Termenul de globalizare provine în limba română din fr. globe, respectiv din lat. globus, iar definiţia sa este: „fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob prin crearea de instituții și organisme politice suprastatale, printr-o politică economică și de securitate comună etc.”. Termenul a fost folosit pentru prima dată în publicaţia Towards New Education, în anul 1952, cu sensul de viziune holistică asupra experienţei umane în educaţie. Încă de la început, acest concept a căpătat multe definiţii şi interpretări. Întrucât globalizarea face referire la aspecte politice, economice şi culturale, a devenit de-a lungul timpului unul dintre cele mai folosite concepte. Cu toate că globalizarea poate aduce multe schimbări benefice, s-a dovedit faptul că produce şi multe daune.
Fenomenul globalizării reprezintă un proces complex al contemporaneităţii, reprezentând o realitate obiectivă care face referire la o multitudine de probleme economice, politice, tehnologice, ecologice, precum şi la noutăţile legate de limbă, comunicare, păstrarea identităţii naţionale şi culturale.
În lingvistică, termenul de globalizare a apărut ca o consecinţă a situaţiei din economie şi ilustrează legătura dintre schimbările din societate şi cerinţele comunicării. Conceptul de globalizare lingvistică este considerat un mijloc de comunicare în relaţiile economice din întreaga lume. Necesitatea unei limbi care ar corespunde cerinţelor unei comunicări exacte şi precise, care ar elimina ambiguitățile de sens în decodarea informaţiei, cu un lexic specializat fondat pe monosemantism şi care ar corespunde normelor limbii standard, a devenit evidentă.
Intensificarea relaţiilor economice şi politice la nivel mondial a contribuit la acceptarea limbii universale – limba engleză, cea care se află în centrul sistemului lingvistic global, devenind o veritabilă lingua franca. Fără îndoială, limba engleză este cea mai răspândită limbă de pe glob. Impunerea limbii engleze ca limbă universală a globalizării lingvistice a avut loc din mai multe considerente, precum: dezvoltarea vertiginoasă a tehnicii informaţionale, a domeniului financiar care a avut loc mai întâi în S.U.A., unde e vorbită limba engleză.
Folosirea intensivă a limbii engleze în toate domeniile vieţii sociale se explică prin mai mulţi factori: limba engleză este instrumentul principal al globalizării lingvistice de transmitere şi consolidare a valorilor culturale şi materiale; de acces la noile tehnologii de comunicare: computerul, Internetul, telefonia mobilă; de angajare în câmpul muncii în ţările străine etc.
Internetul, televizorul înlătură barierele culturale. Răspândirea valorilor, normelor, a culturii tinde să promoveze idealurile capitalismului din Vest. În acest fel, cultura locală cade victimă acestei culturi globale, bazată pe consum. De exemplu, românii preferă să sărbătorească ziua Sfântului Valentin, uitând de Dragobete, o sărbătoare românească.
Studierea limbii engleze în învăţământul primar, secundar şi superior se răspândeşte din ce în ce mai mult. Indiferent ce specializare urmează studentul, limbile străine sunt discipline obligatorii pentru pregătirea şi formarea acestuia, la nivelul ciclului de licenţă şi al masterului. Accesul la studiile doctorale este condiţionat de probarea competenţelor de comunicare într-o limbă de circulaţie universală, în speţă engleza sau franceza.
Se ştie că procentul doritorilor de a studia limba engleză în raport cu celelalte limbi străine este în creştere, iar procentul doritorilor de a învăţa limba franceză s-a micşorat semnificativ. Datorită faptului ca limba engleză a devenit lingua franca a secolului XXI, mai mult de două miliarde de oameni studiază această limbă. Odată cu studierea unei limbi avem acces la o multitudine de idei, obiceiuri, traditii şi valori. Din punct de vedere personal şi profesional, în secolul XXI se pune accentul pe cunoştinţele generale ale oamenilor. Întrucât Internetul a schimbat modul în care percepem schimbul de informaţii, a dispărut şi distanţa dintre noi şi cetăţenii altor ţări.
În timp ce oamenii de ştiinţă folosesc cu succes limba engleză pentru a pătrunde în tainele noilor descoperiri ştiinţifice, tinerii pentru a utiliza cu succes computerul, lingviştii observă cu îngrijorare fenomenul de americanizare a celorlalte limbi. Realitatea unei globalizări lingvistice nu este acceptată de toată lumea din cauza pericolului de renunţare la valori, tradiţii, la identitatea naţională.
Aşadar, promovarea unei singure limbi care facilitează comunicarea la nivel global prezintă un pericol pentru limbile naţionale mai puţin răspândite. Impactul globalizării lingvistice este perceput ca o ameninţare a limbilor naţionale care pot cu timpul să dispară. Cercetătoarea Elena Cobianu este de părere că globalizarea lingvistică „ se împiedică de limbile naţionale, de tradiţiile culturale, de religiile diferite”. (Cobianu, 17) Dispariţia conştiinţei de apartenenţă la un anumit grup social şi înlocuirea ei cu o conştiinţă globală, promovarea modelelor virtuale de anxietate, înstrăinare, anomalie prin filme, publicitate, desene animate, jocuri video, şi degradarea identităţii culturale tradiţionale sunt câteva consecinţe negative ale globalizării lingvistice.
Totodată, globalizarea lingvistică poate însemna un proces progresist, dacă diverse culturi şi societăţi naţionale vor lua parte la această cauză în mod echitabil, contribuind la asigurarea echilibrului social de păstrare a identităţii naţionale şi spirituale. În realitate, globalizarea lingvistică este un fenomen care constă în utilizarea la nivel global a unei limbi comune, iar la nivelul limbilor naţionale se reflectă în folosirea excesivă a împrumuturilor din limba engleză.
În concluzie, globalizarea lingvistică este un fenomen universal care presupune utilizarea ca mijloc de comunicare internaţională a unei limbi comune şi anume a limbii engleze, iar la nivelul limbilor naţionale se manifestă prin folosirea excesivă a anglicismelor, adică a împrumuturilor lexicale şi a abrevierilor din limba engleză. Dar secolul XXI ne demonstrează că, în paralel cu limba engleză ca limbă universală, continuă să existe şi limbile naţionale, nu numai ca instrumente de comunicare între popoare, dar şi ca funcţii sociale care vor contribui la asigurarea echilibrului social de păstrare a identităţii naţionale şi culturale a popoarelor lumii.
Referinţe bibliografice
1. Bauman, Zygmunt, Globalizarea şi efectele ei sociale, Editura Antet, Bucureşti, 2002.
2. Cobianu, Elena, Cultura şi valorile morale în procesul de globalizare, Editura Grinta, Cluj Napoca, 2008.
3. Croucher, Sheila, Globalization and Belonging: The Politics of Identity a Changing World, Rowman & Littlefield Publishers, Lanham, 2004.
4. Kramsch, Claire, Language and Culture, Oxford University Press, London, 1998.
5. Singhal, Meena. The Internet and Foreign Language Education: Benefits and Challenges. The Internet TESL Journal, vol.3, no.6/ 1997.
6. Turner B. , Handbook of Globalization Studies, Routledge / Taylor&Francis, London, 2009.
7. Vintilă-Rădulescu, Ioana, Sociolingvistică şi globalizare, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004.