În contextul actual al evoluției societății la nivel mondial, educația evidențiază schimbările din toate domeniile, dar cu atât mai vizibile sunt cele reflectate de schimbările de mediu. Cu ajutorul resurselor oferite de site-ul UNESCO, elementele din listele Patrimoniului Mondial pot deveni un facilitator între profesorul de geografie și elev, conducând spre consolidarea competențelor. Siturile și elementele culturale UNESCO reprezintă studii de caz pentru elevii din ciclul liceal (mai ales clasa a XI-a) prin valoarea mondială, criteriile de integrare și politicile de conservare, prin menționarea factorilor care le influențează sau prin exemplele de bună practică. Este validată ca sursă de informare științifică, la nivel internațional, o imensă colecție de hărți, documente, imagini și videoclipuri, cu posibilitatea de a fi utilizată pentru orele de geografie atât de către profesor cât și de către elev.
Ritmul rapid al producerii schimbărilor în societatea actuală, al progresului generat de tehnologie și/ sau digitalizare în toate domeniile se transpune și în educație, fără a ține cont de capacitatea de adaptare a actorilor din sistem.
Educația este nevoită să absoarbă toate schimbările observate în jur, trăite de societate, deoarece se lucrează, în majoritatea cazurilor cu categoria de vârstă cea mai adaptabilă vremurilor și de la care apar mereu întrebări legate de realitatea lumii înconjurătoare. Privind asupra complexității dezvoltării lumii actuale, elevul român are din ce în ce mai mult percepția apartenenței la un spațiu european (sau chiar mondial), percepția apartenenței la o „școală europeană”, prin legăturile tot mai frecvente pe care le are cu reprezentanți ai altor sisteme de învățământ. Școala românească (inclusiv domeniul curriculum) nu poate rămâne în afara acestui „tot” european.
Conform stadiilor dezvoltării inteligenței sau capacității cognitive după J. Piaget, aproximativ la 16 ani se termină și stadiul operațiilor formale, care asigură printre altele, formarea gândirii ipotetico-deductive. De aceea, mai ales la nivelul ciclului liceal superior se recomandă activitățile care determină elevii să analizeze, să extragă cauze, să prevadă moduri de operare, să realizeze sinteze etc. Este momentul în care se poate aborda în școală problematica politicilor publice (educaționale, de mediu și nu numai).
În domeniul geografiei devine oportună studierea unor exemple de bune practici, de politici publice de mediu de succes la nivel internațional, cu rezultate evidente, aplicabile și în România. Drept pentru care, studierea Patrimoniului Mondial UNESCO devine dezirabilă pentru ciclul liceal, și mai ales pentru cel superior liceal – clasa a XI-a.
Argumentele de bază sunt cele care țin de viziunea organizației și de inițiativele în educație.
Studierea Patrimoniului Mondial UNESCO vine la pachet cu o resursă digitală deja existentă pe site-ul propriu al organizației, cu adaptarea în timp real la modificările apărute în listă. Sunt de menționat ambele site-uri ale organizației: whc.unesco.org (site-ul inițial, cu obiectivele și activitatea organizației, precum și lista proprietăților din Patrimoniul Mondial) și ich.unesco.org (site cu activități, evenimente, proiecte din Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității, precum și lista elementelor culturale cuprinse în această categorie). Statele membre ONU sunt și state membre UNESCO (România din 1956). În prezent sunt 1154 de situri (din 167 de state) în Patrimoniul Mondial Material și 584 de elemente culturale (din 131 state) incluse în Patrimoniul Mondial Imaterial. România are înscrise 9 situri (unice sau grupate) și 7 elemente culturale (unele asociate cu alte țări din regiune). Este, probabil, cel mai vast și complex „atlas” existent în format digital, cu hărți, imagini și videoclipuri, cu cercetări științifice recunoscute.
