Acest articol analizează critic introducerea a două ore remediale obligatorii în învățământul primar din România. Sunt prezentate conceptele fundamentale ale educației remediale și principiile care o diferențiază de simpla prelungire a programului școlar. Analiza evidențiază lipsa valorificării experiențelor anterioare (e.g. proiectul ROSE), lipsa formării cadrelor didactice, riscul de supraîncărcare a elevilor și absența unei evaluări de impact. Concluzia subliniază că, fără o viziune pedagogică autentică și adaptată, orele remediale riscă să devină o formalitate administrativă, cu eficiență redusă, care pot compromite această formă de sprijin.
Introducere
Recentele modificări legislative, Legea 141/2025, art. LVIII, litera a), care impun două ore remediale obligatorii în învățământul primar nu vizează beneficiul elevilor, ci creșterea normei didactice a învățătorilor, fără o fundamentare pedagogică autentică. Modul de implementare ridică serioase întrebări legate de fundamentarea teoretică, pregătirea cadrelor didactice și relevanța pentru nevoile reale ale elevilor.
Educația remedială: definiție și principii
Educația remedială, numită și învățare remedială, reprezintă un ansamblu de intervenții pedagogice destinate elevilor care întâmpină dificultăți în dobândirea cunoștințelor și competențelor de bază. Ea nu se rezumă la repetarea mecanică a materiei, ci presupune un proces complex de diagnosticare a lacunelor specifice, adaptarea metodelor de predare și monitorizarea constantă a progresului.
Bloom (1976) sublinia încă din anii ’70 că majoritatea elevilor pot atinge obiectivele de învățare dacă li se oferă suficient timp și sprijin diferențiat. Ulterior, cercetări precum cele ale lui Slavin (1996) au arătat că eficiența programelor remediale depinde de strategii structurate și personalizate, nu de simple ore de recapitulare. De asemenea, Snow și Biancarosa (2003) evidențiază că reducerea decalajelor de învățare necesită intervenții adaptate vârstei și nivelului de dezvoltare al copilului, nu doar prelungirea timpului petrecut în școală.
Problemele actualei măsuri
1. Lipsa valorificării experiențelor anterioare
Deși România a derulat deja programe educaționale complexe, precum ROSE (Romania Secondary Education Project), care au dezvoltat metodologii remediale validate, acestea nu par să fi fost valorificate în noua măsură (Ministerul Educației, ROSE). Absența continuității în politicile educaționale conduce la riscul repetării greșelilor din trecut.
2. Lipsa formării cadrelor didactice
Învățătorii și profesorii pentru învățământul primar sunt chemați să organizeze ore remediale fără a beneficia de o formare continuă specifică. În lipsa acesteia, există riscul ca activitățile să rămână frontale, similare celor de la clasă, ceea ce contravine principiilor educației remediale (Slavin, 1996).
3. Supraîncărcarea elevilor și riscul demotivării
Educația remedială trebuie să fie percepută ca sprijin, nu ca pedeapsă. Introducerea uniformă a două ore obligatorii poate genera suprasolicitare, anxietate și scăderea motivației intrinseci pentru învățare. OECD (2012) atrage atenția că măsurile standardizate aplicate uniform au efecte reduse, în timp ce politicile flexibile și adaptate contextului elevilor dau rezultate mult mai bune.
4. Absența unei evaluări de impact și a pilotării
Orice intervenție educațională serioasă ar trebui să fie precedată de cercetare, consultare și pilotare. UNESCO (2017) subliniază că intervențiile suplimentare trebuie să fie flexibile și centrate pe nevoile copilului, evitând uniformizarea și supraîncărcarea. În lipsa unui studiu de impact și a unor criterii clare de evaluare, măsura actuală riscă să rămână doar o politică declarativă.
5. Măsura se bate cap în cap cu legea învățământului preuniversitar
Educația remedială este reglementată în Legea învățământului preuniversitar 198/2023, la articolul 75. Din anul 2024 există pe site-ul Ministerului Educației și Cercetării un proiect de metodologie cu privire la învățarea remedială, care stabilește categoriile de elevi și condițiile în care aceștia pot beneficia de ore remediale. Actuala măsură nu ține cont de absolut nimic din cele stabilite de proiectul de metodologie.
Concluzii
Deși introducerea orelor remediale în învățământul primar răspunde unei nevoi reale, modul în care măsura este concepută și implementată contravine principiilor fundamentale ale educației remediale. Fără formare adecvată, fără personalizare și fără valorificarea experiențelor anterioare, orele remediale riscă să devină simple extensii ale programului școlar, cu eficiență redusă.
Educația remedială nu înseamnă mai mult timp la școală, ci o intervenție pedagogică specializată, adaptată și susținută de o viziune educațională coerentă. Doar în aceste condiții, măsura poate contribui cu adevărat la incluziunea și succesul școlar al tuturor elevilor.
Referințe bibliografice
- Bloom, B. S. (1976). Human Characteristics and School Learning. New York: McGraw-Hill.
- Carmen Maria Chișiu (coord.) et al. (2020) Activități remediale și de tutorat. Ghid pentru licee, Ministerul Educației
- Cristian Păunică (2025), Educație remedială: o încercare de clarificare a conceptului
- Slavin, R. E. (1996). Education for All. Lisse: Swets & Zeitlinger.
- Snow, C. E., & Biancarosa, G. (2003). Adolescent Literacy and the Achievement Gap: What Do We Know and Where Do We Go From Here?
- OECD (2012). Equity and Quality in Education: Supporting Disadvantaged Students and Schools. Paris: OECD Publishing.
- UNESCO (2017). A Guide for Ensuring Inclusion and Equity in Education. Paris: UNESCO.
- Ministerul Educației (România). Romania Secondary Education Project (ROSE). Documente și rapoarte disponibile pe site-ul oficial al proiectului – www.rose-edu.ro