De-a lungul timpului, învăţământul românesc a cunoscut diferite modificări, trecându-se de la însuşirea de cunoştinţe la formarea de competenţe, de la elevul pasiv, simplu ascultător, la elevul activ, de la metode tradiţionale la metode moderne, de la studiul individual la strategii interactive. Aceste schimbări au efecte esenţiale asupra elevului, ce devine participant la propria formare, astfel încât la finalul şcolarităţii să fie capabil să facă faţă cerinţelor tot mai diverse ale societăţii. Având în vedere transformările care au loc în societate, dar şi în sistemul de învăţământ, elevul trebuie să interpreteze în mod creativ şi critic multitudinea de informaţii transmise.
În învăţământul modern, profesorul este nevoit să-şi redimensioneze rolurile, să manifeste un comportament deschis, o atitudine pozitivă, activizantă, să promoveze o învăţare prin care să stimuleze creativitatea elevilor săi. În cadrul orelor de limba şi literatura română, profesorul creează un climat favorabil pentru exprimarea ideilor elevilor, pe care trebuie să-i încurajeze în identificarea unor conexiuni între diferite informaţii, în căutarea unor răspunsuri originale. Metodele şi tehnicile de predare şi învăţare creativă trebuie să reprezinte o componentă esenţială în cadrul orelor de limba şi literatura română. Pe lângă metodă, în cercetarea didactică, se foloseşte termenul de strategie didactică, privită ca un ansamblu de acţiuni şi operaţii de predare-învăţare, structurate, programate, orientate în vederea atingerii obiectivelor stabilite. În concepţia Crenguţei-Lăcrămioara Oprea, strategia didactică este „modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la cunoaştere şi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele şi emoţiile. Ea se constituie dintr-un ansamblu complex şi circular de metode, tehnici, mijloace de învăţământ şi forme de organizare a activităţii, complementare, pe baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficienţă a învăţării” . Este foarte important ca profesorul să aibă în vedere implicarea elevilor în realizarea acestui plan de lucru, în considerarea lor ca subiecţi activi ce au un rol deosebit în dezvoltarea intelectuală. Aceştia îşi pot exprima dorinţa de a lucra individual sau în echipă, de a selecta anumite materiale didactice pe care să le folosească, să utilizeze anumite metode sau procedee de lucru. Având în vedere importanţa creativităţii în predarea acestei discipline, consider că este necesar să evidenţiez strategiile didactice eficiente care contribuie la stimularea şi dezvoltarea creativităţii elevilor.
Metoda 6/3/5
Această metodă este asemănătoare brainstormingului, denumirea ei provenind de la faptul că există 6 membri în grupul de lucru, ce notează pe o hârtie 3 soluţii fiecare la o problemă dată, timp de 5 minute. Am aplicat această metodă la clasa aVIII-a având ca obiectiv interpretarea titlului poeziei „Izvorul nopţii” de Lucian Blaga. Am împărţit clasa în grupe a câte 6 membri, formulând cerinţa şi explicând modalitatea de lucru: elevii primesc o foaie de hârtie, împărţită în trei coloane, pe care vor nota soluţiile, dând foaia după cinci minute colegului din dreapta şi primind foaia colegului din stânga. Cel care primeşte foaia din stânga analizează soluţiile date de colegi şi le ameliorează. La sfârşitul activităţii, fiecare echipă a prezentat rezultatul şi au fost notate cele mai bune interpretări.
Ce semnifică titlul poeziei „Izvorul nopţii” de Lucian Blaga ?
Stabileşte trei variante posibile.
