În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, regăsim trei sensuri ale noțiunii clișeu: primele două proprii, al treilea figurat. Le amintesc pe toate trei: 1. „imagine fotografică negativă (pe peliculă de film sau pe sticlă), obținută în camera obscură și după care se face reproducerea fotografică”, 2. „planșă de metal, de lemn etc. pe care s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, spre a fi imprimată”, 3. „Formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive; șablon”. La o analiză atentă a celor trei definiții, observăm că sensul figurat nu este complet străin de celelalte două, fiindcă are în comun cu acestea reproducerea (clișeul lingvistic reprezintă o reproducere a unor expresii) și imprimarea (judecând după felul în care se imprimă acestea în mentalul colectiv al unei societăți).
Ceea ce face obiectul acestei lucrări este sensul figurat al noțiunii, clișeul lingvistic.
Clișeul în lexicul românesc
