Păstrarea tradiţiilor strămoşeşti şi promovarea folclorului local prin activităţi şcolare şi extraşcolare

Am considerat că îndemnul lui Constantin Noica „În cultură nimic nu trebuie pierdut, totul trebuie transmis şi reînnoit“ este de bun augur mai ales că acum tehnica a luat o amploare deosebită, majoritatea tinerilor accesează reţelele de internet, nemaifiind implicaţi în cunoaşterea adevăratelor comori ale poporului nostru.
Tradiţiile populare româneşti rămân tezaurul nostru cel mai de preţ şi trebuie să facem tot ce se poate pentru ca ele să se păstreze vii în mintea copiilor şi a oamenilor.

Motto: „…datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate constitui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de cuget şi simţire inclusă şi păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul  sufletului românesc, al moşilor şi strămoşilor noştri.” Alexandru Vlahuță

Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferind cele mai eficiente şi oportune modalităţi de valorificare a tradiţiilor, obiceiurilor şi datinilor populare locale şi naţionale.

Patrimoniul valoric naţional trebuie îmbogăţit şi transmis din generaţie în generaţie prin procesul educaţional. Educaţia urmăreşte familiarizarea cu valorile naţionale materiale şi moral-spirituale; renaşterea, valorizarea şi perpetuarea tradiţiilor; utilizarea potenţialului educativ al datinilor şi obiceiurilor calendaristice populare; formarea conştiinţei naţionale; educarea civismului, umanismului.

Şi în cadrul şcolii noastre, Liceul Tehnologic Retezat -Şcoala gimnazială cu clasele I-VIII nr.2 Uricani, jud. Hunedoara, cadrele didactice, împreună cu elevii, au preocupări pentru păstrarea portului popular, a tradiţiilor şi a folclorului din zona noastră, ştiut fiind faptul că folclorul este singura şcoală care a existat şi a continuat să existe ca izvor mereu viu şi prezent. În acest sens, în Planul comun de muncă al şcolii ne-am propus următoarele obiective:

  • dezvoltarea interesului pentru cunoaşterea, păstrarea şi transmiterea portului popular românesc, a tradiţiilor şi obiceiurilor specifice poporului nostru;
  • cunoaşterea  folclorului şi preţuirea acestuia ;
  • dezvoltarea la elevi a respectului faţă de înaintaşi ;
  • identificarea şi cunoaşterea portului popular, a tradiţiilor şi folclorului din zona noastră;
  • dezvoltarea la elevi a capacităţilor de a interpreta cântece populare româneşti;
  • învăţarea unor paşi de dans popular;
  • formarea unor trăsături morale pozitive folosind în joc proverbe,zicători ,strigături;
  • însuşirea unor abilităţi de ţesut, cusut, confecţionare de măşti ;
  • cunoaşterea succesiunii sărbătorilor religioase şi manifestările folclorice destinate lor.

Activităţi realizate:

  • confecţionarea unor panouri decorative pentru ornarea holurilor şcolii şi a sălilor de clasă;
  • realizarea unor expoziţii  cu lucrări ale elevilor: ouă pictate, măşti confecţionate de elevi şi părinţi;
  • achiziţionarea de costume populare;
  • participarea la şezători populare; de ziua mărţişorului când elevii deapănă şi legende legate de Baba Dochia şi de simbolul mărţişorului; de ziua Sfântului Andrei, de Joia mare etc.
  • prezentarea de programe artistice la serbări şcolare şi ori de câte ori se ivesc prilejuri;
  • colectarea de la locuitorii oraşului, în special de la băştinaşi, numiţi si momârlani, a unor materiale şi produse necesare dotării muzeului şcolar de care se ocupă de mulţi ani colegii mei, Udrea Violeta si Udrea Petre, dascăli  care au pus mult suflet în realizarea, pot spune, acestui unic muzeu  în judeţ.

Prin aceste activităţi, urmărim să dezvoltăm atitudini valorice faţă de cultură, să le formăm elevilor o cultură moral-spirituală, o cultură naţională.

