Viaţa de zi cu zi ne pune în faţă diverse provocări, iar rezolvarea acestora depinde în majoritatea cazurilor de noi şi de modul în care ştim să ne adaptăm la acestea şi să le gestionăm din punct de vedere emoţional şi psihologic. Reacţia la astfel de provocări diferă de la individ la individ. Printre provocările vieţii de adolescent se numără şi diferite examene naţionale pe care aceştia le au de trecut. Fie că este vorba de Evaluarea Naţională din clasa a VIII-a (din preadolescenţă sau de la începutul adolescenţei), Bacalaureat (sau examenul maturităţii) sau examene de licenţă, pot genera la adolescenți o serie de probleme mai mult sau mai puțin grave.
Se ştie că, datorită schimbărilor de ordin fizic, psihic şi emoţional cu care se confruntă neștiind cum să le facă faţă, adolescenţilor li se pare de cele mai multe ori că problemele lor sunt mai mari şi că nu sunt înţeleşi de adulţi, tinzând să aibă dese stări de frustrare, anxietate, stres exagerat, disperare, atacuri de panică, depresii etc.; stări care dacă nu sunt gestionate corect riscă să aibe un final neplăcut.
În ceea ce priveşte confruntarea cu un examen naţional important, cele câteva săptămâni dinaintea acestuia se caracterizează de cele mai multe ori printr-o acumulare excesivă de stres şi o stare de anxietate şi teamă permanentă. Adolescenţii reacţionează diferit la asemenea situaţii tensionate. Astfel, există o categorie de tineri conştiincioşi, care acordând examenului importanţa cuvenită încep să se pregătească din timp pentru acesta, o categorie de adolescenți care lasă toată materia de învăţat pentru ultimele săptămâni motivând că va uita ce a învăţat dacă începe prea devreme, că este prea ocupat şi prea implicat în alte activităţi şi se minte pe sine că mai are destul timp şi o a treia categorie care iniţial are o atitudine pasivă ca şi cum nu i-ar păsa că se apropie examenul. Cert este că, indiferent de categoria de tineri din care fac parte, toţi întâmpină probleme mai mult sau mai puţin grave înaintea unui examen important. Unii dintre adolescenţi se pot afla în situaţii extrem de dificile cărora nu pot şi nu ştiu să le facă faţă. Chiar dacă sunt elevi foarte buni, datorită presiunii emoţionale şi psihice, pot claca nereuşind să se concentreze suficient la ceea ce au de făcut, în acest mod ratându-şi examenul.
În perioada dinaintea examenelor, adolescenţii se confruntă cu neîncredere în forţele proprii, în ceea ce ştiu şi au învăţat, cu emoţii foarte mari, cu frica de necunoscut, cu teama de a nu-i dezamăgii pe părinţi, pe dascăli, pe prieteni sau, în general, pe oamenii importanţi din viaţa lor, cu dorinţa de a-şi atinge ţelul şi de a avea un viitor profesional strălucit, cu teama de a nu trece examenul şi de a fi considerat de restul lumii un ratat, cu teama de a nu râde lumea de ei şi de a nu-i judeca în cazul unei nereuşite, cu presiunea aşteptărilor prea mari ale celorlalţi de la ei, cu imposibilitate sau dificultăţi de concentrare, cu momente în care li se pare că nu-şi amintesc nimic din ceea ce au învăţat, cu frecvente stări de panică sau cu neştiinţa organizării materiei de studiu pentru ca învăţarea să fie eficientă.
Factorii externi care influenţează adolescenţii în perioada premergătoare unui examen important sunt numeroşi. Negativismul sitauţiei poate fi accentuat de mass-media care, de cele mai multe ori, prezintă statisticile cazurilor de nereuşită, de părinţi şi de dascăli care au aşteptări exagerate de la copiii, respectiv, elevii lor, sau care din dorinţa de a-i motiva şi mobiliza pe tineri să se pună pe învăţat şi să acorde exemenului importanţa cuvenită le repetă acestora fraze cu un aspect mai mult demoralizator decât unul încurajator, precum dacă nu-ţi iei examenul o să ajungi măturător de stradă…, o să ajungi şi tu ca X…, o să râdă toată lumea de tine…, mă vei face de ruşine…cum o să mai dau eu ochi cu lumea…, etc. Compararea permanentă cu alte rude, colegi sau cunoscuţi care au luat note mari la examen sau au avut reuşite considerabile în viaţă poate motiva adolescentul. Dacă se pune accentul pe reuşită şi performanţă, dar dacă este expusă ca: nu vei fi niciodată ca X care …, tu de ce nu poţi fi ca Y şi să înveţi, să ajungi cineva? sau …pe tine nu te interesează niciodată nimic, uite, X…este avocat (ori orice altă meserie), dacă a învăţat…, scoţând în evidenţă lipsurile sau aspectele negative ale adolescentului, încercarea de a-l face pe acesta să se mobilizeze şi să ia examenul în serios se transformă în presiune suplimentară şi are un efect invers decât cel scontat.
