Pentru ca învăţarea limbilor străine să nu li se mai pară elevilor un proces atât de anevoios, m-am gândit la trei metode de predare simple, dar foarte eficiente şi interesante, după părerea mea. Acestea sunt: le français à travers la chanson (franceza prin cântec), le français à travers le théâtre (franceza prin teatru) şi studiul de caz.
Prima metodă poate fi folosită în cadrul predării unei lecţii de limbă. Gramatica limbii franceze este, mai degrabă, aridă în ochii elevilor de liceu. De aceea, le français à travers la chanson mi se pare o soluţie inedită de a face elevii să se împrietenească cu ea. Astfel, presupun că mă aflu la clasa a IX-a. Trebuie să predau lecţia „Si condiţional II”, după ce anterior am predat „Si condiţional I”, am făcut exerciţii de consolidare şi m-am asigurat că toţi elevii ştiu să aplice corect prima regulă a acestuia. Ce pretext aş putea invoca pentru a introduce cea de a doua regulă? Pentru mine, nu există altceva mai eficace decât cântecul lui Gérard Lenorman, „Si j’étais président”, care valorifică în exclusivitate această a doua regulă a lui „si” condiţional, conform căreia, în propoziţia subordonată (adică cea introdusă prin „si”), verbul trebuie conjugat la imperfect, iar, în propoziţia principală, la condiţional prezent: „Si j’étais Président de la République/ Jamais plus un enfant n’aurait de pensée triste” („Dacă aş fi preşedintele republicii, niciodată vreun copil nu va mai avea gânduri triste”); „Je nommerais bien sur Mickey premier ministre/ De mon gouvernement si j’étais président” („L-aş numi pe Mickey prim-ministrul guvernului meu dacă aş fi preşedinte”). În timp ce scriu la tablă cele două exemple de mai sus, îi las pe elevi să asculte melodia. După aceea, identific, cu ajutorul lor, propoziţiile principale şi subordonate, precum şi timpurile verbale corespunzătoare fiecărui tip de propoziţie, după care le traducem. Distribui fiecărui elev câte un exemplar pe care am imprimat versurile întregului cântec şi rog pe fiecare să repereze câte un exemplu de frază condiţională. După ce am identificat toate structurile condiţionale, traducem versurile şi cântăm împreună în franceză. Foarte important este ca elevii să recunoască funcţia (sau rolul) frazei condiţionale de tip II, iar, pentru a mă asigura că au înţeles, le voi da ca temă să creeze singuri trei situaţii ipotetice, pe care le voi verifica la începutul orei următoare.
Le français à travers la chanson mi se pare un mijloc foarte bun şi pentru îmbogăţirea vocabularului elevilor. Mai mult, fiind vorba de muzică, elevii nu vor reţine doar cuvinte, ci secvenţe întregi. Prin urmare, vor memora ca atare structurile cu „si” condiţional şi, astfel, de-a lungul timpului, chiar dacă nu îşi vor aminti regula a doua de formare a frazei condiţionale, va fi suficient să pună pe hârtie două dintre versurile acestui cântec şi să identifice corect cele două timpuri din propoziţiile principală şi subordonată pentru a o descoperi.
Cea de a doua metodă de predare-învăţare a limbii franceze este le français à travers le théâtre (franceza prin intermediul teatrului) sau, mai simplu, jocul de rol. Această metodă poate fi aplicată la oricare dintre clasele IX-XII şi constă în a distribui fiecărui elev rolul unui personaj dintr-o operă dramatică. Aş alege, de pildă, Le médecin malgré lui sau Le Tartuffe de Molière. Dar nu este obligatoriu ca rolurile să fie selectate exclusiv dintr-o operă literară. Se poate (şi chiar este de încurajat) ca elevii să compună propriile texte în limba franceză, pe care, ulterior, să le pună în scenă.
