Prezentul studiu de caz explorează dinamica motivației pentru învățare la un elev din ciclul primar, urmărind modul în care intervențiile educaționale personalizate, fundamentate pe o evaluare riguroasă, pot contribui la transformarea motivației extrinseci în motivație intrinsecă. Cercetarea îmbină observația sistematică cu instrumente de evaluare adaptate vârstei și cu tehnici de monitorizare continuă, într-un demers integrat desfășurat pe parcursul a trei luni. Rezultatele relevă o creștere semnificativă a implicării active în sarcinile de învățare, o ameliorare a perseverenței și o atitudine mai pozitivă față de experiența școlară. Studiul evidențiază importanța abordării centrate pe elev și a evaluării formative ca instrumente esențiale pentru susținerea dezvoltării motivaționale în primii ani de școlaritate.
1. Contextul studiului de caz
Motivația pentru învățare reprezintă un factor determinant al reușitei școlare, influențând atât performanțele academice, cât și atitudinea copilului față de școală. La vârsta școlară mică, motivația este profund influențată de experiențele educaționale timpurii, de relația cu cadrul didactic și de climatul socio-emoțional al clasei. Prezentul studiu de caz urmărește modul în care intervențiile educaționale, susținute de instrumente de evaluare adecvate, contribuie la dezvoltarea motivației de învățare la un elev din ciclul primar, ca pas fundamental pentru întregul parcurs educativ viitor.
2. Prezentarea subiectului
Subiectul studiului de caz este un elev în vârstă de 8 ani, înscris în clasa a II-a, cu un nivel de dezvoltare cognitivă corespunzător vârstei. Cu toate acestea, elevul manifestă o motivație scăzută pentru activitățile de învățare, exprimată prin evitarea sarcinilor, abandon rapid în fața dificultăților și implicare redusă în activitățile de la clasă.
3. Identificarea problemei și evaluarea inițială
Pentru identificarea cauzelor care stau la baza motivației scăzute, au fost utilizate mai multe instrumente de evaluare inițială, integrate într-un demers complex:
- Observația sistematică, realizată pe parcursul activităților didactice, având ca indicatori nivelul de implicare, perseverența în rezolvarea sarcinilor și reacțiile emoționale față de eșec.
- Fișa de evaluare a motivației pentru învățare, adaptată vârstei, care a cuprins itemi simpli (ex.: „Îmi place să rezolv sarcini la școală”, „Renunț ușor când nu știu ceva”), cu răspunsuri de tip „adevărat/fals” sau scale vizuale.
- Discuția individuală cu elevul, realizată într-un cadru nonformal, pentru identificarea percepțiilor acestuia asupra școlii și învățării.
- Chestionarul pentru părinți, utilizat pentru a colecta informații privind comportamentul copilului față de activitățile școlare desfășurate acasă și tipul de susținere oferit de familie.
Rezultatele evaluării inițiale au evidențiat o motivație predominant extrinsecă, bazată pe recompense și evitarea sancțiunilor, precum și un nivel scăzut al încrederii în propriile capacități.
4. Obiectivele intervenției
Pe baza datelor obținute în urma evaluării inițiale, au fost stabilite următoarele obiective:
- creșterea nivelului de implicare activă în sarcinile de învățare;
- dezvoltarea motivației intrinseci;
- îmbunătățirea perseverenței și a autonomiei în rezolvarea sarcinilor;
- formarea unei atitudini pozitive față de școală.
5. Strategii de intervenție și monitorizare continuă
- Intervenția educațională a inclus strategii didactice adaptate, însoțite de instrumente de monitorizare:
- Plan individualizat de învățare, cu obiective pe termen scurt, monitorizate săptămânal prin fișe de progres.
- Învățarea prin joc și activități interactive, evaluate prin grile de observație privind nivelul de participare și interes.
- Feedback pozitiv și constructiv, consemnat în fișe de autoevaluare simple, completate de elev la finalul activităților.
- Jurnalul elevului, utilizat ca instrument de reflecție, în care copilul nota ce activități i-au plăcut, ce a învățat și ce dificultăți a întâmpinat.
6. Evaluarea finală și analiza rezultatelor
La finalul perioadei de intervenție (trei luni), a fost realizată evaluarea finală, folosind aceleași instrumente aplicate inițial, pentru a asigura comparabilitatea rezultatelor. Fișa de evaluare a motivației a indicat o creștere a interesului pentru activitățile de învățare și o reducere a comportamentelor de evitare. Observația sistematică a evidențiat o implicare activă crescută și o mai bună gestionare a situațiilor dificile. Discuțiile cu elevul și cu familia au confirmat îmbunătățirea atitudinii față de școală și creșterea încrederii în sine.
7. Concluzii și implicații educaționale
Integrarea instrumentelor de evaluare în procesul educațional a permis identificarea precisă a dificultăților și monitorizarea progresului elevului. Studiul de caz subliniază faptul că dezvoltarea motivației pentru învățare la vârsta școlară mică este un element-cheie pentru întregul parcurs educativ viitor. Evaluarea continuă, centrată pe elev, alături de intervenții personalizate, contribuie semnificativ la formarea unei relații pozitive și durabile cu învățarea.
Din perspectiva practicii educaționale, studiul de caz confirmă faptul că motivația pentru învățare nu este o caracteristică fixă, ci un construct dinamic, modelabil prin intervenții didactice atent proiectate. Pentru cadrele didactice, principala implicație constă în necesitatea de a integra sistematic instrumente de evaluare formativă care să permită identificarea timpurie a dificultăților motivaționale și calibrarea continuă a strategiilor de predare. Abordarea personalizată, însoțită de feedback constructiv și de activități cu relevanță pentru elev, se dovedește esențială pentru construirea unei relații autentice și durabile cu învățarea.
La nivel instituțional și sistemic, rezultatele subliniază valoarea investiției în formarea cadrelor didactice pentru utilizarea instrumentelor de evaluare centrată pe elev și pentru proiectarea intervențiilor diferențiate. Dezvoltarea motivației intrinseci în primii ani de școlaritate reprezintă un factor protector pentru întregul parcurs educativ, reducând riscul de abandon și favorizând performanța academică pe termen lung. În acest sens, promovarea unei culturi pedagogice orientate spre susținerea motivației devine o prioritate pentru politicile educaționale care vizează echitatea și calitatea învățării.