Elevul 1
Elevul 2
Elevul 3
Elevul 4
Elevul 5
Elevul 6
Am constatat că, folosind această metodă, elevii care sunt mai timizi şi mai puţin comunicativi formulează răspunsuri corecte în scris, dezvoltându-şi procesele gândirii, dar şi imaginaţia, creativitatea, atenţia. Am observat un dezavantaj în momentul aplicării metodei şi anume unii elevi pot fi influenţaţi de răspunsurile anterioare producându-se un blocaj creativ. Se poate utiliza această metodă pentru interpretarea unui text liric, solicitându-le elevilor să identifice trei figuri de stil într-un text dat.
Metoda piramidei
Metoda piramidei mai este numită şi „metoda bulgărelui de zăpadă” , fiind împletită activitatea individuală cu cea desfăşurată în cadrul grupului de lucru. Ea presupune mai multe etape, fiind utilizată mai ales în orele de literatură, după receptarea textului literar, având un rol important în înţelegerea şi interpretarea mesajului operei literare studiate. De exemplu, după receptarea baladei populare „Mioriţa” la clasa aVIII-a, am utilizat această metodă determinând elevii să identifice alternativele pe care le-ar fi avut personajul principal, răspunzând la întrebarea „Cum aţi fi reacţionat în locul ciobănaşului avertizat de mioara năzdrăvană?”
După expunerea problemei, elevii au rezolvat mai întâi individual, timp de cinci minute, secvenţă în care fiecare şi-a notat eventualele soluţii. După această etapă, elevii au format diade, discutând rezultatele la care a ajuns fiecare în etapa anterioară, notând şi neclarităţile legate de problema propusă. A treia etapă presupune unirea diadelor în grupuri mai mari, egale ca număr de participanţi, elevii cooperând pentru a găsi diferite soluţii pentru a răspunde întrebării adresate la începutul lecţiei. Fiecare echipă prezintă rezultatul obţinut, discutându-se cu întreaga clasă soluţiile la care s-a ajuns. Am ales soluţia cea mai bună şi am stabilit concluziile întregului colectiv asupra demersurilor realizate până la final. Am constatat că această metodă ajută la dezvoltarea creativităţii elevilor, dar facilitează şi comunicarea dintre elevi, ducând la obţinerea unor idei numeroase şi originale. Elevii au participat activ, dezvoltându-le astfel spiritul de competiţie şi cel de cooperare. O problemă pe care am întâmpinat-o când am utilizat această metodă a fost aceea a evaluării, deoarece este greu de evaluat activitatea fiecărui membru al grupului. O altă lecţie în care am utilizat această metodă a fost tot la clasa a X-a, în studierea comediei „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale, problema discutată fiind „Cum aţi fi utilizat scrisoarea dacă aţi fi fost în locul lui Nae Caţavencu?”, elevii găsind soluţii originale:
– I-aş fi dat-o Zoei.
– I-aş fi arătat-o lui Trahnache.
– Aş fi aruncat-o.
– I-aş fi atras atenţia lui Tipătescu că nu e moral ceea ce face, etc.
Metoda PRES
Această metodă ajută elevii să-şi exprime opinia cu privire la problema abordată în opera literară, dezvoltându-le capacitatea de argumentare, dar şi creativitatea. Aşa cum consideră Constantin Şchiopu în lucrarea „Metodica predării literaturii române”, această metodă presupune patru paşi, ce trebuie scrişi din timp pe o coală flipchart:
P- Exprimaţi-vă punctul de vedere.
R- Faceţi un raţionament referitor la punctul de vedere.
E- Daţi un exemplu pentru clarificarea punctului de vedere.
S- Faceţi un rezumat (sumar) al punctului de vedere.
Fiind notate regulile metodei, elevii au fost întrebaţi în cadrul orei de literatură română „Cum e resimţit sentimentul de iubire de către eul liric în poezia Emoţie de toamnă de Nichita Stănescu?” Au găsit mai multe variante de interpretare, dintre care am notat-o pe următoarea:
P- Eul liric îsi exprimă teama profundă pentru o iubire pe cale de a se sfârşi, starea de amărăciune provocată de o dragoste aflată în pragul destrămării.
