Proiectul este „un proces şi în acelaşi timp un produs” (Ionescu, M., 2003, p. 14). Este un proces în care elevii investighează, descoperă, prelucrează informaţii, sunt actori cu roluri multiple, experimentează, cooperează etc. Este un produs care reflectă efortul individual, de grup, reprezintă expresia performanţei individuale şi de grup, constituie dovada implicării personale şi a interesului pentru implinirea unui parcurs colectiv.
Proiectul reprezintă o activitate de evaluare mai amplă, care „începe în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, eventual prin începerea rezolvării acesteia, se continuă acasă, pe parcursul a câtorva săptămâni, timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul, şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi, dacă este cazul, a produsului realizat” (Stoica, A., 2003, p. 128-129).
Proiectul este o activitate amplă care începe în clasă prin definirea şi înţelegerea sarcinii, se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni (timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul) şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi dacă este cazul, a produsului realizat (Stoica, A., 2001; Stoica, A., Musteață, I., 1997).
Proiectul poate fi individual sau de grup iar titlul/subiectul va fi ales de către profesor sau elevi. În evaluarea proiectului se au în vedere criterii generale de evaluare (Stoica, A., 2001):
- criterii care vizează calitatea proiectului, sub aspectul produsului (validitatea proiectului, completitudinea sa, elaborarea şi structurarea, calitatea materialului utilizat, creativitatea);
- criterii care vizează calitatea activităţii studentului, sub aspectul procesului realizat (raportarea la tema proiectului, nivelul de performanţă atins, documentarea, nivelul de elaborare şi comunicare, tipul greşelilor, creativitatea, calitatea rezultatelor din perspectiva valorificării şi utilizării proiectului în sfera practică a activităţii).
Capacităţile/ competenţele care se evaluează în timpul realizării proiectului: metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, utilizarea corespunzătoare a materialelor şi echipamentului, acurateţea tehnică, generalizarea problemei, organizarea ideilor şi materialelor într-un raport, calitatea prezentării.
De asemenea în realizarea proiectului, următorii paşi sunt important de reţinut (Stoica, A., 2001; Stoica, A., Musteață, I.,
1997, p. 60):
- stabilirea domeniului de interes;
- stabilirea premiselor iniţiale-cadru conceptual, metodologic, datele generale ale anchetei;
- identificarea şi selectarea resurselor materiale;
- precizarea elementelor de conţinut ale proiectului.
Avantajele folosirii acestei metode (Dumitriu, C., 2004, pp. 90-91):
- cultivă încrederea în forțele proprii, curiozitatea, motivația, operativitatea gândirii;
- stimulează creativitatea;
- pune elevii într-o situație autentică de cercetare și acțiune;
- facilitează achiziționarea unor tehnici de elaborare și de execuție a unei lucrări științifice/practice;
Pentru fixarea şi evaluarea cunoştinţelor, profesorul poate recurge, în special după parcurgerea etapei de culegere, organizare, prelucrare şi evaluare a informaţiilor, la un test criterial care va conţine un număr de itemi obiectivi şi semiobiectivi, dar şi un număr oarecare de itemi subiectivi care să dea posibilitatea elevilor să reflecteze sistematizat asupra procesului de învăţăre şi a produselor obţinute.
Tehnica 3-2-1 este utilizată pentru a aprecia rezultatele unei secvenţe didactice sau a unei activităţi. Denumirea provine din faptul că elevii scriu:
- 3 termeni (concepte) din ceea ce au învăţat,
- 2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în continuare şi
- capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au dodândit-o în urma activităţilor de predare-învăţare.
Tehnica 3-2-1 poate fi considerată drept o bună modalitatea de autoevaluare cu efecte formative în planul învăţării realizate în clasă. Este o cale de a afla rapid şi eficient care au fost efectele proceselor de predare şi învăţare, având valoare constatativă şi de feed-back. Această modalitate alternativă de evaluare, al cărei scop principal este cel de ameliorare şi nicidecum de sancţionare, răspunde dezideratelor educaţiei postmoderniste de a asigura un învăţământ cu un profund caracter formativ-aplicativ.
Este un instrument al evaluării continue, formative şi formatoare, ale cărei funcţii principale sunt de constatare şi de sprijinire continuă a elevilor.
Bibliografie
Dumitriu, C., (2004), Teoria şi metodologia evaluării, E.D.P., Bucureşti
Ionescu, M., (2003), Managementul clasei, Humanitas Educational, Bucureşti
Stoica, A., (2003), Evaluarea progresului şcolar: de la teorie la practic, Humanitas Educational, Bucureşti
Stoica, A., (2001), Evaluarea curentă și examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, București