Există numeroase motive pentru care unii elevi nu reușesc, ca toți ceilalți copii, să recunoască literele alfabetului, să asocieze sunetul cu litera corespunzătoare, să sintetizeze literele unui cuvânt – cu alte cuvinte, să citească. Profesorii pot să contribuie la dezvoltarea competențelor elevilor, prin ceea ce fac în fiecare zi la clasă, prin alegerea metodelor potrivite, prin intervenția la timp asupra a ceea ce au depistat la elevi, fiind atenți la nevoile acestora, astfel să sprijine învățarea. Dacă rezolvarea unei sarcini nu implică efort din partea elevului, atunci el nu va progresa, nu va învăța ceva nou pentru el sau invers, dacă sarcina e prea grea pentru un elev, nu va face față – o va abandona sau va avea nevoie de ajutor pentru a o duce la bun sfârșit.
Elevul care are nevoie de ajutor pentru a-și dezvolta capacitatea de a citi se află între nivelul de frustrare, când nu reușește să îndeplinească o sarcină de lucru, greșește sau nici nu înțelege ce are de făcut, și nivelul independent, adică atunci când se descurcă singur, nu are nevoie de ajutor, știe deja. „Nivelul elevului” este acel nivel la care ar trebui să se afle un elev de o anumită vârstă, la clasa la care se află. Dacă se observă că un elev citește pe litere, îi ia mult să citească un cuvânt, nu înțelege ceea ce citește, nu realizează legături între cuvintele din texte, în diferite contexte, nu distinge fonemele sau cuvinte care conțin anumite foneme, înseamnă că are dificultăți de învățare a citit-scrisului și are nevoie de ajutor.
Abilitățile de citire ale elevilor se pot dezvolta, după ce se stabilește nivelul la care se află micul cititor. Se pot utiliza o varietate de metode și instrumente adecvate de dezvoltare a competențelor de literație la clasă, cu grupuri de copii și individual, se pot implica și părinții sau alți profesioniști, care să colaboreze pentru a ajuta copilul să învețe să citească. În general, cei care nu învață să citească au dificultăți în mai multe domenii.
Metoda numită Cutiile Elkollin îi ajută pe elevi să conștientizeze fonemele dintr-un cuvânt, adică să segmenteze cuvintele. Aceste cutii sunt desene cu mai multe căsuțe create, pentru ca elevii să vadă câte foneme au cuvintele, fiecare căsuță este creată pentru un fonem din cuvânt, fiind nevoie de jetoane cu litere. Profesorul pronunță un cuvânt, în fața a doi-trei elevi, apoi rostește fiecare fonem, punând jetoanele pe rând în căsuțe, de la stânga la dreapta. Un copil repetă ce a făcut profesorul, așază jetoanele pe rând în căsuțe. Dacă greșește, se repetă procedeul până copilul așază corect toate jetoanele.
O altă metodă care se poate folosi este Cutia cu litere, pentru a ajuta elevii să realizeze corespondența sunete-litere. Se alege o cutie în care se pun litere decupate, din diferite materiale sau cuvinte scrise. Se alege o temă, apropiată universului copiilor, intereselor lor. Un copil extrage o literă și spune un cuvânt care începe cu litera extrasă, însă potrivit temei date. Profesorul scrie, cu litere mari de tipar, pe un suport, cuvintele spuse de copii, care se vor citi apoi împreună cu copiii. Aceste cuvinte pot fi însoțite și de desene realizate de către copii, expuse în clasă. Dacă copiii nu recunosc unele litere, acestea se pronunță de către profesor, iar copiii găsesc alte cuvinte cu acea literă.
Construirea cuvintelor – această metodă ajută elevii să conștientizeze fonemele, să decodifice și să facă corespondența între fonem și grafem. Se folosește un text compus, împreună cu ceilalți, sau un text ales din preferințele copiilor, din care se selectează câteva cuvinte simple, pe care le folosim pentru a adăuga litere și a forma cuvinte noi sau să înlocuim unele litere cu scopul de a forma alte cuvinte. Urmează ca aceste cuvinte nou formate să fie și scrise pe cartonașe, apoi scoatem litere din alfabetar și cerem copiilor să formeze cuvintele cu litere, ajutându-i și grupând literele în vocale și consoane. Se citesc cuvintele formate, se substituie litere și se citesc noile cuvinte. Dacă un copil greșește la compunerea cuvintelor, iar acele cuvinte nu există, el trebuie lăsat să încerce, apoi este întrebat dacă există cuvântul.
Citirea în cor a unei poezii este metoda folosită pentru a dezvolta fluența citirii, copiii fiind provocați astfel ca poezia să sune mai plăcut, să se evite monotonia. Se alternează diferite stiluri de a citi, cu un ritm vioi, alternând volumul, modulând tonul, alternând cadența, rolurile, până când o pot recita liric.
Alfabetarul este o metodă folosită înainte, după și în timpul lecturii unui text nou, cu grupuri mici sau în perechi, individual sau frontal, pentru dezvoltarea vocabularului și a comprehensiunii. În fișa utilizată se cere elevilor să noteze cuvintele noi, să facă desene potrivite sau să scrie un exemplu de folosire a cuvintelor. La începutul folosirii acestei metode, elevii sunt ajutați să scrie cuvintele noi, care vor fi scrise sub literele cu care încep cuvintele, din alfabetar. Copiii sunt antrenați în formularea de întrebări sau deducerea sensului
cuvintelor noi sau explicarea unui termen nou sau a unei idei din text.
Sunetul inițial – se utilizează pentru conștientizarea fonologică și fonemică. Se compune un text sau o poezie, împreună cu elevii, urmărind ca majoritatea cuvintelor să înceapă cu sunetul care se dorește a fi învățat, apoi se afișează la loc vizibil și se citește cu elevii. Se cere elevilor să identifice cuvintele care încep au acel sunet, executând diferite mișcări pentru sunetul identificat. Se pot construi chiar și propoziții, fiecare cuvânt să înceapă cu același sunet.
Monstrulețul mâncăcios – este pregătită o cutie, care poate să fie decorată cu un cap de monstru decupat sau poate fi desenat, se alege o poveste cu multe rime sau o poezie, din cărți frumos ilustrate, pentru copii, se scriu bilețele sau cartonașe cu cuvinte, de tipar, în mai multe exemplare. În timp ce se citește povestea sau poezia aleasă, copiii află că monstrulețului îi este foame și trebuie să primească cuvinte care rimează, elevii identificând astfel de cuvinte, în timpul lecturii. Le aleg de pe cartonașe și se introduc în gura monstrului, se repetă citirea acestor cuvinte.
Banca de cuvinte – este o metodă folosită pentru dezvoltarea vocabularului, decodare, asociere sunete-litere. Se alege un recipient, se scriu cuvinte noi pe cartonașe, după citirea unui text, considerate de către copii „mai grele”. Aceste cuvinte se vor învăța, vor face parte din vocabularul copiilor. Doar după ce un cuvânt nou este reținut, el se introduce în „banca de cuvinte”. Aceste cuvinte se pot folosi oricând, verificându-se dacă au fost reținute, se alcătuiesc propoziții cu acestea.
Prin sprijinirea suplimentară a elevilor care întâmpină dificultăți în învățarea citit-scrisului, se urmărește ca aceștia să înregistreze progrese, să își dezvolte competențele de bază: alături de acești copii ar trebui să fie implicați mai mulți voluntari, iar întregul demers să cuprindă etapele: învață, acționează, transformă.
Bibliografie
Cursul „Toți copiii citesc”, Fundația NOI ORIZONTURI