Nici nu ne-am familiarizat suficient de bine cu tehnicile de pedagogie digitală, cu abordarea conceptelor de blended learning impuse de pandemia Covid, cu învățarea online – sincron și asincron, că tehnologia ne aruncă în fața unei alte provocări, și anume Inteligența Artificială (IA). Deși unele tehnologii IA există încă de mult timp, în ultima vreme acestea au înregistrat progrese spectaculoase, devenind un element indispensabil al vieții noastre cotidiene – de la motoarele de căutare la sistemele de recunoaștere vocală sau facială, asistenții virtuali etc. -, și putem spune că am integrat inteligența artificială, fără prea mare efort conștient, atunci când facem cumpărăturile online, călătorim ghidați de Waze sau Google Maps, plătim facturile sau impozitele online, iar exemplele ar putea continua.
Și în ceea ce privește educația, observăm multiplele avantaje pe care le aduc unele dintre aplicațiile online de învățare. Exemple concrete în acest sens sunt aplicațiile de învățare a limbilor străine cu asistenți virtuali sau multiplele aplicații și platforme specializate pentru școala de șoferi în România care oferă chestionare auto oficiale, actualizate, lecții de legislație și simulări de examen pentru toate categoriile. Nu întâmplător am dat acest ultim exemplu pentru că, am observat cu bucurie, preocuparea elevilor mei de clasa a XII-a de a învăța și promova cu succes examenul pentru obținerea permisului de conducere auto. Iar acesta poate fi și un exemplu de bună practică ce demonstrează concret o îmbinare armonioasă a platformelor de învățare cu exercițiul practic și rezultatul așteptat, la care se adaugă și motivația puternică din partea cursantului – o rețetă a succesului pe care am putea-o adopta și în procesul de predare la clasă.
Și atunci, întrebarea firească ar fi Care sunt calitățile și competențele profesorului în lumea nouă, a inteligenței artificiale?, pentru că observăm că elevii noștri, nativi digitali au integrat cu mai multă ușurință inteligența artificială atunci când rezolvă teste, realizează eseuri sau elaborează proiecte. Și nu este rău deloc, ci doar trebuie ghidați astfel încât inteligența artificială să devină un instrument infailibil de învățare și aprofundare a cunoștințelor pe termen lung, de dobândire a unor competențe care să le asigure traiectoria socială și profesională dorită. Dar pentru acest deziderat și profesorul are nevoie de o nouă viziune asupra actului educațional, de o nouă abordare ce presupune noi abilități și deprinderi, noi competențe.
Tranziția către o educație augmentată de IA nu reprezintă doar o schimbare de instrumentar pedagogic, ci o repoziționare a rolului profesorului. Într-o lume în care informația este accesibilă doar la un click distanță, profesorul nu mai reprezintă o sursă de cunoaștere, ci „instructorul” (prin analogie cu exemplul dat anterior), ghidul care îndrumă elevii prin labirintul cunoștințelor digitale. Implementarea IA în sala de clasă solicită un set nou de competențe, care îmbină alfabetizarea tehnică cu discernământul etic și inovația pedagogică. Dintre aceste competențe fac referire la:
1. Abilitățile tehnice și inițierea în IA
Odată cu pandemia, fortuit, am experimentat o serie de tehnici digitale. Am parcurs diferite sesiuni de formare care să ne ajute să înțelegem și să aplicăm instrumentele de pedagogie digitală, abilitățile tehnice dobândite devenind un precursor în înțelegerea IA – aceasta fiind și prima competență necesară a profesorului de azi care trebuie să înțeleagă, la nivel conceptual, cum funcționează sistemele de inteligență artificială, care sunt limitările lor și cum poate distinge între o aplicație de IA utilă pedagogic de una care doar automatizează procese fără valoare adăugată.
2. Creator de conținut pedagogic
Trebuie menționat că implementarea IA nu înseamnă înlocuirea metodelor tradiționale de învățare, ci optimizarea lor prin crearea unor resurse educaționale de calitate, personalizate nevoilor și capacităților de învățare ale elevilor. Utilizând IA, această competența de design instrucțional transformă învățarea într-una particularizată, prin crearea unor trasee de învățare diferențiate. Profesorul trebuie să știe cum să folosească datele furnizate de platformele de IA pentru a identifica lacunele în învățare și a găsi soluții de remediere a acestora.
3. Competența etică și gândirea critică
Aceasta este una dintre cele mai sensibile laturi – competența etică. Profesorul trebuie să vegheze asupra utilizării responsabile a tehnologiei, în beneficiul valorilor morale și principiilor fundamentale ale societății. Este cel care îl determină pe elev să folosească IA ca pe un co-pilot și nu ca pe un înlocuitor al gândirii.
4. Inteligența emoțională și adaptabilitatea
Dacă IA poate prelua o bună parte dintre sarcinile administrative (planificare, evaluare), rolul profesorului devine mai pronunțat pe alte laturi precum mentoratul sau medierea. Profesorul devine un partener în cunoaștere, un mediator al dezbaterilor îndrăznețe ce facilitează dialogul dintre inteligența artificială și gândirea critică a elevului, punând accent pe empatie, colaborare, încredere și toleranță, oferind continuu suport socio-emoțional.
Pentru o lume în continuă schimbare, dezvoltarea acestor competențe nu este opțională, ci indispensabilă într-o societate puternic digitalizată, în care IA nu trebuie privită ca o amenințare, ci ca un aliat puternic care te poate urca pe culmile succesului.
Bibliografie
1. Comisia Europeană (2022). Orientări etice pentru educatori privind utilizarea inteligenței artificiale (IA) și a datelor în procesul de predare și învățare. Publicații – learning-corner.learning.europa.eu/learning-materials/use-artificial-intelligence-ai-and-data-teaching-and-learning_ro ; [accesat 28.03.2026];
2. Google. (2026). Gemini 3 Flash (Versiunea din 30 martie); gemini.google.com/.