Mentoratul este termenul care descrie relațiile dintre un individ mai neexperimentat, numit discipol sau protejat de către un alt individ, mai experimentat, numit mentor. În mod tradițional, el este văzut ca o relație față-în-față, pe termen lung dintre un supervizor adult și un învățăcel, pentru a-i întări celui din urmă dezvoltarea profesională, academică sau personală. În context educațional, mentoratul este un proces interactiv complex de îndrumare, o relație de colaborare temporară între doi profesori bazată pe relația dintre un profesor mai experimentat și un profesor debutant. Mai departe, la nivelul unei clase, profesorul poate fi mentorul elevilor săi, care au nevoie, pentru a reuși în viață, de „o cale, o carte, un mentor” (Constantin Pavel).
În DEX apare următoarea explicație pentru „MENTOR, mentori, s.m- conducător spiritual, povățuitor, îndrumător, preceptor, educator” , prin urmare, putem spune, mentorul este un expert în domeniul său de activitate, care te poate ajuta să-ţi creşti încrederea în forţele proprii, provocându-te să dai tot ce ai mai bun în ocazii importante.
Rolul de profesor presupune cum să ne instruim și să ne educăm elevii, cum să relaționăm cu colegii sau superiorii. Fiecare organizație școlară are propria ei cultură organizațională, dincolo de reglementările formale, există reguli informale, un set de atitudini – valori pe care profesorii cu experiență le-au cultivat și le practică și pe care ar fi necesar și bine să le împărtășească și profesorilor debutanți, care vor „crește” atât profesional, cât și uman.
Un mentor trebuie să-și ajute discipolul să îşi stabilească scopuri realiste, provocatoare, să îşi dezvolte abilităţile şi să persevereze cu entuziasm, pentru că el oferă informaţii, corectează atitudini, dar este şi sursă de inspiraţie; cunoaşte atuurile şi minusurile celui pe care îl ghidează şi ştie cum să le folosească în vederea creşterii motivaţiei şi încrederii, deci oferă oportunități pentru dezvoltarea altora Este foarte important să îl facă pe discipol să se simtă egalul său, să-și împărtășească ideile, gândurile, proiectele în legătură cu care are nevoie de feedback, de ascultare receptivă, de ghidare. Respectând autoritatea și calitățile mentorului său care poate deveni prieten, confident, susținător.
Mentorul (ca specialist și ca profesionist) nu este perfect, el poate avea defectele sale de caracter, minusurile sale profesionale sau chiar erorile sale de judecată. Comportamentul mentorilor poate fi încadrat în următoarele categorii principale, modele de mentoring:
- modelul clonării, în care mentorul încearcă să creeze o copie fidelă a sa;
- modelul hrănitor, în care mentorul este o figură parentală, ce creează un mediu protejat şi deschis, unde debutantul/ discipolul învaţă, dar unde poate şi să ia iniţiativa şi să descopere singur;
- modelul de prietenie, în care relaţia se stabileşte pe nivel de egalitate, fără să existe o ierarhie; modelul profesional, în care se exclude pe cât posibil componenta personală sau socială şi focusul este pe relaţia profesională.
Mentoratul este definit diferit în multe lucrări de specialitate, astfel:
- „relaţia care furnizează oportunităţi pentru indivizi şi grupuri, mai puţin şi mai mult experimentaţi în cadrul instruirii…” (Fenichel, 1991);
- „relaţia protejată în care învăţarea şi experimentarea poate apărea, potenţiale abilităţi pot fi dezvoltate şi rezultate măsurate în termeni de competenţă câştigate mai degrabă, decât acoperirea unui teritoriu circular” (Boston, 1976);
- „un efect semnificativ, pe termen lung şi benefic în viaţa sau stilul altei persoane, în general ca rezultat a contactului personal unu la unu. Un mentor este o persoană care oferă cunoştinţe, introspectivă, perspectivă ori înţelepciune care este utilă persoanei mentorate.” (Shea, 1992);
- „un proces interactiv, unu la unu, de ghidare a dezvoltării învăţării, bazat pe premisa implicării active a ambelor părţi, a asumării obligaţiilor ce le revin (apud Croker C., Harris, S.).
Relaţia de mentorare este o relaţie profundă, totală, incluzând toate domeniile vieţii unui individ. Aceasta presupune o mare flexibilitate a mentorului. Rolul de model al mentorului nu trebuie înţeles în sensul copierii sau imitării, ci în acela de facilitator al învăţării în sensul dobândirii independenţei, dezvoltării anumitor abilităţi şi înţelegerii tuturor variabilelor specifice activităţii persoanei mentorate.
Calitățile profesorului mentor constau în dăruirea cu care împărtăşeşte unui debutant experienţa sa, oferind acestuia un model de conduită, de profesionalism şi sprijin în tot ceea ce înseamnă proiectare, predare şi evaluare. Astfel, mentorul deţine cunoștințele profesionale și aptitudine necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor.
