Bullyingul școlar reprezintă o formă de violență care se manifestă între elevi în mediul educațional, fiind o problemă globală cu implicații adânci asupra dezvoltării psihosociale a copiilor și adolescenților. În România, fenomenul bullyingului școlar este tot mai discutat în cadrul instituțiilor educaționale, fiind considerat o problemă majoră ce afectează în mod direct atât victimele, cât și agresorii, precum și întregul climat educațional. Această analiză critică va explora cauzele, formele și impactul bullyingului în școlile din România, evaluând măsurile de prevenire și intervenție existente și propunând soluții pentru reducerea acestui fenomen.
Cauzele bullyingului școlar în România
Cauzele bullyingului școlar sunt multiple și complexe, având rădăcini adânci în factori individuali, familiari, școlari și socio-culturali. În România, câteva dintre aceste cauze merită o atenție specială:
1. Factori individuali: Conform studiilor, copiii care se simt inferiori sau care au o stimă de sine scăzută sunt mai predispuși să devină victime ale bullyingului. De asemenea, copiii cu comportamente agresive sau care au fost expuși la violență în familie pot deveni agresori (Ttofi & Farrington, 2011). În unele cazuri, aceștia manifestă comportamente de bullying pentru a-și demonstra puterea și a obține statut social în rândul colegilor.
2. Medii familiale instabile: Familiile cu probleme economice, emoționale sau comportamentale pot contribui la dezvoltarea unor comportamente agresive ale copiilor. De asemenea, părinții care nu sunt activ implicați în educația copiilor lor sau care nu modelează comportamente adecvate pot avea un impact negativ asupra comportamentului elevilor (Vasilenko & Petre, 2021).
3. Factorii școlari și organizaționali: În multe școli din România, lipsa unor reguli clare privind comportamentele inadecvate și lipsa unei intervenții rapide din partea cadrelor didactice facilitează apariția și perpetuarea bullyingului. De asemenea, profesori care nu sunt suficient instruiți pentru a gestiona situațiile de bullying și un climat școlar permisiv pot contribui la menținerea acestui fenomen (Salmivalli & Poskiparta, 2009).
4. Normele culturale și sociale: În societatea românească, există o tendință de tolerare a comportamentelor agresive, iar bullyingul este adesea minimizat sau chiar acceptat ca o parte normală a „vieții de școală”. Această cultură a violenței se reflectă și în viața de zi cu zi, iar elevii nu sunt întotdeauna încurajați să-și exprime sentimentele și să vorbească despre abuzuri sau intimidări.
Formele bullyingului în școlile din România
Bullyingul școlar în România poate apărea sub diverse forme, la fel ca în alte părți ale lumii. Cele mai frecvente forme sunt:
1. Bullyingul fizic: Acesta include lovituri, împinsuri, furtul sau distrugerea obiectelor personale. Deși nu este la fel de frecvent ca în trecut, bullyingul fizic rămâne o problemă semnificativă în multe școli.
2. Bullyingul verbal: Insultarea, poreclirea, umilirea publică și amenințările sunt comportamente frecvent întâlnite. Elevii care sunt considerați diferiți din punct de vedere fizic, cultural sau social sunt adesea ținte ale acestui tip de bullying.
3. Bullyingul emoțional: Deși mai greu de detectat, bullyingul emoțional are efecte devastatoare asupra victimelor. Acesta include izolare socială, răspândirea de zvonuri, manipularea relațiilor între colegi și atacuri asupra stimei de sine.
4. Cyberbullying-ul: Odată cu dezvoltarea tehnologiei și a rețelelor sociale, cyberbullyingul a devenit o formă tot mai răspândită de agresiune, cu victime adesea adolescenti care sunt supuși atacurilor online (UNESCO, 2017). Mesajele jignitoare, distribuirea de imagini compromițătoare și alte acte de intimidare pe internet sunt din ce în ce mai frecvente în școlile din România.