Activităţile şcolare şi extraşcolare de conservare şi promovare a folclorului autohton dezvoltă un comportament motivat,cultivă sentimente de bunătate, caritate, toleranţă respect, demnitate, de personalizarea individului şi conturarea identităţii sale.

Rolul şi importanţa şezătorilor în educaţia elevilor

Şezătorile constituie un mijloc complex de educaţie, deoarece îi familiarizează pe copii cu unele elemente de folclor, contribuind astfel la dezvoltarea dragostei pentru tradiţiile populare,  le dezvoltă dragostea pentru frums, pentru armonie, le cultivă rabdarea, stăpânirea de sine, spiritual de echipă. Datinile şi obiceiurile populare ne reprezintă si constituie o adevarată „valută’’ a ţării noastre, apreciată în lume, fapt care determină dorinţa de a cunoaşte frumuseţea si naturaleţea obiceiurilor, a folclorului  autentic, a portului popular şi a graiului local. De asemenea au rolul de cunoaştere de către copii a specificului zonei si a frumuseţilor din jur.

Şezătorile sunt reuniuni cu caracter educativ-cultural, la care sunt antrenaţi elevii şi fiecare participant îşi aduce contribuţia cu o glumă, o ghicitoare, un cântec,interpretarea unor dansuri, dramatizarea unor poveşti. Şezătorile, fară un efort deosebit, constituie serbări în miniatură, organizate într-un cadru mai restrâns, dar cu o eficienţă educativă mai mare. Şezătorile se pot organiza cu ocazia unui eveniment din viaţa poporului, a satului. Acestea trezesc in conştiinţa copiilor sentimentele de dragoste faţă de  popor.

O frumoasă tradiţie, păstrată de la batrânii satului, pe care o scot la iveală din lada de zestre ,mai ales în serile lungi de iarnă este sezatoarea, ce încă nu şi-a pierdut identitatea în mediul rural. În cadrul organizării şezătorilor, elevii cos la gherghef, scarmănă si torc lână, împletesc, cioplesc, împletesc obiecte din pănuşi de porumb.La aceste şezători, elevii vin îmbracaţi in costume populare autentice.

Cu prilejul programelor  distractive elevii iau cunoştinţă cu foarte multe realizări,dând posibilitatea verificării întregului material artistic însuşit de elevi într-o anume temă,consolidând şi perfecţionând calitatea păstrării şi reproducerii acestuia. În acest cadru, îi ajutăm pe elevi să se obişnuiască cu publicul, să-şi învingă emoţiile.

Valoarea deosebită a şezătorilor este determinată,pe de o parte de conţinutul educativ al materialului utilizat,cât şi calitatea artistică a acestuia,iar pe de altă parte de modul de organizare şi de antrenare a elevilor

La final, elevii sunt răsplătiţi cu produse specifice zonei: floricele de porumb, colăcei, turte, mere, gutui, nuci.
Obiceiul şezătorii se păstrează la sate datorită unor oameni cu suflet mare, ce nu vor uita datinile şi obiceiurile, transmise din generaţie în generaţie.

Concluzii

Folclorul reprezintă oglinda vie a existenţei poporului român ,o dovadă grăitoare a străvechii unităţi culturale a poporului român. Imensul tezaur folcloric al poporului nostru constituie o componentă valoroasă a acestei moşteniri. Valorificând cu copiii tradiţia folclorică în cadrul diverselor activităţi şcolare şi extraşcolare realizăm un important act cultural şi educativ.

Prin varietatea folclorului, copiii pot să cunoască ,să înţeleagă şi să preţuiască mai mult trecutul glorios al poporului nostru ,ocupaţia ,obiceiurile,sentimentele ,năzuinţele generaţiilor de ieri .

Bibliografie:
1. Revista „Învăţământul primar” nr 3-4, 1999, Ed. Discipol.
2. MIHAI POP – „Obiceiuri  tradiţionale româneşti”. Editura Univers, Bucureşti, 1999.
3. Wikipedia – Enciclopedie liberă – Despre folclor.

Accesări: 1.154

Articole asemănătoare