Prezența tehnologiei în viața oricărei persoane nu mai este una opțională. Dacă până în urma cu relativ puțin timp, în cazuri extreme, anumite persoane se puteau sustrage de la a avea contact cu orice sursă de tehnologie (inclusiv a prezenței și utilizării unui televizor), puteau să învețe sau să își câștige traiul în absența oricăror surse tehnologice, acest aspect începe să devină din ce în ce mai greu probabil în prezent.
Independent de opțiunile noastre individuale, din ce în ce mai mult, elementele tehnologice și device-uri, inclusiv inteligența artificială vor face parte din natura umană. Toate aceste aspecte pot să creeze și stări de anxietate și dorințe de evitare a acestor schimbări, comune însă tuturor schimbărilor.
Tehnologia este acum integrată în abordările pedagogice, iar cursanții au devenit unii digitali. Constatările unui studiu asupra percepției profesorilor cu privire la integrarea tehnologiei în procesul de predare- învățare, susțin că aceastea sunt unele pozitive, iar profesorii pun accent pe faptul că tehnologia îi ajută să- și îmbunătățească practicile de instruire în mod eficient, iar procesul de învățare devine mai interactiv și menține motivația cursanților.
Ca minusuri, sunt identificate viteza lentă a internetului, lipsa infrastructurii necesare, lipsa de experiență în predarea online. În acest sens, foarte mult ar trebui să se investească în logistică (infrastructura TIC, instrumente, software, internet și laboratoare), dar, în egală măsură, și în formarea cadrelor didactice (Akram, Abdelrady, Al-Adwan & Ramzan, 2022).
Rolul tehnologiei digitale în modelarea atenției și a dezvoltării cognitive a fost în centrul preocupărilor din sfera educației, în ultimele decade. În vederea utilizării tehnologiei pentru atenție și control cognitiv, s- a pus accentul pe utilizarea televizorului, a jocurilor video și a multitasking- ului digital. Nu există însă un consens științific cu privire la tehnologiile bune sau rele, sau de forma pe care acestea o iau, dar literatura de specialitate atrage atenția asupra anumitor contexte și a anumitor utilizatori, în care caracteristicile digitale pot deveni problematice.
Cu toate acestea, între ceea ce promite tehnologia și ceea ce se întâmplă efectiv la clasă, rămâne încă o distanță. O cercetare prezintă câteva instrumente care ar putea ajuta în desfășurarea activităților de învățare colaborativă, în clasă, anume:
- MTClassroom = un mediu îmbogățit cu mai multe mese, care surprinde aspecte ale activității elevilor în timp ce lucrează în grupuri mici.
- MTDashboard = un instrument de orchestrare afișat pe un dispozitiv portabil, oferind profesorului control asupra activităților de la clasă și oferind indicatori „în timp real” a participării și progresului sarcinii fiecărui grup.
Ca o consecință a apariției noilor tehnologii, metodele de predare și învățare au evoluat dramatic. Aplicațiile inteligenței artificiale (AI) în mediile educaționale (AIED) devin din ce în ce mai evidente ca urmare a dezvoltării rapide a tehnologiei AI din ultimii ani.
Învățarea adaptivă, campusul inteligent, evaluarea profesorilor, roboții de îndrumare inteligenți și sălile de clasă virtuale sunt doar câteva dintre aplicațiile AI educaționale care pot fi explorate. Sunt de avut în vedere și evaluarea impactului tehnologiei AI asupra predării și învățării, cât și asupra rezultatelor învățării elevilor, dar și posibilele provocări cu care se pot confrunta aplicațiile AI în educație, exemple ale potențialului AI de a ajuta școlile să se îmbunătățească și, prin urmare, de a promova reformele educaționale.
Avantaje ale monitorizarii si evaluării elevilor cu instrumente digitale:
- Rapiditate comparativ cu evaluarea tradițională
- Reducerea neînțelegerilor legate de caligrafie
- Posibilitatea de adaptare mai ușoară a evaluării la tipurile de învățare: vizual, auditiv și practic.
- Eficientizare în oferirea unui feed-back
- Costuri reduse (se elimină necesitatea printării)
- Sustenabilitate mai ridicată
- Are la bază o diversitate de resurse digitale cu grad crescut de interactivitate
- Accesibilitate crescută la educație dacă există cunoștințele necesare și infrastructura adecvată, dar și în anumite condiții (pentru anumite persoane cu dizabilități)
Dezavantaje ale monitorizarii progresului elevilor si evaluării cu instrumente digitale:
- Dacă nu se acordă atenție suficientă, se poate pierde conexiunea afectivă cu elevul
- Depinde de existența echipamentelor necesare și de conectarea la internet, atât în școală, cât și acasă, putând apărea sincope independente de profesor sau elev
- Poate afecta inteligența emoțională dacă nu se monitorizează predarea și evaluarea corespunzător, urmat de adaptarea procesului de evaluare și feedback în funcție de nevoile concrete ale elevilor
- Unele instrumente digitale nu sunt în limba română sau sunt costisitoare, accesibilitatea fiind redusă
- Se pot accentua anumite discrepanțe între elevi în funcție de nivelul de bază de la care se pornește (cunoștințe digitale, acces la internet și echipamente adecvate, acces la resurse digitale, probleme de sănătate care fac dificil statul la calculator prea mult timp).
