„Perioada preșcolară constituie perioada celei mai intensive receptivități, mobilități și posibilități psihice, o perioadă de progrese remarcabile în toate planurile” (Tomșa, G., 2007, p. 58). Această perioadă a fost denumită de-a lungul timpului vârsta de aur a copilăriei, vârsta micului faur, vârsta simbolică.
Vârsta preșcolarității aduce importante schimbări atât în sfera dezvoltării fizice, psihice, cât și a vieții relaționale, sunt realizate o serie de achiziții psiho-comportamentale fundamentale, iar calitatea acestora va influența nivelul de adaptare și integararea copilului în dezvoltarea lui ulterioară. Pentru această perioadă au fost creionate o serie de trăsături revelante, cum ar fi (Glava, A., 2002):
- este o perioadă a descoperirii (acum copilul depășește acel spațiul cunoscut de el și descoperă și o altă lume dincolo de acesta);
- este perioada conturării primelor elemente ale cunoașterii de sine și a socializării (în copilărie începe procesul devenirii ca persoană unică, independentă, perfect funcțională;
- copilul își lărgește și diversifică câmpul relațional, leagă diverse relații cu diferite persoane și poate învăța roluri sociale și pattern-urile interacționale);
- este perioada apariției competențelor.
Jocul rămâne activitatea dominantă, aceste ”începe să se coreleze și cu sarcinile de ordin instructiv-educativ”, în acest sens vor apărea schimbări cu privire la ”complicarea și adâncirea proceselor de cunoaștere, la schimbarea atitudinii față de mediul înconjurător, la perfecționarea formelor de activitate ale copilului”, această perioadă fiind cea a descoperirii realității fizice, a realității umane, a autodescoperirii (Golu, P., 1993; Dragu, A., Cristea, S., 2003). Acum poate trece foarte repede de la o activitate la alta, evitând activitățile monotone și neinteresante. Alături de joc și celelalte activități la care el se implică contribuie la dezvoltarea fizică și psihică.
Adulții implică copiii în diverse treburi gospodărești, activități, îl ajută de adult în ceea ce întreprinde, este solicitat să povestească, să comunice, să salute, să aibă grijă cum mănâncă sau salută, să desfășoare activități educative, toate acestea influențează dezvoltarea proceselor de cunoaștere, descoperire și raporatarea tot mai complexă la realitatea înconjurătoare. Realitatea apare pe toate planurile, nu doar pe cel fizic, iar pe plan uman el dacă înainte se confunda cu alte persoane, mai ales cu mama, acum el începe să-i recunoască acesteia o individualitate proprie (Schiopu, U., Verza, E., 1997). ”Deosebit de activă este formarea comportamentelor implicate în dezvoltarea autonomiei, prin organizarea de deprinderi și obișnuințe” (Șchiopu, U., 2008, p. 105). În perioada preșcolarității ”copilul înregistrează salturi spectaculoase în diferite direcții ale dezvoltării psihice”, mai ales în ceea ce privește capacitatea de adaptare la diferite situații și în relații cu semenii (Epuran, M., 1976). Vârsta preșcolară este subdivizată în trei subperioade:
- Subperioada preșcolară mică (3-4 ani);
- Subperioada preșcolară mijlocie (4-5 ani);
- Subperioada preșcolară mare (5-6/7 ani ani).
Subperioada preșcolară mică (3-4 ani) Această perioadă este caracterizată de un dinamism accentuat, el fiind manifestat în întregul său comportament, unul de adaptare la situații, de investigare a mediului, dar și în relațiile pe care le are cu părinții sau semenii. Acum este perioada în care cresc interesele, aspirațiile și dorințile implicate în satisfacția plăcerii de explorare a mediului, preșcolarul mic trece repede de la o dispoziție la alta, trăiește exploziv evenimentele care se petrec în jurul său. Spre 4 ani el începe să devină mai sensibil la semnificația unor astfel de evenimente, în acest sens adoptă anumite conduite adecvate cu aceste întâmplări. Apar inclinații spre expansiuni motorii și afective, acțiuni de autoevidențiere și independente, dar la acestă vârstă preșcolarii sunt instabili și stângaci în unele situații. Se face o trecere de la obiecte și manipularea lor la integrarea în strategii mai largi de utilizare, iar în aceste cazuri li se conferă acestora funcții simbolice. În ceea ce privește dezvoltarea intelectuală, crește capacitatea de fabulație, dar și cea de comunicare, la vârsta aceasta se prefigurează primele trăsături de personalitate. Preșcolarul mic este foarte curios, atras de obiectele din jurul său, limbajul este unul cu caracter situativ (Șchiopu, U., 2008; Tomșa, G., 2007). Această subperioadă este și etapa integrării copilului în grădiniță, integrare care se face dificil apărând dificultăți de adaptare pentru că el este dependent de mamă, nu înțelege prea bine ceea ce i se spune și nu se poate exprima coerent și clar. Tot acum apare și egocentrismul, ”tendința de a percepe lumea doar în termenii propriei perspective. Nu este un termen peiorativ și nu are nimic de a face cu egoismul; el desemnează, mai degrabă, instabilitatea înnăscută a copiilor mici de a înțelege că alți oameni pot să vadă lucrurile dintr-un alt punct de vedere” (Schaffer., R., 2007, p. 174-175). Activitatea principală rămâne jocul, acesta este presărat cu câteva activități sistematice, scurte ca și durată, simple ca și conținut, dar aceste activități iau tot forma jocului. Orice informație transmisă este realizată prin joc.