R- Teama eului liric este provocată de faptul că nu îşi va mai vedea fiinţa iubită.
E- Metafora „A venit toamna” sugerează starea de tristeţe a eului liric, o percepere amară a „toamnei” sufleteşti, care nu se referă la anotimp, ci la starea de deprimare a eului liric, provocată de o iubire care a trecut odată cu scurgerea timpului.
S- Atât raţionamentul, cât şi exemplele aduse confirmă faptul că, în viziunea autorului, iubirea poate produce fiinţei îndrăgostite tristeţe, dezamăgire.
Pictura verbală
Cercetătoarea Eliza Botezatu, în lucrarea Teoria şi metodica compunerii, propune câteva sugestii cu privire la modul de aplicare a procedeului. După cum subliniază autoarea, pictura verbală constă în analiza poeziei în aşa fel de parcă elevul ar avea în faţă pânzele pictate în baza tablourilor desprinse din opera literară. Astfel, în desenul lor verbal elevii vor opera cu noţiuni ca: fundal, prim-plan, plan-secund, contururi, tonalităţi calde/ reci, pată de culoare, armonii cromatice, tonuri stinse, compoziţie mono/ biplanică, contrastul/ asemănarea planurilor, atmosferă, stări sufleteşti etc.
Interpretând poezia Lacul de M.Eminescu prin intermediul picturii verbale, elevii îşi vor imagina că au în faţă trei pânze, corespunzătoare celor trei tablouri ale operei: a) imaginea lacului; b) idila imaginată; c) consemnarea unei realităţi triste (trezirea din vis). Întrebările profesorului vor ţine tocmai de noţiunile-cheie indicate mai sus. Iată câteva din ele: „Ce alcătuieşte prim-planul/ planul secund, fundalul pânzei întâi/ a doua/ a treia?”, „Numiţi detaliile care compun imaginea lacului, a idilei, a suferindului din iubire”, „Ce culori domină în fiecare din aceste planuri?”, „Raportaţi culorile respective la stările sufleteşti trăite de eul liric”, „Cum sunt distribuite culorile şi cum contribuie ele la crearea atmosferei?”, „Care este rolul planului secund/ al fundalului în transmiterea mesajului?”, „Care sunt petele de culoare ce dau lumină prim-planului/ planului secund/ fundalului?”, „Ce tonalităţi(calde, reci) domină tabloul?”, „Comparaţi tonurile şi atmosfera celor trei pânze. Prin ce se aseamănă/ se deosebesc ele?”, „Care este motivul schimbării acestor tonalităţi de la o pânză la alta?”, „Ce procedeu a utilizat pictorul pentru a scoate în evidenţă asemănarea dintre pânza întâi şi cea de-a doua din punctul de vedere al cromaticii, al stărilor de spirit create,?”, „Intitulaţi aceste pânze”.
Desigur, întrebările pot continua. Important este ca toate să-i ajute pe elevi să pătrundă în atmosfera poeziei, să înţeleagă specificul compoziţiei, asemănarea şi contrastul planurilor celor trei tablouri, efectul armoniilor cromatice în special în primele două tablouri, rolul detaliilor în transmiterea unei stări de spirit ori a mesajului în general.
În concluzie, în procesul didactic, profesorul trebuie să propună diferite situaţii pentru dezvoltarea acestei trăsături a personalităţii elevilor, creativitatea, esențială în atingerea performanței.
Bibliografie
1. Goia, Vistian, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002;
2. Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
3. Oprea, Creanguţa-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009;
4. Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, Piteşti, 2008;
5. Sâmihăian, Florentina, Norel, Mariana, Didactica limbii şi literaturii române. Program de conversie profesionala la nivel postuniversitar pentru cadrele didactice din invăţământul preuniversitar, vol. I si II, 2011;
6. Şchiopu, Constantin, Metodica predării literaturii române, Editura Carminis, Piteşti, 2009;