Elaborarea unui curriculum adaptat (programă școlară adaptată) pentru elevii cu cerinţe educaționale speciale este o provocare pentru cadrele didactice, procesul de adaptare, integrare și recuperare fiind unul foarte complex. Pentru a realiza o programă eficientă de educaţie fizică şi sport adaptat, trebuie identificate câteva criterii de îmbunătăţire a calităţii vieţii elevului, iar sistemul de predare trebuie să fie bazat pe obiective.
Pentru realizarea obiectivelor propuse, este importantă cunoașterea de către profesor a particularităților subiectului. Astfel, profesorul de educație fizică poate asigura programarea conținuturilor în mod adecvat, în raport cu posibilitățile reale de progres ale elevului și poate controla câteva variabile ale procesului de predare (exemple: adaptarea jocurilor sportive prin modificarea regulilor de joc; modificarea deprinderilor motrice pentru a fi accesibile elevilor în cauză, etc.).
Sporirea accesibilității pentru efectuarea diferitelor exerciții fizice, participarea la jocuri dinamice sau practicarea diferitelor ramuri și probe sportive solicită din plin creativitatea profesorilor de educație fizică.
În funcție de particularitățile elevului (nivelul de dezvoltare psiho-motrică și tipul de deficiență), profesorul va efectua următoarele acțiuni:
- va stabili o strategie didactică corespunzătoare;
- va adopta un stil de predare adecvat;
- va alege condițiile de mediu potrivite;
- va selecționa atent tipurile de deprinderi motrice propuse spre învățare, consolidare și perfecționare;
- va adapta pe cât posibil materialele didactice și echipamentele tipului de deficiență al elevului.
Pentru realizarea unui proces de instruire în concordanță cu principiul accesibilității (principiul tratării diferențiate), se recomandă:
- selecţionarea în mod raţional a sistemelor de acţionare;
- stabilirea în limite optime a nivelul efortului preconizat şi modificarea acestuia, dacă este cazul, în funcţie de situaţia didactică concretă;
- folosirea unor reglatori metodici cu rol în accelerarea învăţării motrice;
- adaptarea metodelor şi procedeelor metodice de instruire la nivelul de înţelegere şi dezvoltare psiho-motrică a subiectului;
- aplicarea unui sistem de evaluare diferenţiat.
Aplicarea principiului accesibilității poate implica modificarea regulamentelor de practicare a ramurilor de sport astfel:
- modificarea regulilor de joc și/sau a numărului de jucători;
- modificarea dimensiunilor suprafeţelor de joc;
- modificarea dimensiunilor și greutății echipamentelor (mingi mai uşoare sau mai mici);
- modificarea înălţimii fileului.
Pentru o predare personalizată și o bună organizare a activităților motrice din cadrul lecțiilor de educație fizică adaptate se recomandă utilizarea combinată următoarelor modalități de lucru:
- lucrul în echipă (activitate condusă de mai mulţi specialiști în funcţie de experienţa acestora şi de severitatea deficienţei elevului);
- lucrul cu însoţitor (ajutor suplimentar asigurat de o persoană);
- lucrul independent (în comparație cu de exersarea frontală sau pe grupe, aceasta oferă elevilor șansa de a progresa în ritmul propriu).
Respectarea regulilor clasice din practica didactică (de la uşor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut) reprezintă de asemenea o cerință de bază în aplicarea principiului accesibilității.