Pedagogia digitală este acea fațetă a reflecției pedagogice centrată pe procesul de predare-învățare ce integrează în învățământ noile mijloace de comunicare și informare. Din perspectiva pedagogiei digitale, se recalibrează unele obiective ale învățării și anumite principii didactice dar și formele și metodele de asigurare ale feedback-ului educațional. Ea reprezintă o reflecție adaptată și aplicată mediilor de învățare în care componenta tehnic-instrumentală este prezentă și orientată în scop educogen (fată în față, hibrid și alte formule online).
În contextul actual al învățării, pedagogia digitală creează noi raporturi între oameni, între oameni și instituții, însăși informația și cunoașterea primind noi valențe prin felul cum sunt distribuite și disponibile. Prin integrarea atentă a tehnologiilor digitale în procesul nostru educațional, putem crea experiențe de învățare eficiente și personalizate, pregătindu-ne pentru o lume din ce în ce mai digitalizată.
Pedagogia digitală vizează teme precum: interacțiuni sincron-asincron în medii virtuale și mixte de învățare, platforme și resurse digitale educaționale, competențele digitale ale cadrelor didactice, diverse aplicații dar și anumite programe și politici educaționale.
Pe lângă instrumente (computere, tablă digitală, tablete, software-uri și programe educaționale, dispozitive mobile, etc), pedagogia digitală ar trebui să includă și o conștientizare a utilității și valorii de integrare acestora în procesul de învățare.
Introducerea unor forme și structuri evaluative ale procesului de învățare și ale performanței elevilor prin intermediul unor instrumente digitale permit o motivare continuă și un feedback imediat.
Componenta digitală este inerentă și valoroasă în procesul educațional, dar necesită anumite norme de conduită și de garantare a corectitudinii utilizării acesteia în procesul educațional. Astfel că pedagogia digitală dispune, din păcate și de o serie de probleme de ordin deontologic legate de confidențialitatea datelor și securitatea persoanelor în mediul online, elevii fiind expuși la diferite amenințări, hărțuiri, cyberbullying etc.
De asemenea, pedagogia digitală poate aborda diferența atât ca oportunitate de intercunoaștere și schimb fertil între elev și referințe culturale sau lingvistice diferite, dar și ca motiv de discordie ce conduce la segregare. Trebuie astfel evidențiate și gestionate corect oportunitățile și valorile pozitive ale diferențelor culturale, etnice, lingvistice sau spirituale. Așadar, pedagogia digitală contribuie la proiectarea unor experiențe de învățare interactive, personalizate și adaptate nevoilor și intereselor individuale ale elevilor.
În context socio-economic, apare și o inegalitate de acces la mediul digital al unor elevi proveniți din medii sociale defavorizate care sunt obstrucționați în a accede la un proces de învățare online. Pentru a reduce această inegalitate, responsabilitatea revine celor trei factori implicați în dezvoltarea educațională a elevului și anume familia, școala și comunitatea locală.
Bibliografie suplimentară
Istrate, O. (2022). Pedagogia digitală: Definiție și arie conceptuală. Revista de Pedagogie Digitală, 1(1) 3-10. București: Institutul pentru Educație. https://doi.org/10.61071/RPD.2290