De multe ori, gândurile noastre se împletesc într-o pânză deasă, misterioasă, care ne captivează ulterior și ne minunăm de rezultatul propriilor gânduri. Dar cum procedăm ca această pânză să nu se rupă, să fie rezistentă la toate schimbările care apar? Prin muncă și prin receptivitate la nou, pânza aceasta a cunoașterii și a descoperirii continue trebuie întreținută, trebuie consolidată pentru a susține profilul unui om bine format, bine instruit, flexibil, ager, rezistent la stres și capabil de performanță. Iar rolul profesorului este de a-i ajuta pe elevi să-și țeasă propria pânză, îndrumându-i să-și șlefuiască mereu gândurile, să-ți antreneze gândirea, să gândească peste barierele neputinței și ale rutinei.
Cred cu tărie că putem să realizăm lucrul acesta, chiar și în contextul actual, chiar dacă ne lovim, uneori, de reticența elevilor față de învățare. Este o provocare continuă și a profesorului de a-și depăși limitele, de a-și croi propria pânză cu atitudinea unui artist al cuvintelor, al logicii, al gândirii critice.
Asistăm în ultimul timp la o stare latentă a elevilor care aleg, de cele mai multe ori, simplitatea căutării unui răspuns facil, printr-un simplu clic, fără a procesa, ci doar preluând informația. Și atunci, se naște întrebarea: oare copiii mai progresează sau stagnează?
În acest context, rolul profesorului este de a-i provoca continuu, iar când concursurile și olimpiadele școlare oferă aceste oportunități de deschidere spre învățare și spre gândire critică și creativă, nu trebuie decât să răspunzi: „prezent”.
De ceva timp, în calitate de profesor de Limba și literatura română, am răspuns „Prezent” la o provocare a gândirii, prin promovarea Olimpiadei de Lingvistică „Solomon Marcus”. Am avut de multe ori bucuria și împlinirea profesională de a avea mulți elevi calificați la etapa județeană a olimpiadei și la etapa națională, având chiar marea bucurie de a-l cunoaște pe savantul, literatul, distinsul academician, omul de geniu, Solomon Marcus, în cadrul participării cu lotul național la Focșani.
Totul a pornit ca o simplă provocare a gândirii și a descoperirii puterii de depășire a limitelor. Olimpiada de Lingvistică poate fi considerată un exercițiu inteligent, prin practicarea căruia, prin antrenament, poți ajunge la performanță, ajungând în punctul de a înțelege comunicarea scrisă în orice limbă de pe glob. Olimpiada de Lingvistică propune, într-un mod inedit, o cale logică de înțelegere a mecanismului de funcționare a limbilor. Întrebarea „La ce folosește lingvistica?” ce constituie titlul ultimului capitol din lucrarea lui Martin- Dietrich Glessgen „Lingvistică romanică”, poate reprezenta o întrebare actuală adresată atât elevilor, cât și profesorilor, generându-le reflecții despre importanța acesteia nu doar pentru mediul școlar, ci și în formarea unei gândiri logice, temeinic construite, fără de care nu se poate vorbi despre o cunoaștere profundă a limbii.
Din discuțiile cu elevii participanți la mai multe etape ale olimpiadei, în ediții diferite, am ajuns la concluzia că este fascinant să constați că descifrarea semnelor grafice încărcate de sens devine o aventură a minții, într-un plan continuu de ascensiune.
Olimpiada de Lingvistică provoacă elevii la o gândire de tip superior, devenind o expresie abstractă a diversității în comunicare, împlinindu-le treptat acele nevoi ale spiritului: de a cunoaște, de a descoperi, de a filtra semnificații și sensuri, de a asocia, de a reconstrui, de a se aventura.
Nu există secret pentru nicio limbă. Legile sintaxei unei limbi necunoscute, percepute inițial ca niște enigme, pot fi descifrate printr-o atentă analiză de tip superior, prin analogie cu ceea ce știi, fiind ulterior deductibile din contextul lingvistic dat. Și atunci începe frumusețea. Când descoperi, pas cu pas, o traducere inexplicabilă a unei limbi de care nu ai mai auzit până atunci. Pe moment, elevul se poate simți invincibil, își descoperă adevărata forță și nu se mai teme. Conștientizează că prin gândire continuă și prin algoritmi perfecți, lucrurile ce păreau imposibile devin posibile.
Prezint, mai jos, selectiv, câteva gânduri și impresii consemnate de elevii participanți la Olimpiada de Lingvistică „Solomon Marcus”, etapa județeană, sesiunea februarie 2026.