Deși informația originală este prezentată în engleză sau franceză, traducerea automată cu ajutorul programelor disponibile online este favorabilă manevrării cu rapiditate a paginilor web. Cu un site foarte intuitiv, se ajunge ușor de la harta lumii, cu întregul patrimoniu, la harta României și a proprietăților aflate pe lista UNESCO.
Pe lângă valorificarea imaginilor sau videoclipurilor, reprezentative pentru fiecare sit sau element cultural ales, elevul din ciclul liceal superior capătă informații și este îndrumat în identificarea propriilor convingeri, în ceea ce privește politicile publice legate de conservare UNESCO. Sunt date modele de bună practică dar și elemente din listă aflate în pericol. Se pot face legături între siturile și elementele culturale din cele două liste ale Patrimoniului Mondial UNESCO, cu unitățile de învățare din programa de clasa a IX-a (de exemplu, elemente din Relieful terestru, Apele Terrei, Viața și solurile pe Terra), cu unitățile de învățare din clasa a X-a (de exemplu, elemente din Geografia populației și așezărilor umane – Principalele probleme actuale de geografie politică, Populaţia, Protecţia mediului înconjurător şi dezvoltarea durabilă, Urbanizarea, Geografie economică – Turism), cu cele din clasa a XI-a (de exemplu, elemente din Mediul înconjurător – problemă fundamentală a lumii contemporane – Tipurile de medii geografice, Tipurile de peisaje geografice, Protecţia, conservarea şi ocrotirea mediului, Managementul mediului înconjurător, Regionalizarea şi globalizarea lumii contemporane – Identitatea, uniformizarea şi diversitatea lumii contemporane) sau chiar din clasa a XII-a (de exemplu, elemente din Europa și România – geografie fizică, Europa și România – geografie umană, Europa și Uniunea Europeană în lumea contemporană). Exemplele de proprietăți conservate la nivel mondial, exemplele de strategii de politici de conservare, etapele includerii unei proprietăți (materiale sau imateriale) în cadrul patrimoniului, modul fiecărui stat de a se implica în politica UNESCO – reprezintă o paletă de posibilități de abordare la ora de geografie, mai ales către elevul de clasa a XI-a.
Transparența decizională în cadrul listei patrimoniului este vizibilă prin prezentarea tuturor documentelor de integrare, de la strategia globală, la nominalizări, proprietăți noi înscrise, patrimoniu în pericol și până la exemplele pozitive. Toate acestea pot fi legate de tema mare, de actualitate, a protecției mediului în fața schimbărilor climatice și a conflictelor globale, a protecției mediului prin dezvoltare durabilă.
Așadar, abordările noi în prezentarea realității geografice deschid calea spre noi resurse, câteodată foarte complexe, utilizabile în formarea competențelor în geografie. Profesorul este cel care, în prezent, în contextul digitalizării, alege sursele de informare și devine model în prezentarea unui conținut științific de valoare. Patrimoniul Mondial UNESCO devine o astfel de resursă educațională, validată la nivel internațional, cu informații de calitate oferite profesorilor și elevilor.
Bibliografie
PIAGET, Jean, INHELDER, Barbel, Psihologia copilului, Edit. Cartier, București, 2005, 160 pag.
VAN DRIEM, George, ”Language as Organism: A Brief Introduction to the Leiden Theory of Language Evolution”, 2004, disponibil la… www.isw.unibe.ch/unibe/portal/fak_historisch/dsl/isw/content/e41142/e41180/e523709/e5466 79/2004f_ger.pdf
MACDONALD, Victoria-María ”The Curricula as Living Organism?: One View from an Historian of Education, Journal of Curriculum and Pedagogy”, 2008, 5:2, 51-53, DOI: 10.1080/15505170.2008.10411706
World Heritage Policy Compendium, UNESCO, Disponibil la whc.unesco.org/en/compendium/?action=theme&id_theme=1,2,3,4,5,6
Pagini web
ich.unesco.org/en/dive
programe.ise.ro/
whc.unesco.org/en/list