Educația fizică reprezintă o componentă fundamentală a curriculumului școlar contemporan, având un rol esențial în dezvoltarea holistică a elevilor. În contextul educațional actual, caracterizat de sedentarismul crescut și de provocările generate de tehnologizarea accelerată a societății, importanța unei educații fizice de calitate devine și mai evidentă. Problemele legate de obezitatea infantilă, scăderea capacității motrice și deficitele de socializare ale tinerilor impun o abordare pedagogică diferențiată și adaptată nevoilor specifice ale fiecărui elev.
Diferențierea activităților sportive în cadrul orelor de educație fizică la nivel gimnazial constituie o strategie pedagogică complexă care vizează optimizarea procesului de învățare și dezvoltare a competențelor motrice, sociale și cognitive ale elevilor. Această abordare presupune adaptarea conținutului, metodelor și formelor de organizare a activității didactice în funcție de particularitățile individuale ale elevilor, de obiectivele educaționale stabilite și de contextul specific de desfășurare a lecțiilor.
Motivarea elevilor reprezintă un element esențial pentru desfășurarea eficientă a orelor de educație fizică și sport. Într-o societate în care activitatea fizică devine tot mai puțin prezentă în viața de zi cu zi a tinerilor, profesorii au rolul de a crea contexte atractive, dinamice și relevante, care să stimuleze interesul și participarea activă a elevilor. Această provocare pedagogică necesită o abordare multidimensională, care să țină cont atât de particularitățile individuale ale elevilor, cât și de specificul disciplinei educației fizice și sportului.
Factorii care influențează motivația elevilor sunt multipli și interconectați. Interesul personal și preferințele constituie un prim factor determinant, întrucât fiecare elev are înclinații diferite: unii preferă jocurile sportive, alții activitățile individuale, iar unii sunt atrași de activități recreative. Adaptarea conținuturilor la interesele lor crește semnificativ implicarea. Nivelul de pregătire fizică reprezintă un alt factor crucial, deoarece elevii cu un nivel scăzut de pregătire pot fi mai puțin încrezători și mai retrași. Activitățile accesibile, progresive și adaptate individual contribuie la reducerea frustrării și la creșterea motivației. Climatul socio-emoțional al clasei influențează în mod direct participarea elevilor, atmosfera de acceptare, cooperare și încurajare favorizând implicarea, în timp ce un climat competitiv excesiv poate demotiva elevii mai puțin sportivi. Relația profesor-elev constituie un factor motivațional principal, un profesor care comunică eficient, oferă feedback pozitiv și stimulează autonomia elevilor devenind un model de urmat.
Ora de educație fizică trebuie să stabilească conexiuni cu tendințele actuale ale educației
Educația fizică contemporană se aliniază tendințelor pedagogice actuale prin integrarea tehnologiei în procesul didactic. Utilizarea aplicațiilor mobile pentru monitorizarea activității fizice, a dispozitivelor de măsurare a parametrilor fiziologici și a platformelor digitale pentru urmărirea progresului individual reprezintă modalități inovatoare de diferențiere a activităților sportive.
Educația fizică devine interactivă și conectată digital cu tehnologia care devine un aliat, nu un înlocuitor: aplicații mobile pentru monitorizarea progresului (pași, puls, coordonare), brățări inteligente în activități tematice (ex. gamificarea mișcării); realitate virtuală (VR) – simularea de mișcări și exerciții în medii sigure; platforme online pentru exerciții acasă, planuri de antrenament și feedback personalizat.
Prin aceste metode, educația fizică devine mai atractivă, mai relevantă și mai conectată la realitatea digitală a elevilor, contribuind la formarea unui stil de viață activ și sănătos.
Abordarea interdisciplinară constituie o altă tendință semnificativă, materializată prin integrarea conținuturilor de educație fizică cu cele ale altor discipline școlare. Activitățile care combină mișcarea cu elemente de matematică, științe naturale sau geografie oferă experiențe de învățare holistice și contribuie la dezvoltarea competențelor transversale ale elevilor.
