Anul 2020 a fost ca un duș rece pentru noi toți. Am trecut prin toate stările emoționale, de la nesiguranță, frică și disperare, la reorientare, identificarea de noi soluții și modalități de abordare, toate acestea guvernate de o neîncetată stare de optimism și de speranța că „totul va fi bine!”.
În acest context. comunicarea cu preșcolarii și cu părinții a trecut la un alt nivel, mutându-se în mediul online. Așa au luat naștere activitățile sincron, singura modalitate de conectare a noastră cu preșcolarii din grupă, dar și singura modalitate de conectare dintre ei, întrucât cunoaștem cu toții importanța conectării la vârsta preșcolară și implicațiile acesteia, chiar dacă, în acest caz, conectarea s-a realizat din fața unui ecran.
La grupa pe care o conduc, în perioada în care învățământul s-a mutat în mediul online, activitățile sincron au fost un prilej de mare bucurie atât pentru noi, cadrele didactice, cât și pentru copii și părinții acestora. Activitățile sincron s-au desfășurat prin intermediul platformei Google Meet, de două ori pe săptămână, la cererea copiilor și a părinților, în funcție de programul de muncă al acestora. Așa cum am precizat, activitățile sincron au reprezentat un moment pe care îl așteptam cu toții cu bucurie (copii, educatoare, părinți), era momentul în care ne revedeam, povesteam, zâmbeam și ne trimiteam pupici și îmbrățișări virtuale. Însă necesitatea de a desfășura activități de învățare prin intermediul activităților sincron a atras după sine provocarea identificării unor modalități cât mai variate, dinamice și atractive de captare a atenției preșcolarilor, lucru care, e lesne de înțeles, se poate realiza cu mult mai multă ușurință în clasă, „față în față”. Astfel, noi, educatoarele am realizat și desfășurat cu preșcolarii în cadrul activităților sincron o serie de jocuri, prezentări Power Point, prezentări de filmulețe și materiale video, însă, necesitatea de a dinamiza si a face tot mai atractive aceste activități a condus la ideea pe care doresc să o împărtășesc în cele ce urmează, utilizată de mine în cadrul unei activități sincron cu preșcolarii grupei mari la care lucrez și încununată de o satisfacție greu de descris în cuvinte, satisfacție ce se putea citi doar pe fețele luminoase și în ochișorii mari și strălucitori a celor ce au luat parte la activitate. Este vorba despre o activitate care face parte din domeniul de dezvoltare Om și Societate, mai exact de o povestire a educatoarei, povestea intitulată „Norișorul roz”, expusă cu ajutorul unei machete, o activitate care a avut ca scop dezvoltarea capacității de înțelegere și exprimare a propriilor emoții, valorificând creații literare. În vederea desfășurării cu succes a acestei activități, am creat, în prealabil, macheta cu siluetele personajelor din poveste, iar ideea utilizării acestui material didactic s-a născut, după cum spuneam, din convingerea eficienței utilizării acestui tip de material la clasă și din nevoia de a dinamiza activitățile sincron, cu scopul de a nu cădea în capcana repetitivității, fapt care ar fi condus, cred eu, la scăderea interesului preșcolarilor și, implicit, la o activitate parțial sau total nereușită.
În vederea creării unei atmosfere relaxante, dar și propice unei activități de învățare eficiente, au fost stabilite, în cadrul primelor activități sincron, regulile grupei în online, care presupun deschiderea camerei video pentru a ne putea vedea, închiderea microfonului și deschiderea acestuia în momentul în care se va ridica mâna în vederea exprimării dorinței de a lua cuvântul.
Așadar, în cadrul activității sincron despre care vorbeam mai sus, după ce ne-am salutat și am schimbat câteva cuvinte, copiii au fost anunțați că urmează să afle povestea „Norișorul roz”, poveste care îi va ajuta să înțeleagă că suntem diferiți, fiecare dintre noi este unic si fiecare are menirea sa, fiecare este special, trebuie doar să aibă răbdare și să-și descopere talentul sau priceperea. Apoi a fost descoperită macheta, moment care a marcat captarea atenție preșcolarilor și am început prezentarea secvențelor poveștii, ajutându-mă de siluetele personajelor realizate. După expunerea poveștii, am purtat o discuție cu copiii referitoare la mesajul acesteia și am identificat împreună emoțiile personajelor descoperite în poveste.
În continuare, pentru a dinamiza puțin activitatea, am propus copiilor un joc de tipul „Roata provocărilor”, intitulat sugestiv „Zâna te provoacă…l”, în cadrul căruia le spuneam copiilor: „Vine Zâna!”, iar aceștia răspundeau: „Și ce ne aduce?”. Răspunsul educatoarei la întrebarea copiilor era constituit din câte o provocare de tipul: „Copii fericiți care sar într-un picior!” sau: „Copii fericiți care înoată!”, „Copii fericiți care bat din palme!” ș.a.m.d.
Încheierea activității sincron a fost marcată, așa cum obișnuiam prin transmiterea de inimioare, pupici și îmbrățișări.
Feedback-ul activității, atât din partea copiilor, cât și din partea părinților acestora a fost unul pozitiv, făcând din această activitate sincron una memorabilă, o activitate de care ne amintim cu drag, acum, că am revenit fizic în clase și ne putem conecta unii cu alții, ne putem spune povești, cu sau fără ajutorul unei machete.