Calitatea unei tehnologii este dată de flexibilitatea şi deschiderea ei faţă de situaţiile şi exigenţele noi, complexe ale învăţământului contemporan. În diversificarea strategiilor de predare – învăţare se va pune un accent deosebit pe metodele activ-participative, care încurajează plasarea elevului în situaţia de a explora şi de a deveni independent. Elevii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri diferite de asimilare precum şi stiluri diferite de învăţare. Aceste diferenţe trebuie luate în considerare în planificarea activităţilor, care trebuie să dezvolte stima de sine şi un sentiment pozitiv faţă de învăţare. În acelaşi timp, predarea trebuie să ia în considerare experienţa de viaţă şi experienţa de învăţare a elevului, pentru a adapta corespunzător sarcinile de învăţare.
Prin metodele interactive de grup, elevii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Specific metodelor interactive de grup este faptul că acestea promovează interacţiunea dintre participanţi, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.Interactivitatea presupune atât cooperare cât şi competiţie, în cadrul cărora elevul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun.Utilizarea metodelor active şi interactive în școală solicită o anumită adaptare.
Activităţile desfăşurate prin aceste metode îi dinamizează în mod deosebit pe elevi, aceştia având posibilitatea de a-şi exprima responsabil unele idei sau convingeri.
Prin utilizarea unor asemenea metode se realizează o implicare efectivă, activă a elevilor în procesul de învăţare. Aceștia devin conştienţi de propria lor gândire, îşi activizează vocabularul, iar interesul şi motivaţia vor fi asigurate pe întregul parcurs al activităţilor.
Indiferent ce metode stabilim, este important ca pe durata lecţiei să avem clar formulat scopul activităţii (ştim ce vrem de la lecţia respectivă), să oferim elevilor instrucţiuni şi explicaţii clare referitoare la sarcinile de lucru (ne asigurăm că elevii înţeleg ce au de făcut) şi să monitorizăm activitatea. Monitorizarea înseamnă observarea comportamentelor elevilor şi utilizarea întrebărilor pentru a verifica înţelegerea temei, pentru a observa dacă activitatea se derulează conform planificării şi pentru a adecva activitatea în funcţie de nevoile şi de interesele elevilor. Cu alte cuvinte, scenariul didactic este pus în aplicare în funcţie de evoluţia concretă a clasei de elevi.
Spre exemplificare, voi prezenta scenariul didactic al unei lecții de fonetică, realizată prin metoda piramidei:
Captarea atenției (5 minute):
-joc didactic: ”Formează cât mai multe cuvinte”; elevii primesc câte o fișă și formează cinci cuvinte noi din literele unui cuvânt lung (Anexa 1).
-elevii observă, la cererea mea, din ce sunt alcătuite cuvintele;
METODA PIRAMIDEI (30 minute)
1.Faza introductivă
Enunț obiectivele și le prezint elevilor ceea ce vom lucra.
2. Faza lucrului individual
Fiecare elev scrie, în caiete, propoziții alcătuite cu cuvântul care denumește jetonul primit (Anexa 2). Separă cuvintele din propoziție, desparte în silabe cuvintele și identifică vocalele și consoanele; alfabetul în imagini (Anexa 3) este expus în fața clasei, iar elevii vor avea de scris toate vocalele limbii române; vor observa câte vocale au utilizat în cuvintele din propoziție și câte vocale sunt în total.
3.Faza lucrului în perechi
Elevii formează perechi și discută rezultatele la care a ajuns fiecare, urmăresc dacă au lucrat corect, se solicită răspunsuri la eventuale întrebări legate de modalitatea de lucru și de cerințele pe care le-am expus în faza introductivă.
4.Faza reuniunii în grupuri mai mari
Din cele șapte grupe de câte doi elevi se formează două grupe: una din 6 elevi și una din 8 elevi, grupa de 8 elevi cuprinzând și elevii cu posibilități reduse de învățare (și care au făcut pereche cu câte un elev care face față cerințelor).
Cele două grupe ajung la concluziile așteptate, ghidați fiind de cadrul didactic.
5.Faza raportării soluțiilor în colectiv
Elevii explică cum anume au procedat: alcătuirea propoziției, separarea cuvintelor, despărțirea în silabe, identificarea consoanelor și vocalelor.
6. Faza decizională.
Întreaga clasă a ajuns la concluziile care se notează la tablă (Anexa 3), folosindu-se creta colorată, astfel:
– Cuvântul este alcătuit din sunete.
– Sunetele se pronunță.
– Litera redă în scris sunetul.
– Literele se scriu.
– Uneori o literă redă un grup de sunete: x-cs (pix, explică), -gz (exact, examen)
– Un sunet poate fi redat uneori prin două litere diferite: î, â (început, pâine).
– Alfabetul limbii române: toate literele așezate într-o anumită ordine.
– Suntele limbii române: vocale și consoane.
– Vocalele limbii române sunt: a, e, i, o, u, ă, î (â).
Elevii notează și în caiete ceea ce se notează pe tablă.
Evaluarea (5 minute)
Elevii compară schema de pe tablă cu ceea ce au lucrat ei: corectează și se autocorectează, indrumați fiind de profesor. Evaluarea se realizează pe baza observațiilor efectuate pe parcursul desfășurării activității, a răspunsurilor date de elevi, a fișelor de muncă independentă și a caietelor pe care au lucrat.
În concluzie, profesorul trebuie să cunoască şi să analizeze, pe de o parte, factorii anterior menţionaţi, iar pe de altă parte, metodele de predare –învăţare – evaluare.