Deși utilizarea metodei pălăriilor gânditoare în activitățile de la grădiniță pare complicată pentru preșcolari, lucrul efectiv la grupă mi-a demonstrat că preșcolarii mari participă cu multă plăcere și interes la acest gen de activități, ei privesc totul ca pe un parcurs ludic, intră repede în mrejele jocului, respectă regulile impuse de către moderator, se transpun cu ușurință în rolul impus de fiecare pălărie, dau dovadă de multă imaginație și de spirit critic.
Rolul pălăriilor gânditoare:
- Pălăria albastră este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă de controlul discuțiilor. Clarifică.
- Pălăria albă este povestitorul, cel care redă pe scurt conţinutul textului, exact cum s-a întâmplat acţiunea, este neutru—informează.
- Pălăria roşie îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, nu se justifică—spune ce simte.
- Pălăria neagră este criticul, reprezintă aspectele negative ale întâmplărilor, exprimă doar judecăţi negative. Identifică greşeli.
- Pălăria verde este gânditorul, care oferă soluţii alternative, idei noi. Generează idei noi.
- Pălăria galbenă este creatorul. Simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează optimist posibilităţile.
Aplicație: „Scufița Roșie”, povestirea copiilor
Mijloace de învățământ: planșe suport
• Pălăria Albă- a redat pe scurt textul povestirii.
• Pălăria Albastră- a caracterizat-o pe Scufiţa Roşie în comparaţie cu lupul; e veselă, prietenoasă, bună la suflet, gata să sară în ajutor, dar neascultătoare, în timp ce lupul este rău, lacom, şiret, prefăcut. A arătat ceea ce se întâmplă când sfaturile părinţilor nu sunt ascultate.
• Pălăria Roşie-a arătat cum Scufiţa Roşie îşi iubea mama şi bunica, de care a ascultat întotdeauna Ea iubeşte florile, animalele, se joacă cu ele în natură, îi este milă de bunică, este bucuroasă când vânătorul le salvează, este supărată pe lup pentru ceea ce a făcut.
• Pălăria Neagră – a criticat atitudinea Scufiţei Roşii: trebuia să asculte sfaturile mamei, trebuia să ajungă repede la bunica bolnavă. Nu trebuia să aibă încredere în animale, nu trebuia să spună intenţiile ei, este supărată pe vicleşugul lupului.
• Pălăria Verde- a acordat variante Scufiţei Roşii; dacă dorea să ofere flori trebuia să ceară mamei să cumpere un buchet de flori, dacă dorea să culeagă flori, trebuia să o roage pe mama să o însoţească în pădure sau să o întrebe dacă are voie. Lupul o putea ajuta să culeagă mai repede flori sau ciuperci pentru bunica.
• Pălăria Galbenă- a găsit alt final textului. Scufiţa Roşie putea să refuze să meargă la bunica, ştiind că trece prin pădure; ea nu ascultă de lup, lupul i-arată Scufiţei Roşii drumul cel mai scurt până la bunica, animalele din pădure o sfătuiesc să nu asculte de lup.
Aplicaţie: „Crăiasa Zăpezii”, de H.C. Andersen
1 Pălăria albă: Informează
Despre ce este vorba în textul “Crăiasa Zăpezii?
2 Pălăria roşie: Spune ce simţi
Ce îţi place cel mai mult din text? De ce?
3 Pălăria neagră: Aspecte negative
De ce s-a speriat băiețelul?
4 Pălăria galbenă: Aspecte pozitive
Cum descrie bunica iarna?
5 Pălăria verde Generează noi idei
Imaginează-ţi un dialog cu Crăiasa Zăpezii
6 Pălăria albastră: Clarifică
Adresează colegilor tăi o întrebare din text!
În activitatea de repovestire a lecturii „Puiul”, de I. Al. Brătescu Voineşti, am utilizat cu succes metoda „Pălăriile gânditoare”. Am comunicat copiilor ce sarcini au toţi cei care poartă o anume culoare de pălărie.
Pălăria albastră a fost moderatorul, a anunţat subiectul pus în discuţie, a deţinut controlul întregii activităţi, a pus întrebări pălăriilor ţinând cont de culoare, a anunţat pălăria sau, după caz, pălăriile albe. Ţinând cont de complexitatea sarcinii ce revine pălăriei albastre, de cele mai multe ori, cred că educatoarea este cea care trebuie să o poarte, ea având rolul de manager al grupului de copii. Abia după ce copiii s-au deprins cu această metodă de lucru se poate încerca atribuirea acestui rol unui copil sau constituirea unei grupe de copii care reprezintă pălăriile albastre şi care să deţină controlul întregii activităţi.
Pălăria albă a fost povestitorul. În cadrul lucrului pe grupe, copiii care poartă această pălărie au avut sarcina de a reda, pe scurt, conţinutul textului. În activitatea la care am făcut referire toţi membrii grupului cu pălărioare albe şi-au adus aportul la povestirea lecturii, pe baza unor imagini sugestive găsite pe masă.
Pălăria roşie a deţinut rolul psihologului. Copiii care au făcut parte din grupa celor care poartă pălăriuţe roşii au primit sau au adresat întrebări de felul:” „De cine v-a plăcut din text?”; „Care este părerea voastră despre personaje?” etc. În activitatea exemplificată copiii din această grupă au prezentat sentimentele lor faţă de prepeliţă, faţă de puişori şi faţă de vânător.
Pălăria neagră a avut rol de critic, a văzut doar partea negativă a faptelor. Cei care poartă pălărioare negre pot primi, sau adresa întrebări de felul: „Ce nu ţi-a plăcut din lectură?” „Ce fapte dezaprobi?” „Cu ce nu ai fost de acord?”; „Care sunt personajele negative din textul discutat?”. Purtătorii pălăriuţelor negre au dezaprobat atitudinea puiului de prepeliţă, a vânătorului, au încercat să condamne atitudinea celorlalți pui şi a prepeliţei.
Pălăria verde este simbolul gânditorului şi este cea mai creativă. Copiii din grupa care au purtat pălărioare verzi au depus efort creativ prin întrebările adresate şi prin răspunsurile date, cu referire la modul cum ar proceda dacă ar fi în locul personajului din text. Gânditorii au fost cei care ne-au relatat cum ar fi procedat ei în locul puiului, al prepeliţei, al vânătorului, sau a celorlalți pui de prepeliţă.
Pălăria galbenă, numită şi creatorul, a reprezentat simbolul gândirii pozitive şi constructive. Cei care poartă această pălărie pot primi sau adresa întrebări care vizează găsirea unui alt final întâmplării, sau o continuare a acesteia. Pălăriile creatoare au avut ultimul cuvânt de adresat în activitate. Creatorii au încercat să continue povestirea şi să-i creeze un alt final, într-o notă mai veselă şi mai optimistă.
La folosirea metodei Pălăriile gânditoare la activitatea de repovestire Puiul, de I.Al. Brătescu Voineşti, am constat că lucrând în echipă, copiii se sprijină şi se încurajează reciproc, participă activ, după puterile proprii la soluționarea problemelor cu care se confruntă grupul. Rezultatul final al demersului didactic întreprins a fost acela că toţi participanţii au învăţat unii lângă alţii şi unii de la alţii.