„De cum am pășit în sală, o emoție puternică mi-a pătruns în suflet. Nu era acea teamă de subiecte, de dificultatea lor, ci era nerăbdare, dorința inimii de a se cufunda în profunzimea decodării limbilor necunoscute, neimaginate. Primirea acelei foi cu subiecte mi-a permis, în sfârșit, să deschid porțile curiozității și să mă afund în lumea misterului lingvistic. Am putut să învăț cum să îmi controlez gândirea și distributivitatea atenției, focusându-mă doar pe cuvintele din foaie. La început, mi s-au părut grele, dar cu cât le citeam mai mult, cu atât cuvintele și traducerile lor îmi curgeau prin minte. Am simțit o stare de bucurie și de eliberare, de parcă mă luptasem cu mine însămi când am descoperit regulile limbilor și le-am decodat secretul. Nimic nu se compară cu liniștea care te cuprinde când realizezi ceva singur, doar cu gândirea ta! Pentru mine, limbile necunoscute sunt ca un lanț, unde dacă ai pierdut o za, nu poți continua.
Aș vrea ca mai mulți copii să o experimenteze, să treacă prin multitudinea de simțiri ce îți invadează și mintea și sufletul și te distrag, oarecum. Îi sfătuiesc pe colegii mei și pe toți copiii, de altfel, să își dezvolte spiritul de observație și latura aceea competitivă ce zace în ei și-i ajută să-și depășească barierele fricii, prin curaj. Analogiile ajută în viață la descifrarea lumii, a rostului omului în univers, a vieții în care trăim, dezvoltându-ne gândirea și trăind noi experiențe.”
(D. Șt, clasa a VI-a, Școala Gimnazială „George Emil Palade”, Buzău, Premiul al II-lea la Olimpiada de Lingvistică, etapa județeană, 2025)
„În urma participării la această olimpiadă, am învățat că uneori, să ieși din zona ta de confort poate avea foarte multe beneficii și amintiri plăcute. Mi-am dat seama că am o gândire care poate fi dezvoltată cu puțin curaj și cu încredere. Am descoperit împreună cu colegele mele participante, lucruri noi, limbi noi, semne lingvistice noi și că gândirea și curajul de a descoperi, împreună cu inteligența noastră sunt ca un trandafir pe care cu cât îl uzi mai des, cu atât înflorește mai mult și mai repede. M-am bucurat pentru șansa pe care doamna profesoară mi-a oferit-o. Aș vrea să am același curaj și aceeași bunăvoință și anul viitor, pentru a participa la această olimpiadă. Un sfat pentru colegii mei ar fi să nu le fie teamă să încerce lucruri noi, pentru că acestea te dezvoltă și-ți șlefuiesc gândirea, astfel încât poți percepe mai bine lumea și sensurile nebănuite.”
(C. A, clasa a VI-a, Școala Gimnazială „George Emil Palade”, Buzău, Mențiune la Olimpiada de Lingvistică, etapa județeană, 2025)
„Părerea mea despre Olimpiada de Lingvistică din 2026, etapa județeană, este una bună, deoarece a fost ușoară, doar că aveai nevoie de atenție, de voință și de puteri intelectuale ca să iei scor maxim la toate subiectele. Am învățat să descifrez diferite cuvinte în alte limbi, iar acest lucru mi-a îmbogățit mintea. Am descoperit limbi noi de care nici nu știam că există și m-am aventurat cu mult curaj în labirintul olimpiadei. Am simțit voință de a descifra și de a rezolva problemele. M-am simțit puternică. M-am bucurat că am putut deschide pasaje din mintea mea și că am avut oportunitatea de a participa la această etapă a olimpiadei. Aș vrea să pot participa și în viitor la Olimpiada de lingvistică, o promisiune a curajului lingvistic.
Sfatul meu pentru colegi este de a-și învinge frica și de a participa la etapele premergătoare olimpiadei județene, pentru o experiență nouă și pentru dezvoltarea minții.”
(C. R, clasa a VI-a, Școala Gimnazială „George Emil Palade”, Buzău, Mențiune la Olimpiada de Lingvistică, etapa județeană, 2025)
Limbile care i-au provocat pe elevi pe parcursul pregătirii pentru olimpiadă sunt multiple, sarcinile de lucru interferând cu alte discipline precum: matematica, fizica, chimia, geografia, de aceea conexiunile sunt rapide.
Așadar, orice contact cu o limbă necunoscută devine un exercițiu captivant de decodare a mesajului, prin apelul la normele limbii române și la gândirea logică.
Orice experiență în această aventură a minții reprezintă un pas în marele labirint al vieții reprezintă o modalitate continuă de a nu ne rătăci, de a forma elevi care să aibă curajul de a asocia informațiile între ele, de a descoperi dincolo de programă că sufletul omului are nevoie de cunoaștere continuă, de îmbrățișarea științelor cu artele și cu spiritualitatea.
Atunci simțim împlinirea, atunci simțim binecuvântarea!