Subperioada preșcolară mijlocie (4-5 ani) La acestă vârstă sunt evidențiate progrese în ceea ce privește dezvoltarea motricității, a funcțiilor cognitive și însușirilor de personalitate, sunt mai atenți și vioi la cei din jur. Manifestă o curiozitate crescută, ea fiind exprimată prin mulțimea de întrebări adresate adulților. Se intensifică dezvoltarea conștiinței de sine, asta se explică prin creșterea opozabilității, a dorinței de a atrage atenția. Preșcolarul mijlociu este foarte atras de povești și poate chiar singur să povestească nuanțat. Activitatea de bază devine jocul, dar acesta este mai bogat în conținut, are caracter colectiv, iar în joc preșcolarul își folosește experiența de viață, observațiile și trăirile sale, modelele de conduită din ambianța apropiată. Activitățile desfășurate de el devin mai solicitante, mai complexe, cunoștiințele sunt mai bogate. El poate întreprinde activități mai complexe de autoservire și se atașează foarte mult de persoanele care îl îngrijesc. Un aspect caracteristic acestei perioade este ritmul accelerat la socializării copilului, adaptarea la grădiniță se face mai ușor și acum putem vorbi despre procesul identificării cu grupul educativ din care face parte. Copilul de această vârstă își însușește regulile specifice de convietuire atât în familie, cât și în grădiniță. Apar anumite modalități psihocomportamentale noi. Una dintre acestea este formarea limbajului interior, acest aspect reprezentând o cotitură esențială în dezvoltarea psihică a copilului (Tomșa, G., 2007; Șchiopu, U., 2008).
Subperioada preșcolară mare (5-6/7 ani) Preșcolarul mare trece printr-un moment de fragilitate fizică, iar nivelul de dezvoltare biofizică și psihointelectuală îl ajută pe acesta printr-o integrare relativ ușoară în activitatea școlară. Ei sunt capabili de activități perceptive mai intense, sunt interesați de desen și scriere, așa învață și literele, spontan și fac încercări de citire. Întâlnim acum și o anumită opoziție față de adult, ea se manifestă spontan, dar este urmată de dorința de reconciliere. Caracteristică acestei perioade este adaptarea conduitelor față de anumite persoane, atât în familie, cât și la grădiniță. Există însă posibilitatea apariției unor distanțe psihologice ale conduitei celor două medii. Se adaptează rapid la mediul grădiniței.
Alături de joc, care rămâne activitatea de bază, el desfășoară și activități de învățare sistematică, acestea sunt mai complexe, mai numeroase, cerințele mai susținute. De acum începe pregătirea pentru școală, pentru noi responsabilități. Preșcolarul își va organiza mai bine activitățile și va putea avea o atitudine critică față de ele. Activitățile desfășurate în cadrul grădiniței contribuie la dezvoltarea personalității lui, începe să își probeze forța și agilitatea motrică, poate reproduce prin imitație anumite acțiuni, conduite ale adultului (Tomșa, G., 2007; Epuran, M., 1976). „Tot ceea ce spune, face și acționează, se relaționează și exprimă în atitudini, se joacă, participarea la activitățile altora îi creează copilului satisfacție, bucurii, trăiri deosebit de intense în planul afectiv, o adevărată fericire și lipsă de griji lumești ” în acestă perioadă minunată, ”vârsta de aur a copilăriei” (Bontaș, C., 2007, p. 238). ”Etapa de 3-6 ani este o etapă de achiziții rapide pe toate planurile. Se observă o puternică individualizare a parametrilor de evoluție” (Sabău, E., 1989, p. 8).
Bibliografie
Bontaș, C., 2007, Psihologia vârstelor, Ovidius, University Press, Constanța;
Dragu, A., Cristea, S., 2003, Psihologie și pedagogie școlară, Ovidius University Press, Constanța;
Epuran, M., 1976, Psihologia educației fizice, Editura Sport-Turism, București;
Glava, A., Glava, C., 2002, Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacis, Cluj-Napoca;
Golu, P., 1993, Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Sabău, E., Drăgoi, E., Sabău, L., 1989, Educația fizică la preșcolari, Editura Sport-Turism, București;
Schaffer, R., 2007, Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca;
Șchiopu, U., 2008, Psihologia modernă, Editura România Press, București;
Șchiopu, U., Verza, E., 1997, Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Tomșa, G., Oprescu, N., 2007, Bazele teoretice ale psihopedagogiei, Editura V&I Integral, București;