Metodele de lucru oferă cadrului didactic căi variate de a ajunge la atingerea obiectivelor propuse în demersul său didactic. Deși metodele didactice sunt cunoscute și clare, profesorului îi revine originalitatea și creativitatea combinării optime a acestora. În acest sens, fie clasice/ tradiționale, fie moderne/ interactive, acestea îi servesc pentru ca finalitatea să fie cea așteptată și nu, dorită.
Un exemplu elocvent îl constituie Metoda Exerciţiului eficientă în contextul căutării aplicabilităţii aspectelor teoretice dar, în acelaşi timp, o metodă ce nu poate fi ignorată în contextul demersului didactic modern, mai ales în domeniul limbă şi comunicare şi nu, numai. Exerciţiul este o metodă practică, fiind uşor asimilabilă în procesul de instruire, utilizând principiul repetării conştiente în vederea dobândirii deprinderilor elevilor şi a stimulării potenţialului creativ al acestora.
Fiecare metodă prezintă anumite limite şi anumite avantaje, iar sfera de aplicabilitate diferă de la metodă la metodă. Câteva dintre acestea sunt frecvente şi utile în demersul profesorului. Expunerea, realizată în forme precum povestirea, explicaţia, prelegerea, expunerea cu oponent, constă în transmiterea pe cale orală de către profesor a unor cunoştinţe noi. Povestirea este asemănată unei expuneri orale sub formă narativă sau discriptivă şi este frecvent utilizată în învăţământul primar. Explicaţia dezvăluie unele date noi pe baza unei argumentaţii. Prelegerea constă în expunerea de către profesor a unui volum mare de informaţii şi cunoştinţe, însă organizate logic. Limitele pe care aceste metode le prezintă sunt mai ales legate de pasivitatea elevului fără a-l încuraja să aibă o gândire critică şi analitică, iar relaţia devine unilaterală de tip profesor-elev.
Conversația reprezintă dialogul dintre profesori şi elevi prin care se stimulează şi dirijează activitatea de învăţare a acestora. În literatura de specialitate, conversaţia are două forme: euristică şi catehetică. Conversaţia euristică sau socratică este ca o succesiune de întrebări care îi ajută pe elevi să descopere noi aspecte, să elaboreze definiţii. Conversaţia catehetică vizează fixarea şi consolidarea cunoştinţelor asimilate.
Problematizarea este o metodă activă apreciată şi presupune crearea unor dificultăţi practice sau teoretice iar elevul să ajungă la rezolvarea unor probleme prin investigare. Metoda Demonstraţiei constă în utilizarea unor obiecte sau substitute ale acesteia pentru a fi asimilate noi informaţii, iar elevii să se familiarizeze cu elementele de realitate imediată. Observaţia didactică se încadrează în categoria metodelor de exploatare directă, nemijlocită, constând în urmărirea minuţioasă a unor obiecte şi fenomene de către elevi cu scopul descoperirii unor noi aspecte ale realităţii şi al întregirii unor informaţii.
Modelarea didactică constă în utilizarea analogiei, prezentarea obiectelor şi fenomenelor greu sesizabile, realizându-se într-o manieră succintă prin intermediul observării directe. Algoritmizarea constă în respectarea unei structuri operaţionale standardizare bazate pe respectarea unei reguli precise în vederea realizării actului predare-învăţare.
Studiul de caz este o metodă practică vizând cercetarea situaţiilor-problemă a elevilor şi formarea psihosocială a acestora. Fiind o metodă reflexivă, permite antrenarea spiritului fiecărui elev şi, totodată, favorizează interacţiunea la nivelul colectivului în vederea adoptării deciziei favorabile.
În cadrul metodelor moderne utile în activitatea didactică încadrăm Cubul şi Jocul de rol, acestea fiind metode cu un caracter mult mai complex, analiza situaţiilor de către elevi depăşind tiparele clasice şi îndreptându-se spre particular, cursantul devenind instanţa analizată. Metodele enunţate oferă elevului posibilitatea dezvoltării spiritului de observaţie, spiritului critic, dezvoltând, totodată, nu doar capacitatea de exprimare, ci şi cea empatică.
Una dintre cel maides întâlnite modalităţi în desfăşurarea activităţii didactice constă în împărţirea colectivului de elevi în grupe echiunitare, fiecare grupă fiind reprezentată printr-un lider, la finalul dezbaterii acesta prezentând concluziile în faţa clasei. Acest principiu i se atribuie în totalitate metodei moderne întâlnite sub numele de Metoda Dezbaterii Phillips-66, acesta din urmă oferind posibilitatea participării în mod activ a întregului colectiv la activitatea didactică .
