Educația contemporană depășește cadrul transmiterii de cunoștințe academice și vizează, în mod prioritar, formarea holistică a elevilor. Una dintre dimensiunile centrale ale acestui proces este dezvoltarea competențelor socio-emoționale, deoarece acestea influențează atât performanța școlară, cât și relația cu ceilalți și starea generală de bine.
1. Introducere
Contextul social și educațional marcat de presiuni, stimuli digitali, stres și ritm alert, își pune amprenta asupra copiilor, lucru care conduce de multe ori la dificultăți de concentrare și de gestionare a emoțiilor.
În contextul învățământului primar, dezvoltarea competențelor socio-emoționale constituie un factor esențial pentru succesul școlar și adaptarea socială. Acest studiu explorează rolul practicilor de mindfulness în susținerea autoreglării emoționale a elevilor din ciclul primar, analizând fundamentele teoretice, studiile internaționale și aplicabilitatea în mediul educațional românesc.
Mindfulness-ul, definit ca o formă de atenție conștientă, fără judecată, în bun sau rău, asupra experienței prezente, se corelează semnificativ cu dezvoltarea autocontrolului, reducerea anxietății și creșterea rezilienței emoționale la copii.
Autoreglarea emoțională presupune capacitatea de a recunoaște emoțiile, de a le exprima adecvat și de a controla reacțiile impulsive. La nivelul ciclului primar, aceste competențe se află în plin proces de formare, fiind influențate atât de mediu familial, cât și de climatul școlar. Intervențiile educaționale timpurii pot contribui decisiv la conturarea unor comportamente sănătoase și a unui stil de viață echilibrat. În acest context, practicile de mindfulness capătă o relevanță crescândă, fiind recunoscute de literatura de specialitate ca instrumente eficiente pentru cultivarea atenției, empatiei și autoreglării emoționale.
2. Fundamente teoretice
2.1. Mindfulness – definiții și concept
Jon Kabat-Zinn (1994) definește mindfulness-ul ca „atenția acordată, în mod deliberat, momentului prezent, fără judecată”. În termeni psihopedagogici, mindfulness-ul presupune antrenarea conștientizării, a autoobservării și a acceptării experiențelor interne, fără reacții impulsive. Studiile internaționale arată că introducerea exercițiilor de mindfulness în școală contribuie la:
- creșterea capacităților de concentrare;
- reducerea comportamentelor agresive;
- optimizarea climatului socio-emoțional al clasei;
- stimularea empatiei și a respectului reciproc.
2.2. Autoreglarea emoțională la copii
Autoreglarea emoțională se referă la capacitatea individuală de a-și recunoaște, înțelege și gestiona emoțiile într-un mod adaptativ. În ciclul primar, autoreglarea este strâns legată de dezvoltarea funcțiilor executive (atenția, memoria de lucru, controlul inhibiției), precum și de contextul social-educațional.
2.3. Legătura dintre mindfulness și autoreglare
Studiile recente demonstrează că mindfulness-ul îmbunătățește capacitatea de control al atenției și reduce reactivitatea emoțională. Practicile de respirație conștientă, exercițiile de focalizare și activitățile de autocunoaștere contribuie la diminuarea nivelului de stres și la consolidarea autocontrolului emoțional.
3. Context educațional și relevanță pentru ciclul primar
În România, programele educaționale axate pe educația emoțională se află în faze incipiente, deși curriculumul școlar prevede competențe-cheie precum „dezvoltarea personală” și „comunicarea interpersonală”. Integrarea unor activități de mindfulness poate susține aceste obiective, sprijinind atât elevii, cât și cadre didactice. Pentru a evidenția aplicabilitatea practică, propun un model de micro-intervenție educațională, care poate fi adaptat oricărei clase primare.
Context:
Clasa a III-a, 17 elevi.
Perioada de aplicare: 4 săptămâni.
Obiectiv: dezvoltarea atenției și a autoreglării emoționale prin exerciții scurte de mindfulness.
Activități propuse:
• Respirația conștientă – la începutul orei, timp de 2 minute, elevii inspiră și expiră concentrându-se pe mișcarea pieptului. Se poate folosi „respirația cu floarea și luminarea” (copilul „miroase floarea” și apoi „stinge lumânarea”).
• Pauza conștientă – înainte de o sarcină dificilă, elevii închid ochii și inspiră de 3 ori adânc pentru a se calma.
• Roata emoțiilor – zilnic, copiii aleg dintr-un panou o imagine care reflectă starea lor (bucurie, teamă, furie, tristețe) și o discută scurt.
• Jurnalul emoțiilor – săptămânal, copiii desenează sau notează o situație care i-a făcut să se simtă bine/rău.
• Povești ghidate pentru relaxare – la finalul zilei, învățătorul citește o scurtă poveste ce include exerciții de vizualizare („Ești pe un norișor moale care te poartă deasupra unui câmp liniștit…”).
4. Rezultate / Observații
Chiar și după o perioadă scurtă de implementare, pot fi observate câteva modificări notabile:
- Elevii exprimă mai ușor emoțiile și devin mai conștienți de stările lor;
- Nivelul de agitație la începutul orelor scade;
- Copiii participă mai atenți la activitățile de învățare;
- Relațiile dintre elevi devin mai calme și mai cooperative;
- Crește capacitatea de a aștepta rândul și de a respecta regulile.
5. Discuții și implicații educaționale
Introducerea mindfulness-ului în ciclul primar presupune o abordare graduală, adaptată vârstei și particularităților copiilor. Profesorii au un rol central în facilitarea acestor practici, însă formarea lor profesională devine esențială pentru aplicarea eficientă.
Obstacole potențiale:
- Lipsa de pregătire specifică a cadrelor didactice;
- Percepția părinților privind relevanța și natura practicilor;
- Necesitatea integrării în orarul deja încărcat.
Totuși, beneficiile dovedite justifică efortul de a integra aceste metode în practica educațională, ca parte a unui curriculum orientat spre dezvoltarea socio-emoțională.
6. Concluzii
Mindfulness-ul constituie o strategie educațională inovatoare, cu potențial semnificativ în sprijinirea autoreglării emoționale la copiii din ciclul primar. Prin exercițiul vârstei, elevii dobândesc abilități de concentrare, conștientizare și gestionare a emoțiilor, contribuind astfel la crearea unui climat școlar pozitiv și la crearea performanței academice.
Integrarea acestor practici în școala românească necesită programe de formare pentru profesor, colaborare cu psihologi educaționali și elaborarea unor resurse didactice adecvate.
Bibliografie
Kabat-Zinn, J. (1994), Mindfulness zi de zi . Oriunde vrei să mergi, acolo ești deja, Editura Herald
Lantieri, Linda, (2017), Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor, Editura Curtea Veche Publishing
Roco, Mihaela, (2001), Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași