Educația incluzivă presupune depășirea granițelor curriculumului tradițional și valorificarea unor contexte variate de învățare, adaptate nevoilor fiecărui elev. Prezentul articol analizează impactul unei activități extrașcolare interdisciplinare – integrând Limba și literatura română cu Științele naturii – asupra dezvoltării psihocomportamentale a unei eleve din clasa a VII-a, diagnosticată cu deficiență mintală moderată. Prin intermediul atelierului „Povestea florii mele”, desfășurat în cadru nonformal, s-au urmărit progrese la nivel cognitiv, socio-emoțional și comportamental. Rezultatele observate susțin valoarea pedagogică a abordărilor interdisciplinare în lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale (CES) și pledează pentru integrarea sistematică a unor astfel de activități în practica educației incluzive.
Fundamentare teoretică
Elevii cu CES, în special cei cu deficiență mintală, se confruntă frecvent cu dificultăți în sfera cognitivă, socio-emoțională și comportamentală. Din acest motiv, sprijinul educațional trebuie extins dincolo de curriculumul tradițional, pentru a le oferi contexte variate de învățare și exprimare.
Studiile din domeniul psihopedagogiei speciale arată că implicarea în activități extrașcolare:
- favorizează dezvoltarea autonomiei și a stimei de sine (Woolfolk, 2011);
- contribuie la îmbunătățirea relațiilor sociale (C. Stan, 2016);
- susține reglarea emoțională prin medii de învățare senzoriale și creative (Bruder, 2010).
Descrierea activității extrașcolare
Titlul activității:
„Povestea florii mele” – atelier interdisciplinar Limba și literatura română – Științe ale naturii
Obiective:
– Recunoașterea și denumirea unor plante;
– Exprimarea ideilor și emoțiilor prin cuvinte și desen;
– Îmbunătățirea interacțiunii în grup;
– Stimularea creativității și motivației.
Participanți:
Grup format din 4 elevi (inclusiv eleva cu CES), însoțiți de profesorul de sprijin și profesorii de specialitate.
Desfășurare:
Activitatea s-a realizat într-un spațiu mixt (sala de clasă + curtea școlii), în două etape:
1. Observarea directă a florilor și alegerea uneia preferate;
2. Scrierea creativă ghidată, prin completarea unor fișe adaptate („Floarea mea este…”, „Trăiește în…”, „Îmi amintește de…”), urmată de o ilustrare grafică.
Impactul observat asupra evoluției psihocomportamentale
a) Cognitiv:
A reușit să utilizeze cuvinte noi, legate de plante și senzații;
A completat fișa cu sprijin minim, dovedind progres în concentrare și înțelegerea sarcinii.
b) Socio-emoțional:
A manifestat bucurie în exprimarea emoțiilor legate de floarea aleasă;
A cooperat cu colegii, adresând întrebări simple și răspunzând la încurajări.
c) Comportamental:
A respectat regulile de lucru și a cerut ajutor într-un mod adecvat;
Nu au fost înregistrate manifestări de retragere sau frustrare (frecvente în activitățile frontale).
Recomandări
Activitatea extrașcolară prezentată a contribuit la dezvoltarea armonioasă a elevei, oferindu-i o experiență pozitivă de învățare integrată și valorizare personală. Integrarea disciplinelor școlare într-un context nonformal a favorizat transferul de cunoștințe și consolidarea competențelor socio-emoționale.
Printre recomandări, se pot evidenția:
- Organizarea periodică a activităților interdisciplinare în format nonformal, cu implicarea cadrelor didactice de sprijin și a profesorilor de specialitate, ca parte a planului de intervenție personalizat al elevilor cu CES;
- Adaptarea sistematică a materialelor de lucru (fișe, sarcini, instrucțiuni) în funcție de nivelul de funcționare al fiecărui elev, cu accent pe experiența senzorială și pe expresia creativă;
- Implicarea unui număr mic de elevi în activități comune, pentru a facilita interacțiunea autentică și a reduce anxietatea socială frecventă la elevii cu deficiențe mintale;
- Documentarea progreselor psihocomportamentale observate în cadrul activităților extrașcolare și includerea acestora în evaluarea continuă a planului educațional individualizat (PEI);
- Extinderea colaborării interdisciplinare și la nivelul echipei pedagogice, prin sesiuni de reflecție și schimb de bune practici între cadrele didactice implicate în educația incluzivă.
Concluzii
Cazul prezentat ilustrează concret modul în care un context de învățare nonformal, construit pe principii interdisciplinare, poate deveni un catalizator al progresului pentru elevii cu cerințe educaționale speciale. Depășind limitele metodologice ale activității frontale tradiționale, atelierul „Povestea florii mele” a oferit elevei C.R. un spațiu de manifestare autentică, în care dificultățile comportamentale și emoționale frecvente au cedat locul angajamentului, cooperării și exprimării de sine. Această evoluție confirmă teza, larg susținută în literatura de specialitate, potrivit căreia mediile de învățare flexibile și senzorial-creative au un impact semnificativ asupra dezvoltării globale a elevilor cu deficiențe mintale.
La nivel instituțional, experiența descrisă sugerează necesitatea unei reconfigurări a modului în care școlile concep suportul educațional pentru elevii cu CES – nu ca sumă de intervenții remediale izolate, ci ca un ecosistem pedagogic coerent, în care activitățile extrașcolare și interdisciplinare sunt planificate, evaluate și integrate sistematic în parcursul individualizat al fiecărui elev. Valoarea adăugată a unor astfel de demersuri se regăsește deopotrivă la nivelul elevului – prin creșterea stimei de sine, a autonomiei și a competențelor sociale –, al cadrului didactic – prin îmbogățirea repertoriului metodologic și a capacității de diferențiere –, dar și al școlii ca instituție incluzivă, capabilă să răspundă în mod real diversității din sala de clasă.