Integrarea educației fizice în curriculumul interdisciplinar se realizează prin corelarea conținuturilor, competențelor și activităților motrice cu alte discipline școlare, astfel încât învățarea să fie unitară, aplicată și relevantă pentru elevi.
Educația fizică poate fi legată de: biologie și nutriție (ex: cum funcționează corpul în efort, efectele exercițiului fizic asupra sănătății), matematică (calcul de puls, distanțe, scoruri, pot realiza grafice ale performanțelor, consumul energetic), educație civică (activitățile sportive dezvoltă spiritul de echipă, respectarea regulilor, fair-play-ul și responsabilitatea socială), arte (dans, expresie corporală, improvizație), TIC ( realizarea de prezentări, utilizarea aplicațiilor digitale, videoclipuri sau proiecte despre activitatea fizică și stilul de viață sănătos), proiecte și activități comune (organizarea de săptămâni tematice, concursuri, campanii de mișcare sau proiecte educaționale care implică mai multe discipline.
Prin abordarea interdisciplinară, educația fizică devine o componentă esențială a curriculumului modern, contribuind la dezvoltarea competențelor-cheie și la formarea holistică a elevilor.
Impactul sportului este socio-educativ și, în proiectele desfășurate, a arătat funcția de socializare (copiii au avut discuții prin împărtășirea feedback-ului, au creat materiale de grup, au împărtășit opinii pe diferite subiecte tematice). În cadrul proiectului educațional, elevii au creat materiale de grup, au împărtășit opinii pe diferite subiecte tematice), funcția recreativă (prezentare personală prin digital și jocurile digitale), funcția de educație și aculturalizare (schimbul de informații despre sporturi și sportivi, pentru descoperirea diferențelor sau nu între culturile țărilor, nediscriminarea, respectul reciproc, aprecierea muncii tuturor partenerilor implicați, competitivitatea bazată pe fair-play), funcțiile inovatoare și creative (copiii au desfășurat activități cu implicare directă, precum și jocuri digitale) și aprecierea valorilor sportive, precum și respectarea sportivilor, dar și practicarea unei activități sportive în beneficiul acesteia. Jocul influențează dezvoltarea socială și emoțională în general, deoarece este o activitate care poate fi folosită cu ușurință în procesul educațional. Dar acest lucru nu se va face în mod tradițional, neapărat, folosind nu doar jocuri fizice, ci și jocuri digitale, cu reguli clar explicate.
Rolul activităților extracurriculare în motivarea elevilor este complementar procesului educativ formal. Competițiile școlare, cluburile sportive, excursiile tematice sau proiectele de educație pentru sănătate completează orele de educație fizică și consolidează motivația elevilor. Participarea la astfel de activități le permite să descopere noi pasiuni, să-și îmbunătățească abilitățile sociale și să dezvolte un stil de viață echilibrat. Aceste experiențe extracurriculare oferă contexte autentice de aplicare a competențelor dobândite și contribuie la transferul învățării în situații reale de viață.
Motivarea elevilor în orele de educație fizică și sport constituie un proces complex, dar esențial pentru formarea unei generații active și sănătoase. Prin metode moderne de predare, o abordare personalizată și un climat pozitiv, profesorul poate transforma orele de sport într-o experiență plăcută, formativă și memorabilă pentru fiecare elev. Succesul acestui demers pedagogic depinde de capacitatea cadrului didactic de a integra principiile teoriei motivației cu practica educațională concretă, adaptând permanent strategiile la nevoile și caracteristicile specifice ale fiecărui grup de elevi. O educație fizică de calitate nu înseamnă doar mișcare, ci dezvoltarea armonioasă a personalității elevilor și cultivarea unei atitudini pozitive față de activitatea fizică pe tot parcursul vieții, contribuind astfel la formarea unor cetățeni responsabili față de propria sănătate și bunăstare.
Bibliografie
1. Elena Lupu. Metodica predării educației fizice și sportului. 2006 Institutul European,Iași.
2. Florin Paraschiv. Teoria și metodica educației fizice și sportului. Ediția a II- a. Editura Omnia Uni S.A.S.T, Brașov – 2007.