În perioada examenelor şi în cea premergătoare acestora la majoritatea adolescenţilor se instalează stresul şi starea de anxietate accentuată. Aceasta din urmă se recunoaşte după: tremurul întregului corp şi al vocii, usucarea gurii, senzaţia de rău, ameţeli, vomă, transpiraţie, palpitaţii, mâncărimi de piele, întreruperi frecvente de respiraţie şi pierderi temporare de conştiinţă. Termenul provine din limba latină şi se traduce prin situaţie de maximă încordare, precum cea în care se află tinerii în pragul unui examen important.
De cele mai multe ori elevii conştientizează abia în ultimul moment că au de trecut peste un examen, de aceea tind să înveţe sau să parcurgă toată materia în ultimele câteva zile şi se surmenează.
Este bine cunoscut faptul că pe măsură ce examenul se apropie nivelul de anxietate creşte, iar acest lucru poate avea efecte pozitive dacă îi face pe candidaţii la examen să se mobilizeze şi să reacţioneze prin creşterea gradului de concentrare asupra materiei de parcurs şi asupra sarcinilor de rezolvat.
Dacă nivelul de anxietate depăşeşte pragul optim se poate ajunge la blocaje ce împiedică elevul să redea ceea ce a învăţat şi ceea ce ştie, rezultatul fiind eşecul şi ratarea examenului. Nivelul de anxietate crescut afectează capacitatea de memorare, de stocare, de reţinere şi de recuperare a informaţiei, influenţează capacitatea de concentrare şi aceea de percepere şi codificare. Aceste probleme întâmpinate se răsfrâng atât asupra elevilor delăsători, cât şi asupra elevilor cu rezultatea foarte bune la învăţătură. De multe ori presiunea examenului este atât de mare, încât înaintea acestuia se poate instala aşa-zisa uitare aparentă, cu alte cuvinte, elevii au impresia că nu îşi mai amintesc ceea ce au învăţat, astfel apare starea de panică şi există tendinţa de a reparcurge informaţiile învăţate chiar şi în ultima clipă.
Stările emoţionale prin care trec adulescenţii când se află în pragul unui examen important nu permit o bună pregătire şi provoacă blocaje în timpul examenului. Pentru a diminua sau a scăpa aparent de stres şi anxietate, unii tineri se apucă de fumat pentru efectul aşa-zis calmant al ţigării sau încep să ia unele medicamente, să bea energizante şi să consume cafea în exces. Totuşi, deşi iniţial se poate instala o stare de bine şi de detaşare de stimulii stresanţi, pastilele, energizantele, ţigările sau cafeaua, pe termen mediu şi lung, fac mai mult rău decât bine.
Pe lângă aspectele negative amintite mai sus, adolescenţii se mai pot confrunta cu dormitul prost, stări de nelinişte, plânset, dereglarea poftei de mâncare, îngrijorare excesivă, gânduri iraţionale ca: ce se întâmplă dacă? şi predicţii catastrofale cu privire la propria persoană, sigur iau notă mică, etc. Gândurile iraţionale pot lua forma cerinţelor absolutiste şi evaluarea negativă globală a propriei persoane: dacă nu iau bacul, sunt şi eu un ratat precum X….
Aceste probleme îngrijorătoare se manifestă datorită lipsei strategiilor de învăţăre şi a exerciţiilor de memorare, lipsei organizării, neprogramării eficiente a timpului de studiu şi a celui liber, a neprioritizării activităţilor, amânării sau evitării sarcinilor, a uşurinţei cu care pot fi distraşi de stimulii din jur şi datorită dorinţei sau tendinţei de a face orice altceva în afară de învăţat.
Prin urmare, adolescenţii trebuie să facă faţă, în apropierea unor examene importante, atât stresului de la nivel psihic şi emoţional autoindus, cât şi influenţei părerilor celor din jurul lor. Pentru a veni în sprijinul adolescenţilor, părinţii şi profesorii au un rol hotărâtor şi trebuie să le fie alături cu încurajări, exemple de bună organizare şi gestionare a timpului.
În vederea depăşirii problemelor cu care se confruntă adolescenţii aflaţi în pragul unor examene importante, se recomandă păstrarea unui stil de viaţă sănătos, stabilirea priorităţilor, a paşilor şi a unui program eficient de urmat, adoptarea unei gândiri pozitive şi a schimbării atitudinii în ceea ce priveşte examenul ce urmează a fi dat, crearea unui mediu eficient pentru învăţat, planificarea timpului de studiu având intercalate şi perioade de pauză şi relaxare, evitarea învăţării intense şi a surmenării şi oferirea unor mici recompense după fiecare reuşită sau după fiecare punct bifat în programul stabilit.
Mai mult, în perioada premergătoare exemenelor importante, adolescenţii trebuie să se relaxeze, să se liniştească, să privească situaţia cu calm, să înveţe să-şi gestioneze emoţiile şi stresul, să nu se gândească la ceilalţi, la ce aşteaptă sau la ce vor zice şi să evite implicarea în orice situaţie de risc în ziua examenului.
În concluzie, se poate afirma că, deşi presiunea şi nivelul de stres exercitate asupra adolescentului în apropierea sau în perioada unor examene importante ating cote foarte ridicate, cu disciplină, calm şi o bună organizare, precum şi cu sprijinul părinţilor, dascălilor şi prietenilor, problemele care apar la un moment dat pot fi depăşite.