Impactul bullyingului asupra elevilor din România
Impactul bullyingului asupra elevilor români poate fi profund și de lungă durată. Printre cele mai notabile efecte se numără:
1. Probleme psihologice și emoționale: Victimele bullyingului experimentează frecvent anxietate, depresie și stres post-traumatic. Aceste tulburări pot afecta performanțele școlare și pot avea un impact negativ asupra dezvoltării lor emoționale și sociale.
2. Scăderea performanțelor școlare: Atunci când elevii sunt victime ale bullyingului, aceștia pot avea dificultăți în concentrare, învățare și în interacțiunea cu colegii. Această scădere a performanțelor poate duce la abandon școlar sau la o calitate mai scăzută a educației.
3. Comportamente antisociale ale agresorilor: Agresorii pot dezvolta comportamente antisociale și pot întâmpina dificultăți în construirea unor relații sănătoase cu ceilalți. Studiile arată că aceștia sunt mai predispuși să fie implicați în comportamente infracționale pe termen lung (Boulton & Smith, 1994).
4. Efecte asupra mediului educațional: Un climat școlar permisiv față de bullying poate afecta întreaga comunitate școlară, ducând la un mediu de învățare nesigur și la scăderea moralului general al elevilor și profesorilor.
Măsuri de prevenire și combatere a bullyingului în România
În România, autoritățile educaționale au început să conștientizeze gravitatea fenomenului bullyingului și să implementeze măsuri pentru prevenirea și combaterea acestuia. Cu toate acestea, aceste măsuri sunt încă insuficiente și adesea ineficiente. Printre soluțiile existente se numără:
1. Programe educaționale și de sensibilizare: În școlile din România, se implementează programe de sensibilizare a elevilor, dar și a cadrelor didactice, pentru a combate bullyingul și pentru a promova comportamentele respectuoase și empatia între elevi (Păunescu, 2014).
2. Reguli și politici clare de prevenire: Unele școli au început să adopte politici clare de prevenire a bullyingului și să implementeze măsuri de intervenție pentru a reduce incidentele. Totuși, nu toate instituțiile educaționale au proceduri eficiente pentru gestionarea acestor situații.
3. Formarea continuă a cadrelor didactice: Un alt pas important este formarea continuă a profesorilor, astfel încât aceștia să fie capabili să recunoască semnele bullyingului și să intervină în mod adecvat atunci când astfel de comportamente sunt observate (Salmivalli & Poskiparta, 2009).
4. Implicarea părinților: Colaborarea între părinți și școală este esențială pentru a preveni bullyingul. Educația parentală și implicarea acestora în educația copiilor poate contribui la formarea unor comportamente mai sănătoase și mai respectuoase în rândul elevilor.
Bullyingul școlar este o problemă complexă și larg răspândită în România, cu implicații semnificative asupra dezvoltării elevilor. Deși au fost implementate măsuri pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen, există încă multe obstacole în realizarea unui mediu școlar sigur și sănătos. Pentru a reduce efectele negative ale bullyingului, este necesar un efort susținut din partea tuturor părților implicate – elevi, profesori, părinți și autorități educaționale. Implementarea unor politici educaționale mai eficiente, formarea continuă a cadrelor didactice și crearea unui climat de învățare bazat pe respect și empatie reprezintă pași importanți pentru prevenirea și combaterea bullyingului în școlile din România.
Bibliografie
1. Boulton, M. J., & Smith, P. K. (1994). Bullying in Schools: Basic Facts and Effects of Interventions. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 35(6), 1171-1190.
2. Păunescu, C. (2014). Strategii educaționale în prevenirea bullyingului școlar. Revista de Pedagogie, 62(3), 35-45.
3. Salmivalli, C., & Poskiparta, E. (2009). Bullying and Its Prevention in Schools. In Handbook of School Violence and School Safety (pp. 265-277). New York: Routledge.
4. Ttofi, M. M., & Farrington, D. P. (2011). Effectiveness of School-Based Programs to Reduce Bullying: A Systematic and Meta-Analytic Review. Journal of Experimental Criminology, 7(1), 27-56.
5. UNESCO (2017). School Violence and Bullying: Global Status Report.
6. Vasilenko, E., & Petre, L. (2021). Impactul bullyingului asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor. Psihologia Educației, 15(2), 122-134.