Analiza problemelor societății contemporane și identificarea principalelor teme de reflecție au determinat, în plan educațional, formularea unor răspunsuri adaptate noilor realități. Aceste răspunsuri s-au concretizat prin dezvoltarea așa-numitelor „noi educații” și prin introducerea unor tipuri noi de conținuturi educaționale, menite să răspundă nevoilor actuale ale societății.
Printre aceste noi direcții educaționale, se regăsesc:
1. Educația pentru pace
2. Educația ecologică
3. Educația pentru participare și demonstrație
4. Educația demografică
5. Educația pentru schimbare și dezvoltare
6. Educația pentru comunicare și mass-media
7. Educația rațională
8. Educația economică/ antreprenorială și cosmică modernă
9. Educația pentru timp liber
10. Educația privind drepturile fundamentale ale omului
11. Educația pentru o nouă ordine internațională
12. Educația comunitară
13. Educația pentru sănătate
14. Educația pentru tehnologie și progres
15. Educația interculturală și multiculturală etc.
Este de așteptat ca această listă să fie dinamică și supusă schimbărilor, fie prin diminuarea importanței unor tipuri de educație, fie, mai ales, prin apariția unor noi cerințe și conținuturi educative, generate de evoluția societății.
În ceea ce privește modalitățile de integrare a noilor educații în sistemul de învățământ, sunt evidențiate trei direcții principale (Văideanu, 1988, p. 109):
a) Introducerea unor discipline noi, centrate pe un anumit tip de educație, soluție care ridică însă problema supraîncărcării curriculumului;
b) Elaborarea unor module specifice în cadrul disciplinelor tradiționale, cu caracter interdisciplinar, precum modulele privind conservarea și gestionarea resurselor naturale integrate în disciplina biologie;
c) Utilizarea tehnicii „approche infusionnelle”, care presupune integrarea treptată a mesajelor și valorilor noilor educații în cadrul disciplinelor clasice.În continuare, vom descrie specificitatea noilor conținuturi sau a „noilor educații”.
Educația pentru pace
Educația pentru pace reprezintă o dimensiune importantă a educației contemporane, menită să răspundă provocărilor actuale legate de conflict, violență și lipsa dialogului dintre comunități. Aceasta promovează valori precum dialogul, cooperarea, toleranța și respectul reciproc, contribuind la dezvoltarea relațiilor pașnice între indivizi și grupuri sociale.
Educația pentru pace vizează, pe de o parte, combaterea ideilor și atitudinilor care favorizează ostilitatea, agresivitatea, discriminarea și rasismul, iar pe de altă parte, formarea unei atitudini active, responsabile și implicate, orientate spre prevenirea conflictelor și soluționarea lor pe cale pașnică. Astfel, accentul nu este pus pe comportamente agresive sau războinice, ci pe dezvoltarea capacității de a gestiona conflictele într-un mod constructiv.
Modalități de realizare a educației pentru pace
- Valorificarea conținuturilor disciplinelor școlare prin integrarea temelor specifice educației pentru pace sau prin redimensionarea acestora din perspectivă educativă. Această abordare poate fi realizată cu ușurință în cadrul disciplinelor precum literatura, istoria, geografia, educația artistică sau educația civică.
- Introducerea unor module sau secvențe tematice dedicate educației pentru pace în cadrul disciplinelor existente, cu accent pe dialog, cooperare și respect pentru diversitate.
- Utilizarea orelor de dirigenție ca spațiu educațional privilegiat pentru dezvoltarea competențelor sociale, pentru discutarea situațiilor conflictuale și pentru promovarea valorilor păcii și nonviolenței.
Educația ecologică
Educația ecologică reprezintă o dimensiune esențială a educației contemporane, având ca scop sensibilizarea individului față de mediul înconjurător și optimizarea relației dintre om și natură. Aceasta urmărește formarea unei conștiințe ecologice responsabile, care să permită utilizarea rațională a resurselor naturale și protejarea ecosistemelor.
În cazul copiilor și tinerilor, educația ecologică trebuie să se concentreze pe cultivarea respectului față de mediul natural, pe responsabilizarea privind gestionarea deșeurilor, pe utilizarea rațională a resurselor și pe îmbunătățirea calității mediului de viață. Lipsa unei educații ecologice adecvate poate conduce la comportamente iresponsabile, cu efecte negative atât imediate, cât și pe termen lung, precum degradarea solului, poluarea mediului sau afectarea echilibrului natural.