Metoda jocului de rol prezintă avantaje multiple. În primul rând, pentru a ajunge să performeze rolul distribuit, elevii trebuie să cunoască foarte bine textul sau fragmentul de text ce urmează a fi pus în scenă, ceea ce înseamnă că nu ajunge doar să îl traducă, ci – lucru extrem de important – să îl şi înţeleagă. În al doilea rând, pe lângă faptul că vor învăţa cuvinte noi, elevii vor avea prilejul să afle mai multe despre autorul acelui text şi, poate, vor fi interesaţi să citească şi alte scrieri semnate de acesta. Alte beneficii demne de luat în seamă ale jocului de rol sunt: dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă şi orală a elevilor în limba franceză, dezvoltarea capacităţii empatice şi a celei de a lucra în echipă, dezvoltarea gândirii critice, creşterea gradului de adaptabilitate a elevilor la diverse situaţii şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea aptitudinilor artistice.
Jocul de rol este o metodă pe care a aplicat-o şi profesoara mea de franceză pe când eram elevă în clasa a XI-a. Atunci nu a fost vorba de un autor francez, ci chiar de unul român, marele dramaturg Ion Luca Caragiale. Îmi amintesc că a trebuit să punem în scenă piesa O noapte furtunoasă, în traducere franceză. Fiecare dintre noi, elevii, a trebuit să jucăm un rol. Nu a fost foarte simplu să îl învăţăm, dar, în sfârşit, totul a fost un succes. Pe lângă beneficiile enumerate mai sus, ne-am distrat copios. Mai mult, am avut ocazia să jucăm această piesă în unul dintre liceele din Franţa, în faţa colegilor noştri francezi, unde am ajuns prin intermediul proiectului bilateral Comenius. A fost o adevărată provocare!
Cea de a treia metodă, studiul de caz, vizează, asemenea jocului de rol, mai degrabă partea de literatură decât cea de limbă. Propun, de exemplu, un studiu de caz pornind de la romanul poliţist Cutia cu bomboane otrăvite de Anthony Berkeley. Acesta poate fi propus spre rezolvare atât la limba engleză, cât şi la limba şi literatura română, întrucât antrenează competenţele de lectură ale elevilor, de înţelegere a lecturii, de formulare în mod corect a unui mesaj scris şi de expunere orală a acestuia din urmă. Astfel, presupun că elevii au avut la dispoziţie o săptămână pentru lectura romanului poliţist Cutia cu bomboane otrăvite de Anthony Berkeley. În roman, Joan Bendix, soţia domnului Bendix, este declarată moartă. În urma unor cercetări medicale amănunţite, se descoperă că decesul a survenit la câteva momente după ce femeia a mâncat câteva bomboane dintr-o cutie de bomboane care fuseseră otrăvite anterior. Cutia a fost dăruită soţului ei de către prietenul său – Sir Eustace Pennefather–, care o primise, la rândul său, din partea firmei „Mason şi Fiii”. Dar cine a otrăvit de fapt cutia cu bomboane şi ce l-a determinat pe asasin să recurgă la o asemenea faptă? Cu alte cuvinte, cine şi de ce a pus la cale moartea domnului Sir Eustace Pennefather (căci e limpede că acesta din urmă era ţinta vizată)? Tocmai aceasta este enigma pe care trebuie să o dezlege elevii.
Pentru acest studiu de caz, pe care îl intitulez enigmatic „Pe urmele asasinului…”, elevii vor lucra în echipe de câte cinci-şase elevi. Înainte de a trece la rezolvarea propriu-zisă a „cazului”, fiecare elev va parcurge individual fişa de lucru în care am formulat întrebările spre elucidarea misterului, şi anume: „Cine este autorul asasinatului?”, „Ce l-a determinat pe asasin să recurgă la o asemenea faptă?”, „Este asasinul prins şi pedepsit pentru fapta sa?”. Apoi, elevii, grupaţi în echipe, vor răspunde la aceste întrebări, după care fiecare grupă va desemna un reprezentant care va comunica răspunsurile. Profesorul le va evalua, iar elevii din grupele care vor fi răspuns corect la toate întrebările vor obţine nota 10, pentru că răspunsurile corecte dezvăluie faptul că elevii au citit şi au înţeles opera literară.
În concluzie, acestea sunt metodele de predare-învăţare pe care le-aş aplica la clasă, în calitate de profesor, pentru a suscita interesul elevilor, şi anume: le français à travers la chanson, le français à travers le théâtre (sau jocul de rol) şi studiul de caz.