Procesul de predare-învăţare în şcoală este considerat o comunicare, definită în termenii unei interacţiuni sociale. Idealul educativ al școlii constă în formarea personalității cu spirit de inițiativă, capabile de autodezvoltare, care să posede un sistem de cunoștințe și competențe necesare pentru independență de opinie și acțiune. Prin racordarea la orientările moderne în materie de curriculum, noile programe abordează complementar problematica limbajului şi a comunicării, deplasând accentul pe latura pragmatică a învăţării limbii române. În activitatea mea didactică, mă preocupă în egală măsură atât îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor, dezvoltarea lor intelectuală, cât şi formarea unui vocabular activ, bogat şi expresiv. Cuvintele reprezintă haina unei idei şi ele trebuie alese cu măiestrie şi atent rostite, altfel devin culori amestecate fără înţeles. Ca să obținem o comunicare eficientă, este nevoie de a respecta anumite reguli din cultura comunicării, a provoca micul școlar în diverse activități de comunicare și creativitate, a-i stimula interesul și inițiativa, a-l ajuta să se afirme, să se manifeste, ținând cont de ritmul de dezvoltare al fiecăruia.
Profesorul este cel care poate experimenta metode diverse pentru a ajunge la sensibilitatea educabilului şi astfel vocaţia sa pedagogică să se realizeze. De aceea, susţin ideea lui Guy Palmade că „ practic orice profesor trebuie să fie pus în situaţia de a experimenta… metode mai mult sau mai puţin diferite, pentru a descoperi formula care să-i permită să-şi realizeze opţional vocaţia sa pedagogică.”
Scopul cercetării a fost constituit de măsurarea progresului elevilor, pe plan cognitiv, prin administrarea unor teste, precum și prin dezvoltarea continuă a capacității de feedback pentru elevi. Obiectivele cercetării:
- Exersarea și îmbunătățirea permanentă a competențelor de comunicare;
- Stimularea dorinței de a avea inițiativă în rezolvarea diferitelor sarcini de lucru;
- Punerea în valoare a potențialului creativ al elevilor;
- Asigurarea demersului interactiv în procesul de predare-învățare;
- Analiza continuă a relației stabilite între rezultatele obținute și învățare;
- Dezvoltarea unei gândirii critice a elevilor.
Cercetarea s-a înscris în limitele unui experiment psihopedagogic de tip formativ, care s-a derulat în trei faze:
- Faza iniţială, în cadrul căreia s-a realizat o evaluare iniţială a elevilor prin intermediul unor teste ;
- Faza experimentului formativ, în cadrul căreia s-au folosit o serie de metode tradițonale și moderne;
- Faza finală, în cadrul căreia a avut loc evaluarea finală a elevilor prin aplicarea unor teste.
În etapa iniţială, cu caracter constatativ, am aplicat la începutul anului şcolar, la cele două clase teste iniţiale, pentru a măsura nivelul de pregătire al elevilor în momentul începerii experimentului. Eșantionul de elevi a fost alcătuit din 40 de elevi (19 fete, 21 băieţi). La una dintre cele două clase, s-au utilizat metode tradiționale, iar la cealaltă s-a avut în vedere aplicarea predominantă a unor metode moderne active.
În faza experimentului formativ, la clasa experimentală s-a introdus ca variabilă strategii instructiv-educative moderne, bazate pe utilizarea unor metode și procedee active, dar și pe materiale didactice atractive și relații de colaborare. Învățarea se realizează prin intermediul organizării elevilor în grupuri de câte 6-7 elevi.
Concluzii
E cunoscut faptul că nu întotdeauna găsim cuvintele potrivite pentru a transmite celor de lângă noi adevărul, dar e foarte important ca elevii să posede un minim de cunoștințe, tehnici ori strategii pentru a se exprima fluent în cadrul unei societăți care a devenit, în mod clar, una a comunicării. Studiul pe care l-am realizat a urmărit identificarea unor metode cât mai eficiente în predarea limbii și literaturii române pentru elevii de gimnaziu. Am abordat acest aspect din prisma folosirii metodelor tradiționale la una dintre clase, iar la clasa experimentală, am folosit în special metode activ-participative în orele de literatură. După aplicarea îndelungată a metodelor active, s-a constatat un progres. Elevii au primit cu entuziasm modalitățile prin care au devenit participanți activi în cadrul lecțiilor și membrii unui grup, metodele moderne având la bază organizarea în grupuri.
Ipoteza de lucru a fost confirmată prin intermediul interpretării și analizei atente a rezultatelor, astfel: prin folosirea preponderentă a metodelor activ-participative și a tehnicilor variate de lectură, procesul instructiv-educativ a fost în mod clar optimizat și totodată s-a observat o dezvoltare reală a personalității elevilor privită din puncte de vedere diferite. Sub aspect cognitiv: a fost îmbogățit orizontul de cultură, mișcându-i pe verticale temporale și orizontale spațiale, prin prezentarea unor evenimente din univers, din comunitate umană și a indivizilor. Sub aspect educativ: au primit multiple exemple de comportament moral superior. Sub aspect formativ: a fost dezvoltată imaginația, gândirea și, în special capacitatea de comunicare. Trebuie precizat și modul de organizare al elevilor – în prima clasă, elevii au lucrat predominant individual, iar în cealaltă clasă, elevii au avut șansa unui dialog efectiv cu profesorul, iar în ceea ce privește relația elev-elev s-a ajuns la cooperare și colaborare, exprimându-și punctele de vedere proprii. Lucrând și colaborând împreună cu colegii săi, elevul își consolidează și sistematizează cunoștințele cu ușurință, devine un membru al unui grup care are de rezolvat o sarcină de lucru într-un timp dat și fiecare membru al grupului are o contribuție proprie la sarcina de lucru, devenind activ spre deosebire de implicarea din cadrul metodelor tradiționale în care un elev este întrebat ceva, iar ceilalți îl ascultă.
Dacă se folosesc metode active și interactive, ce sunt fixate pe elev, cu siguranță, aceștia vor obține rezultate școlare mult mai bune decât ar putea obține prin utilizarea exclusivă a metodelor tradiționale.
S-a constatat în urma experimentului că învățarea creativă apare atunci când elevii participă activ la lecție, cooperează, căutând și aplicând elemente noi de cunoștințe, capacități și aptitudini prin intermediul metodelor moderne.
Soluția optimă, din punctul meu de vedere este reprezentată de utilizarea metodelor tradiționale îmbinate armonios cu cele interactive, concomitent cu stabilirea clară a competențelor, precizarea prealabilă a rezultatelor așteptate ale activităților, repartizarea elevilor în grupuri eterogene, ca ei să fie siguri astfel că au șanse egale de reușită, totodată antrenarea elevilor în sarcini de lucru ce presupun interdependența pozitivă, aceștia acceptând că recompensele vor reveni echipei, și nu indivizilor și favorizarea accesului elevilor la informații, precum și crearea posibilităților de prelucrare a acestora.
Bibliografie
1. Anghel, P., ,,Stiluri şi metode de comunicare”, Ed. Aramis, București, 2003
2. Pânişoară , I. O., ,,Comunicarea eficientă. Metode de interacțiune educațională”, Ed. Polirom, Iași, 2003
* * *
Textul este o versiune revizuită a articolului publicat în revista iTeach: Experiențe didactice-
Văculea, Irina (2021). Învățarea – rezultatul unui proces de comunicare educațională. În „iTeach: Experiențe didactice”, Nr. 9/ 2021. Online: iteach.ro/experientedidactice/invatarea-rezultatul-unui-proces-de-comunicare-educationala