Mentorul trebuie să ofere patru tipuri de sprijin:
1. Sprijin informaţional – se constituie într-o resursă informaţională pentru cursanţii săi, în sensul că trebuie să ofere cele mai noi cunoştinţe, dar accesibile, să identifice latura lor acţională
2. Sprijin instrumental – are sarcina de a cristaliza la cursanţi deprinderea de a învăţa, de a selecta un material, de a discerne asupra unei informaţii folosind dimensiunile cogniţiei. Cursan tul trebuie să facă diferenţa între abilitate , deprindere şi competenţă, astfel va şti cum să instrumenteze orice informaţie;
3. Sprijinul evaluativ – să ofere un feed-back de substanţă prin care să aprecieze atât calitatea cât şi cantitatea prestaţiei unui cursant;
4. Sprijinul emoţional – are sarcina de a oferi suport şi înţelegere atunci când cursantul are nevoie de astfel de elemente, ceea ce determină sporirea gradului de încredere al cursantului faţă de mentor. Creşterea gradului de încredere generează o mai mare implicare a cursantului, o capacitate de efort voluntar crescută, care duce la o atmosferă propice învăţării.
Mentorul trebuie să dețină o personalitate bine cristalizată, să fie o bază sigură ce se reflectă într-o imagine de sine pozitivă transpusă în relaţiile constructive stabilite cu debutanții/ elevii săi, astfel:
- comunică cu uşurinţă cu ceilalţi, trebuie să fie lideri de echipă;
- cunoaşte posibilităţile şi limitele de care dispune;
- este optimist, activ, încrezător în propriile forţe;
- nu se lasă descurajat de eşecuri, îşi asumă responsabilitatea pentru faptele sale;
- îşi exprimă propriile opinii, nu are complexe faţă de ceilalţi;
- este dispus să înveţe permanent, nu se consideră atotștiutor;
- acceptă cu uşurinţă valorile altora, fără a renunţa la propriile valori;
- dezvoltă relaţii pozitive cu cei din jur (colegi, elevi).
Consider că un bun mentor identifică cu ușurință punctele tari și punctele slabe ale debutantului din fața sa, are o înțelegere profundă a nevoilor specifice de dezvoltare ale indivizilor, se folosește de experiența puțină și atitudinile acestora pentru ai ajuta în formarea lor, integrează în mod constant informațiile de la ei în analiza lecțiilor și practica la clasă, oferă feedback clar, constructiv și sensibil, folosind o gamă largă de stiluri, demonstrează o înțelegere profundă și sensibilă față de rolurile și de responsabilitățile cei revin, stabilește permanent pași cheie și strategii concrete de îmbunătățire a activității, rezultatelor obținute, acordând prioritate unei căi de dezvoltare mai clare cu un număr de pași de urmat.
Toată lumea se întreabă cum ar trebui să fie dascălul –mentor de astăzi. Răspunsul sigur include: valoare, profesionalism, vocație. Dascălul este cel care imprimă ca pe o plăcuță moale de lut respectul față de muncă, în general este cel care șlefuiește și-i oferă copilului/ elevului / debutantului, instrumentele necesare dezvoltării sale.
Permanent am avut opinii clare cu privire la practicile eficiente ori ineficiente în predare și formare, bazate pe experiență, pe practici observate la alții, pe lectură de specialitate pe care le-am împărtășit și cu alții.
Una din trăsăturile esențiale care definesc personalitatea unui dascăl-mentor care să fie iubit de elevii săi este reprezentat de un talent aparte, înnăscut, o înclinație aparte de a ști cum să se facă plăcut prin iubirea pe care o emană în jurul său. Iubindu-mi meseria, am reușit mereu să-i captez, să-i atrag, să relaționez mereu cu ei, să-i înțeleg, să-i ajut și să-i cunosc.
Stăpânind bine cunoștințele ce trebuiau predate, pentru a fi învățate, mereu la curent cu tot ce e nou, cu un spirit creativ, original, alegând mereu metode și forme de lucru care să-i atragă, stârnind curiozitatea și dorința de a ști, de a învăța, toate acestea într-un stil organizat, ordonat i-au ajutat pe elevi în procesul de învățare. Deschisă permanent la dialog la interacțiunea constantă cu elevii, m-am asigurat mereu că noțiunile, informațiile predate au fost receptate-asimilate de aceștia. Să nu uităm că uneori chiar și o glumă spusă la timpul potrivit, descrețește frunțile, atmosfera pentru că râsul aduce mult bine sănătății mentale și fizice.
Elevul/ debutantul este o persoană complexă cu multe nevoi: de a fi curios, de a afla, de a fi respectat, creativ, de a se simți valorizat și de ce nu de a fi iubit, apreciat. Mentorul adevărat găsește valoare în fiecare elev, pentru că școala de azi și de mâine are nevoie de oameni punctuali, creativi, perseverenți, corecți, loiali, determinați, ingenioși, muncitori.” Of ce grozav mentor aș fi azi pentru cel ce am fost în tinerețe!”-spunea Andre Gide, în lucrarea sa „Pagini de jurnal”.
Bibliografie
1. Andreescu, Magda Cornelia et.all.. Manualul mentorului, Editura Spiru Haret,Iași,2004
2. Buell, Cindy., Models of mentoring in communication, Communication Education, Volume 53, 2004
4. Cristea, Sorin ,Dicționar Enciclopedic de pedagogie,vol. I, Editura Didactic Publishing House,București , 2015.
5. Hossu, Cristina Ioana, Atributele profesorului,2017 mentor: www.isjsalaj.ro/red/resurse/liceal_postliceal/limba_si_comunicare/02-05-2018-Nivel-Liceal-Aria-Limba-si-Comunicare-Engleza-Referat-Mentor.pdf