8. Cum să dezvolt exprimarea culturală?
R. Sensibilitatea şi expresia culturală implică ”aprecierea importanţei exprimării creative a ideilor, experienţelor şi emoţiilor sub diverse forme, în muzică, arta spectacolului, literatură şi artele vizuale” .
La disciplina educație fizică, ne putem referi la:
– Cultura fizică, domeniu al culturii universale
– Repere reprezentative ale culturii fizice
– Interferențe între sport și artă (patinaj artistic, înot sincron, sărituri în apă, gimnastică ritmică sportivă, sport aerobic, sărituri acrobatice, schi, dans sportiv etc.)
– Reflectarea sportului în creațiile artistice universale.
Execuțiile tehnice deosebite din orice disciplină sportivă pot fi considerate acte de exprimare culturală, în special elementele din gimnastică artistică pe care unii elevii le execută într-o formă deosebită.
În privința modalității de abordare a programei de educație fizică, doamna Monica Stănescu prezintă, în lucrarea „Didactica educației fizice”, cinci orientări, a căror pondere variază de la un ciclu de învățământ la altul, ca și de la un profesor la altul.
• Abordarea eclectică – profesorul alocă un anumit timp de lucru tuturor componentelor programei: capacității de organizare, dezvoltării fizice armonioase, calităților motrice, deprinderilor și priceperilor motrice. Componentele au o pondere diferită în funcție de ciclul de învățământ căruia ne adresăm. Trebuie să recunosc că am fost nevoit să caut termenul ”eclectism” în dicționar: ”îmbinare neprincipială, mecanică a unor puncte de vedere sau concepții diferite, incompatibile, eterogene”. Termenul are mai degrabă o conotație negativă, dar nu cred că doamna profesoară a dorit să il folosească în acest sens. Pentru că acest tip de abordare este susținut în programele de educație fizică la capitolul sugestii metodologice.
• Abordarea specifică educației fizice sportive – folosită de profesori la clasele cu elevi al căror nivel de dezvoltare bio-motrică le permite asimilarea conținutului tehnico-tactic specific ramurilor de sport, în condiții competiționale
• Abordarea de tip condiție fizică – profesorii pun accent pe dezvoltarea condiției fizice a elevilor
• Abordarea specifică educației prin mișcare – în care jocurile de mișcare constituie o componentă majoră a instruirii
• Abordarea recreațională – profesorii par mai degrabă preocupați de supravegherea copiilor în timpul unui joc spontan decât de procesul de învățare pe care ar trebui să îl organizeze și să îl conducă la educație fizică.
Eu aș mai adăuga un alt tip de abordare, izvorât din considerente practice: specificul de eterogenitate pe care îl au elevii și școlile din România.
• Abordarea mixtă – 60-70% din timpul lecției acordat programei școlare și 30-40 % activități recreaționale la alegere de tipul joc bilateral (probabil fotbal pentru băieți) sau orice alte activități individuale sau de grup pe care doresc elevii să le practice, în funcție de infrastructura sportivă și materialele didactice existente în școala respectivă.
Până la urmă, modul cum se realizează activitățile de educație fizică depinde foarte mult de profesor, nu de specificul școlii și al elevilor. Se pot realiza lecții deosebite, care respectă programa școlară și implicit profilul de formare al elevilor pe terenuri de sport improvizate, în săli de clasă sau on-line.
Dar pot fi realizate și lecții recreaționale, aproape tot anul școlar, în care profesorul doar supraveghează elevii (sau nu), la școlii cu infrastructură sportivă și condiții materiale deosebite. „Homo locum ornet, non ornat homonem locus” – omul sfințește locul!
Bibliografie și resurse web
1. DRAGOMIR, P., SCARLAT, E., 2004. Educaţia fizică – repere noi, mutaţii necesare. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
2. „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți” – CRED, suport de curs modulul I, Un nou Curriculum național pentru învățământul primar şi gimnazial – conceptualizări necesare
3. Programele şcolare pentru educaţie fizică şi sport (învăţământul primar, gimnazial şi liceal)
4. STĂNESCU, M., 2012. Didactica educației fizice. Editura Universitară, București
5. dexonline.ro/definitie/eclectism
6. it.wikipedia.org/wiki/Homo_ornat_locum,_non_locus_hominem