Metoda Asaltului de idei sau Brainstormingul permite antrenarea creativităţii elevilor fiind numită şi metoda Discuţiei în grup. Aceasta permite exteriorizarea mobilităţii ideilor cursanţilor prin căutarea şi descoperirea rezultatului echitabil în soluţionarea unei probleme.
Sinectica, metodă eficientă în activitatea didactică, este considerată de către specialişti forma mai detaliată şi mai eficace a brainstormingului, accentuându-se mai mult latura stărilor emoţionale, organizarea activităţii didactice bazându-se mai mult pe disciplină şi familiaritate. Tot în cadrul desfăşurării activităţii didactice întâlnim două metode înrudite din perspectiva rezultatului obţinut în urma aplicării lor. Cele două metode sunt Metoda Focus-Grup şi Metoda Acvariului sau a Interacţiunii observate. Puntea de legătură a celor două metode constă în faptul că ambele urmăresc gradul de interacţiune şi de influenţare reciprocă dintre membrii grupului, cu precizarea că cea de-a doua metodă oferă un mediu dinamic şi permisiv de exprimare elevii având dublu rol: atât participanţi, cât şi observatori la activitate.
Metoda Mozaicului sau Metoda Grupurilor interdependente îmbină lucrul individual cu lucrul în echipă. Acestă metodă se bazează pe alcătuirea unor grupe la nivelul clasei, fiecare grupă având teme cu subiecte diferite. Eficacitatea metodei constă în mobilitatea activităţii astfel că, la final, în grupă vor exista elevi cu teme diferite. Este o metodă abordată de către cadrele didactice deoarece este un exerciţiu bun pentru imprimarea conceptul de învăţare individuală, prin aplicarea acestei metode la activitatea didactică reducându-se vocile care afirmă că nu pot învăţa, cheia succesului fiind în modul de învăţare, adică în aplicarea eficientă a metodelor didactice.
La nivelul disciplinei Limba şi literatura română, există o orientare a metodelor de predare-învăţare în funcţie de cele două domenii esenţiale: Literatură şi Limbă şi comunicare. Privitor la aceste domenii, sunt prea bine cunoscute metode precum Algoritmizarea, Exerciţiul structural şi Analiza gramaticală. De asemenea, se propun şi metode precum Activitatea în grup, Jocul didactic, Metoda Turneului în echipe care stimulează competiţia, precum şi tehnica Gândiţi, Lucraţi în perechi, Comunicaţi valorifică lucrul în echipe. Termenii-cheie iniţiali este o metodă care focalizează atenţia şi interesul elevilor asupra unor noţiuni cu rol esenţial în înţelegerea unui text. Lectura anticipativă precum şi Scheletul de recenzie, la care se adaugă Scaunul autorului, se centrează pe înţelegerea textului literar. Creativitatea elevului poate fi stimulată prin metode precum Cvintetul şi Metoda horoscopului. Implicarea activă a gândirii se produce prin Metoda Sinelg (sistemul interactiv de notare pentru eficacitatea lecturii şi gândirii), dar şi prin tehnica Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat. Predarea reciprocă este un punct de atracţie întrucât elevii joacă rolul profesorilor.
Trei dintre metode, Unul stă ceilalţi circulă, Linia valorilor şi Turul galeriei, propun şi o mişcare efectivă în spaţiul valorificat la lecţie. Se mai poate adăuga Investigaţia comună şi Reţeaua de discuţii care valorifică un subiect controversat. Interesantă de urmărit este Metoda Cadranelor care solicită să se noteze sunete, sentimente, experienţa personală de viaţă şi o morală sau o învăţătură, toate legate de înţelegerea unui text.
Diagrama Venn conturează diferenţieri şi asemănări a două elemente; Metoda Care-i părerea ta este tipică unei comunicări orale întrucât doi elevi discută pe o temă dată în faţa clasei. Tot în cadrul lecţiilor de comunicare orală se foloseşte Metoda Lasă-mă pe mine să am ultimul cuvânt, elevul alegându-şi un pasaj pe care sa-l comenteze în faţa clasei. În aceeaşi manieră, adică prin trecera în faţa clasei, elevul înfăţişează acelaşi eveniment dintr-un pluriperspectivism (vesel, trist, revoltat, mulţumit).
Valorificarea lecturii unui text se face prin Metoda Stabilirii succesiunii evenimentelor, iar la recapitularea unui capitol se poate folosi Metoda Graffiti. Ca organizare a unui univers ficţional propriu, intervine Metoda Să inventăm o povestire, presupunând începerea unei povestiri de către un elev, adăugându-se permanent o continuare de către fiecare elev în parte.
Cert este că un profesor poate să aleagă din multitudinea de metode în aşa fel încât să optimizeze şi să eficientizeze activitatea de învăţare concretă.