Jung afirma că „adevăratul univers al vieții copiilor este leagănul de vis și de joc în care să se mlădieze zburdălnicia și gândul curat, o adevărată lume inventată din ce a dat mai frumos și mai trainic spiritul uman de-a lungul vremurilor, acel spirit care a rămas încremenit în spațiul feeric al basmelor, al cântecelor, al poeziei, al poveștilor, a tot ceea ce se încarcă de fior în fața esenței.” De aceea, instituțiile care îi preiau pe copii din familie în vederea educației, în special grădinița, ca primă instituție de culturalizare și sociabilizare a copiilor, de pregătire a acestora pentru integrarea școlară, au roluri decisive în asigurarea eficienței învățământului.
Modul în care amprenta acestora se reflectă în evoluția ulterioară a tânărului este vizibil la toate nivelurile, începând de la coordonatele fundamentale ale personalității umane, până la mecanismele economico-sociale.
Nu este e o exagerare afirmația că începutul de drum pentru preșcolarii de azi înseamnă și începutul de drum al viitoarei societăți, care își trasează direcțiile viitoarei dezvoltări odată cu ei.
De aceea, educația preșcolarilor necesită o preocupare deosebită din partea tuturor factorilor și a instituțiilor implicate pentru a concentra și a corela resursele materiale și umane, astfel încât să poată fi elaborat un cadru pedagogic optim. Doar astfel formarea preșcolarilor de azi va putea să garanteze un răspuns adecvat cerințelor viitoarelor decenii.
Conform accepțiunilor generale, învățământul preșcolar are menirea de a forma copiii sub aspect psiho-intelectual, fizic și socio-afectiv, pentru o cât mai ușoară adaptare la activitățile de tip școlar, pentru integrarea școlară și socială.
Politicile educaționale actuale se concentrează asupra preocupării de introducere cât mai timpurie a copiilor într-un sistem de educație instituționalizat. Acestea au la bază realitatea pedagogică și psihologică a faptului că vârsta preșcolară și școlară mică reprezintă o perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului. Cercetările pedagogice arată că până la vârsta de 4-5 ani copilul își dezvoltă 40% din capacitatea intelectuală ce va fi atinsă la maturitate. Dacă aceste aptitudini, disponibilități, însușiri, calități, competențe nu sunt valorificate la timp, ele nu vor putea fi recuperate niciodată sau nu se vor materializa niciodată la un nivel superior de performanță.
Jean Piaget arată că „învățământul preșcolar oferă posibilitatea de a realiza o perspectivă a învățământului științific care constă în exercitarea simțului de observație, inegal dezvoltat și încă subiectiv la această vârstă”. De asemenea, Edgar Faur susține că „educația copiilor de vârstă preșcolară este un preambul al oricărei politici educative și culturale. (…) importanța primei copilării în dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor și a personalității apare deosebit de limpede”.
Din acest punct de vedere, obiectivele principale ale învățământului preșcolar vizează, în special, aspectele formative, punându-se accent pe dezvoltarea proceselor intelectuale, pe formarea capacităților de cunoaștere și de exprimare, pe formarea unor deprinderi elementare de muncă și de comportare civilizată.
În concluzie, prioritățile educației preșcolarului vizează timpuria integrare într-o instituție, urmată de cultivarea și de încurajarea datelor native ale fiecărui copil, ținându-se seama de factori precum vârsta cronologică, maturitatea școlară, conținutul instruirii. De altfel, ca urmare a profundelor schimbări care au avut loc în țara noastră, și în învățământul preșcolar s-au produs deja unele modificări în ceea ce privește conținutul procesului instructiv – educativ, în încercarea corelării sistemului național cu cel european.
Bibliografie
Apostol, V., Rafailă, E., Ţugui, L., Jurebie, S.(1999), Modele orientative de lucru cu preşcolarii, AllPedagogic, Bucureşti
Badea, E., (1993), Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului de la 3 la 18 ani cu aplicaţie la fişa şcolară, E.D.P., Bucureşti
Chiş, V., (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Piaget, J., (1973), Naşterea inteligenţei la copil, E.D.P., Bucureşti
Piaget, J., Inhelder, B., (1968), Psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti
Şchiopu, U., Verza, E., (1997), Psihologia vârstelor, E.D.P., Bucureşti
educatie.inmures.ro/educatie-traditionala/perspective-ale-dezvoltarii-invatamantului-prescolar.html
ec.europa.eu/education/policy/school/early-childhood_ro.htm