Modalități de realizare a educației ecologice
- Integrarea temelor ecologice în cadrul disciplinelor școlare care nu au ca obiectiv principal formarea culturii ecologice, precum limba și literatura română, matematica sau istoria, prin exemple, texte și aplicații cu relevanță ecologică.
- Valorificarea disciplinelor care contribuie direct la formarea culturii ecologice, precum biologia, geografia și chimia, prin abordarea sistematică a problemelor de mediu și a relației dintre om și natură.
- Utilizarea orelor de dirigenție și consiliere școlară pentru dezvoltarea atitudinilor responsabile față de mediul înconjurător și pentru discutarea problemelor ecologice actuale.
- Introducerea sau valorificarea disciplinelor cu orientare specifică în domeniul educației ecologice, acolo unde curriculumul permite acest lucru.
Educația pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului
Educația pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului reprezintă o componentă esențială a educației contemporane, având ca scop conștientizarea drepturilor și libertăților fundamentale ale fiecărei persoane, precum dreptul la viață, la liberă exprimare, la opinie și la respect. Aceasta are o vocație internațională și urmărește formarea unor atitudini bazate pe demnitate, egalitate și respect reciproc.
Modalități de realizare a educației pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului
- Valorificarea disciplinelor școlare orientate, prin specificul lor, spre formarea cunoștințelor și atitudinilor privind drepturile fundamentale ale omului, precum „Educația civică”, „Noi și legea” etc.
- Integrarea tematicilor specifice drepturilor omului în conținuturile altor discipline sau prin introducerea unor module și unități de învățare dedicate.
- Utilizarea orelor de dirigenție ca spațiu educațional pentru dezvoltarea respectului față de drepturile și libertățile fundamentale ale fiecărei persoane.
Educația pentru sănătate
Prin educația pentru sănătate se urmărește formarea unor atitudini responsabile față de propria viață și față de sănătatea celorlalți, respectarea regulilor de prevenire a îmbolnăvirilor și asumarea recomandărilor medicale. Totodată, aceasta contribuie la interiorizarea nevoii de a fi sănătos, la evitarea situațiilor de dezechilibru și la reducerea influenței factorilor nocivi asupra organismului.
Cultivarea încrederii și a angajamentului personal față de propria sănătate este rezultatul atât al unei educații susținute, cât și al colaborării dintre individ și cadrele medicale. În acest context, personalul medical are un rol important, fiind necesară nu doar competența profesională, ci și o bună capacitate de comunicare și relaționare cu pacienții.
Modalități de realizare a educației pentru sănătate
- Integrarea temelor de educație pentru sănătate în cadrul disciplinelor care nu au ca scop principal acest tip de educație, precum limba și literatura română, matematica sau geografia, prin exemple și aplicații relevante.
- Valorificarea disciplinelor orientate direct spre educația pentru sănătate, precum educația fizică, biologia, fiziologia sau igiena.
- Introducerea unor discipline sau module specifice educației pentru sănătate în planul de învățământ, acolo unde curriculumul permite.
- Utilizarea orelor de dirigenție și consiliere școlară pentru formarea unor atitudini responsabile față de sănătate și pentru prevenirea comportamentelor de risc.
Noile educații reprezintă un răspuns necesar la provocările societății contemporane, având rolul de a completa și de a actualiza conținuturile educației tradiționale. Prin integrarea unor domenii precum educația pentru pace, educația ecologică, educația pentru sănătate sau educația pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului, sistemul educațional contribuie la formarea unor persoane responsabile, conștiente de rolul lor în societate și capabile să răspundă adecvat schimbărilor actuale.
Aceste direcții educaționale nu urmăresc doar transmiterea de cunoștințe, ci mai ales formarea de atitudini, valori și comportamente care susțin conviețuirea socială, respectul față de viață, mediu și diversitate, precum și dezvoltarea unei gândiri critice și reflexive. Integrarea lor în cadrul disciplinelor școlare, prin module interdisciplinare sau prin activități educative specifice, contribuie la realizarea unei educații relevante, flexibile și orientate spre viitor.
Bibliografie
1. Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Iași: Polirom.
2. Văideanu, G. (1988). Educația la frontiera dintre milenii. București: Editura Politică.