Condiții necesare pentru o evaluare digitală de succes:
- Asigurarea unei baze solide care să presupună egalitatea în drepturi a tuturor elevilor: accesul egal la resurse educaționale, cunoștințe digitale anterioare suficiente, existența accesului la internet și a echipamentelor necesare.
- Adaptarea evaluării la stilurile de învățare. Diversitatea instrumentelor și metodelor folosite să ajute elevi care se încadrează la toate stilurile de învățare
- Adaptarea evaluării și feed-back-ului la nevoia de dezvoltare a inteligenței emoționale
- Reducerea rezistenței la schimbarea, ieșirea din zona de confort
- Traininguri continue pt cadrele didactice
- Feedback-ul este sumarizarea și oglindirea progresului înregistrat de elev. Acesta are loc punctual în urma unui test, examen, sarcină de lucru sau periodic.
- Cel oferit digital are loc prin intermediul instrumentelor digitale, putând fi un mesaj transmis într-o platformă, într-un email sau încorporat în instrumentul de evaluare în funcție de rezultatul obținut.
Cum trebuie să fie feedback-ul?
- Una dintre cele mai cunoscute metode este metoda sandwich. Ea nu este folosită doar în mediul digital, dar poate fi adaptată.
- Aceasta presupune secvențierea: Laude, Critici constructive, Laude. Se începe cu ceva pozitiv, apoi se prezintă un aspect de îmbunătățit și, la final, se concluzionează cu o încurajare care să consolideze încrederea elevului în capacitatea sa de a evolua.
- Se recomandă feedback-ul în privat. Cel făcut în public, trebuie făcut cu mare atenție la emoțiile tuturor elevilor implicați.
- Feedback-ul nu se dă persoanei, ci modului în care aceasta a rezolvat o activitate. Exemplu: Ai rezolvat bine această temă. Aici, ar trebui să mai lucrezi, dar ești pe drumul cel bun. Apreciez efortul tău.
- Varianta greșită: Ai luat 10. Ești un copil inteligent. Sau variații. Nu lăudăm și nu criticăm niciodată persoana.
- Feedback-ul trebuie oferit cu empatie și delicatețe față de universul emoțional al elevilor.
- Inteligența emoțională, concept dezvoltat de psih. Daniel Goleman, are 5 laturi: cunoașterea de sine, auto-reglarea emoțională, auto-determinarea, empatia și comunicarea cu ceilalți.
- Se vorbește tot mai des în literatura de specialitatea de inteligența emoțională digitală. Aceasta se poate adapta procesului de predare și evaluare.
- EQ este necesar să se dezvolte la toți actorii educaționali. Atât profesorii, cât și elevii trebuie să fie inteligenți emoționali, cu atât mai mult ca urmare a dezvoltării tehnologiilor digitale.
Imaginația este indispensabilă oricărei învățări și, prin urmare, are un rol de jucat în predare, mai ales în condiții de diversitate culturală, lingvistică și religioasă, pe fondul digitalizării.
Ficțiunile de design surprind gama de utilizare potențială a AI și a roboților în învățare, administrare și cercetare și provoacă discuții mai ample prin apariția unor probleme, cum ar fi modul în care ar putea permite predarea abilităților de rang înalt sau explorarea impactului asupra omului și naturii (Cox, 2021).
Realitatea virtuală este o simulare generată de computer, în care oamenii pot interacționa într-un mediu artificial. Caracteristicile acestei tehnologii ar putea fi: realitatea virtuală ca instrument pedagogic, ca instrument tehnologic educațional emergent, ca transformare digitală, ca model de predare-învățare, ca pedagogie arhitecturală, utilă pentru abilități de comunicare, pentru abilități de citire și scriere și pentru învățarea socială și experiențială.
Prin urmare, acest studiu review a găsit realitatea virtuală ca un instrument pedagogic esențial pentru consolidarea învățării experiențiale a elevilor
Alte posibilități de utilizare a tehnologiei în educație o definesc ca dispozitiv de îndrumare care ghidează implementarea abilităților cheie de co-creare, ca instrument care permite și modelează dezvoltarea abilităților de gândire co-creativă și ca mediu care creează medii bogate și pline de resurse pentru a stimula apariția proceselor creative collective.
Cum psihologia se ocupă cu studiul comportamentului uman, evoluția tehnologică și gândurile, emoțiile și comportamentele pe care aceasta le va implica și declanșa, vor intra tot în studiul celor din sfera psihologiei, începând cu alegerile pe care le fac oamenii de a integra tehnologia în viața lor cotidiană.
Satisfacția vieții, la vârste școlare, este asociată cu niveluri scăzute de stres, performanțe academice, progresul obiectivelor și inițiativa de creștere personală, toate acestea contribuind la succesul la facultate, precum și la tranziția de la școală la lumea muncii, o lume din ce în ce mai digitalizată.
canva.com/design/DAGvfgcCAac/QjXqxFykzck_oG9x0X1MZw/watch
Bibliografie
1. Apostolache, R. (2022). Competența pedagogică digitală. Iași: Editura Polirom.
2.Babbin, E. (2021). How schools monitor student progress. Retrieved from www.understood.org: www.understood.org/en/articles/how-schools-monitor-student-progress
3. Baliga, A., Kamath, S. (2021). A Study on the Impact of Global Digital Platform in Enhancing Knowledge among Individuals in Higher Education with special reference to Mangaluru City
4.Cucoș, C. (2024), Pedagogie, Ediția IV, Iași, Editura Polirom