Modalități de activizare a elevului în cadrul orelor de literatură română

În contextul unei societăți care e în permanentă schimbare și care se confruntă cu numeroase provocări, profesorul trebuie să părăsească rutina și să fie deschis la aplicarea creativă a noilor paradigme. Şcoala contribuie tot mai mult la modelarea personalităţii şi la cultivarea trăsăturilor ei.

„E mai bine să dai greș în originalitate decât să ai succes în imitație.” – Herman Melville (scriitor)

În întreaga operă de formare a omului nou, a personalităţii sale, un rol important, uneori chiar decisiv, îl au anii de şcoală.. Procesul de învăţare este și el, de asemenea, în continuă schimbare, iar acest aspect pune problema abordării unor strategii didactice eficiente, devenind o necesitate promovarea strategiilor moderne de instruire, care încurajează participarea activă şi deplină, fizică şi psihică, individuală şi colectivă a elevilor în procesul învăţării. În contextul dat, elevii trebuie să fie învăţaţi să gândească critic, creativ, constructiv, eficient. A gândi critic înseamnă a emite judecăţi proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să priveşti cu simţul răspunderii greşelile tale şi să le poţi corecta, a primi ajutorul altora şi a-l oferi celor care au nevoie de el. Capacitatea de a gândi critic se dobândeşte în timp, permiţând elevilor să se manifeste spontan, ori de câte ori se creează o situaţie de învăţare. Ei nu trebuie să se simtă stingheriţi, să le fie teamă de reacţia celor din jur faţă de părerile lor, să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecţie.

Creativitatea, deşi se află în centrul atenției cercetătorilor de jumătate de secol, este deocamdată o disciplină nematurizată, plină de controverse şi incertitudini. În prezent, unii specialişti mai pun la îndoială faptul că aceasta este într-adevăr o disciplină ştiinţifică. A educa înseamnă a înălţa. A înălţa copilul pînă la stadiul de om. Copilul se înalţă printr-o mişcare complexă de invenţie de sine, pe care educaţia poate şi trebuie s-o stimuleze din toate puterile, afirmă Richard Delechet și continuă: Vedem deci ce înţeles se atribuie expresiei educaţie creatoare. Problema nu constă în a făuri o fiinţă inventată în întregime. Cred că pe temeiul patrimoniului său ereditar şi al multiplelor achiziţii pe care i le impune mediul, copilul este apt dacă e susţinut de propriul său elan să adauge ceva la tipul uman obişnuit. Activitatea creativă este una dintre cele mai mari provocări ale vieţii şi, implicit, atrage după sine cele mai mari recompense. În cadrul lecţiilor de limba şi literatura română, învăţarea creativă are drept finalitate realizarea unor comportamente individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noului. În acest context, activitatea implică, într-o mare măsură, multe abilităţi dobîndite anterior. În majoritatea intervenţiilor în vederea stimulării creativităţii este evidentă componenta imaginativă. Principalele condiţii care impulsionează creativitatea elevului la orele de limba şi literatura română sînt: iniţiativa copilului şi cea a profesorului, autoînvăţarea, o bună imagine de sine, încurajarea demersurilor sale imaginative, acordarea libertăţii de a crea în mod individual, țintirea spre un produs de calitate, şi nu doar spre performanţă, dreptul la eşec (dar şi acordare de suport întru depăşirea acestuia) etc.

O noutate care derivă din programa de Limba și literatura română, clasa a VI-a este introducerea unei metode de abordare a literaturii: răspunsul creativ. Prin acest tip de răspuns, cititorul își exprimă înțelegerea textului prin produse artistice diverse: desen, joc de rol, scrierea unui alt text cu un alt final sau perspectivă. Elevii construiesc  semnificațiile textului într-un mod care conduce la o înțelegere în profunzime.

Ofer spre exemplificare câteva din tehnicile şi metodele moderne de predare-învăţare folosite cu scopul dezvoltării creativității elevilor:

Experimentul gândului (empatia). Elevilor li se cere să se imagineze într-o anumită situaţie. Li se pun întrebări despre situaţia respectivă. De exemplu, li se cere elevilor să se pună în pielea unui personaj literar şi să comunice şi celorlalţi colegi ceea ce simt, gândesc, cum ar acţiona într-o situaţie care o reface pe cea din textul literar în care apare acel personaj.

Continuarea poveştii dincolo de finalul ei. Acest exerciţiu presupune mobilizarea copiilor pentru continuarea poveştii: Ce va face Gheorghiță după moartea lui Nechifor Lipan? Pentru dezvoltarea gîndirii creative, le cer elevilor să-şi imagineze diferite fapte şi întîmplări: de exemplu, un dialog între un erou antic și un băiețel. În acest sens, sînt binevenite şi exerciţii de tipul: • Daţi alt final comediei O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragaiale • Dacă aţi fi o floare, aţi……., pentru că……..• Compuneţi o melodie după ce aţi ascultat cîntecul privighetorii.

Resurse:
Valentin Dogaru-Ulieru, Educație și dezvoltare profesională, Scrisul Românesc, Fundația-Editura, 2011.
Stoica, A., Creativitatea elevilor, E.D.P., Bucureşti, 1983.
Dănescu, E., Stimularea creativităţii la vîrsta preşcolară, Ed. Paralela 45, București, 2009.
ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/74_76_Creativitatea%20la%20orele%20de%20limba%20romana%20in%20clasele%20primare.pdf

 

prof. Luciana Pantazescu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/luciana.pantazescu

Articole asemănătoare