Măsuri specifice de prevenire și combatere a insuccesului școlar

Cunoscând principiul conform căruia factorii  externi  acționează  prin intermediul condițiilor interne, activitatea de prevenire și combatere a insuccesului are în vedere, în primul rând, factori ce țin de realitatea școlară. Studii recente analizează factorii endogeni în relație cu cei exogeni și se promovează conceptul de „învățare succesuală” (învățare pentru a reuși).

Mediul familial are o importanță covârșitoare pentru întreaga dezvoltare a copilului. Însă rolul decisiv îl are grădinița, atât în dezvoltarea intelectuală, ci și în dezvoltarea vorbirii, socializarea cu ceilalți, educația morală. Climatul necorespunzător din familie, slaba motivație pentru învățare , nivelul scăzut de aspirații conduc la decalaje între rezultate și posibilitățile reale de învățare ale acestor elevi.

Din cealaltă perspectivă, familia ce oferă bune condiții de dezvoltare fizică și psihică, nivel ridicat de aspirații, climat spiritual și mediu social diversificat, conlucrează activ cu școala va contribui  la integrarea cu succes a acestor elevi în viața școlară și profesională.

Procesul de învățământ prezintă, în organizarea și desfășurarea lui, o dublă realitate. Pe de o parte, desfășurarea cu colective de elevi tinde să-i trateze în mod egal pe toți în predare, iar pe de altă parte, diferențele referitoare la intelect, interese, motivații, rezistență la efort, stil și ritm de învățare etc. reclamă diferențierea și individualizarea acestora.

Cunoașterea trăsăturilor de personalitate, a particularităților psihofizice ale elevilor constituie baza tratării diferențiate. Așadar, calea de obținere a succesului  sau de prevenire și combatere a insuccesului comportă 2 perspective:

a. Adaptarea copilului la realitatea școlară

b. Adaptarea școlii la caracteristicile personalității acestuia

Mulți autori consideră că școala  este  principalul vinovat al insuccesului copiilor  deoarece ea ar trebui să se conformeze particularităților fiecăruia, aptitudinilor și abilităților sale.

Nefiind un fenomen general, eșecul școlar privește doar anumiți subiecți, de aceea îl numim fenomen școlar preponderent individual. Prin urmare, este necesar să cunoaștem bine forma concretă de manifestare și cauzele care au generat apariția lor.

O frecvență mai mare de  inadaptare se manifestă, în urma studiilor, la debutul școlarității. Datorită unei dezvoltări mai lente, unor tulburări comportamentale ușoare, unor handicapuri mentale, fiziologice, senzoriale, aceștia întâmpină dificultăți în adaptarea școlară, dificultăți ce pot fi depășite printr-o tratare corespunzătoare, în școala de masă.

Literatura psihopedagogică desemnează drept maturitate școlară acea stare de personalitate a copilului ce vizează atât aspecte intelectuale, cât și nonintelectuale (domeniu afectiv, sociabilitate, motivație, voință etc.) și-i permit o îndeplinire adecvată a cerințelor școlare.

Dezvoltarea copilului este un rezultat al interacțiunii dintre creștere și învățare. Nu se recomandă amânarea școlarizării unui copil decât atunci când o reclamă  o persoană calificată în acest sens ( medic, psiholog școlar etc.).

Un alt aspect important este faptul că maturitatea școlară poate fi pregătită atât în sânul familiei, cât și la grădiniță. De altfel, pregătirea pentru școală este unul din obiectivele fundamentale are preșcolarității. Cerința de bază este asigurarea continuității între ceea ce se învață la școală  și ceea ce s-a predat la grădiniță. Pentru a realiza această pregătire, educatoarea poate insera în activitățile din grădiniță activități de învățare obligatorii pentru toți copiii,  la început se scurtă durată, apoi din ce în ce mai lungi.

Jocul, deși se menține și în perioada școlară ca mijloc eficace de învățare, are totuși o pondere mai mică la finalul învățământului preșcolar. De asemenea, prin aprecierile verbale și nonverbale, prin fișele de lucru, prin mini-testele administrate le dezvoltă copiilor capacitatea de autoevaluare, înțeleg ce au făcut bine și ce nu.

Pregătirea pentru adaptarea școlară implică formarea interesului de cunoaștere, sociabilitate, mobilizare psihică și energetică în îndeplinirea sarcinilor, dezvoltare fizică și senzorială, formarea unor deprinderi de scris, citit, socotit, menținerea atenției, dezvoltarea inteligenței emoționale etc.

Nu în ultimul rând, relația pedagogică dintre cadrul didactic și elevi este o condiție de prevenire și combatere a insuccesului școlar. Implicându-i să coopereze în tot felul de activități, să empatizeze cu ceilalți, demonstrând încredere în capacitatea lor de decizie și de rezolvare a problemelor cu care se confruntă, învățătorul le dă un impuls pozitiv, îi mobilizează conducându-i spre succes. Eșecul, însă, este descurajant, mai ales când este întărit negativ de profesor, scade stima de sine a elevului, îi micșorează încrederea în posibilitățile sale de a reuși și în cele din urmă va renunța considerând inutile eforturile sale.

Măsuri  generale cu întreaga clasă:
◈ Studierea posibilităților reale de învățare ale  elevilor și  dezbaterea  concluziilor  cu  colegii ;
◈ Formarea la elevi a motivației pentru învățare, conștientizarea importanței studiului ;
◈ Crearea unei atmosfere deschise, de încredere, propice pentru studiu, concomitent cu responsabilizarea pentru învățătură ;
◈ Elaborarea, împreună cu elevii, și punerea în aplicare a unui program de muncă și odihnă, urmărirea respectării lui ;
◈ Vizitarea familiilor elevilor cu rezultate mai slabe și stabilirea de legături strânse cu acestea ;
◈ Valorificarea în ședințe a experienței părinților în combaterea insuccesului la învățătură ;
◈ Măsuri didactice de diferențiere și individualizare a procesului de învățământ.

Pandemia cu care ne-am confruntat recent a îndepărtat oarecum elevii de cadrul didactic, i-a așezat pe fiecare în spatele unui monitor, iar interacțiunea a fost impersonală. Cu toate acestea, resursele infinite ale internetului pot fi utilizate cu succes  în stimularea elevilor mai puțin dotați și atragerea lor către învățătură prin jocuri aflate pe o multitudine de platforme educaționale (LearningApps, Quizizz, Livresq etc.). Toate acestea, însă, nu sunt realizabile fără susținerea părinților, aflarea lor în apropierea copiilor în intervalul orar al lecțiilor online, mai ales la o vârstă fragedă.

Bibliografie
Băban, A. (2001). Consiliere educațională , Cluj-Napoca : Editura BCU.
Iucu, R. (2006). Managementul şi gestiunea clasei de elevi  , Iaşi :  Editura Polirom.
Savu-Cristescu, M. (2007). Rolul evaluării în creșterea performanțelor școlare , Târgoviște : Editura Bibliotheca.

 

prof. Nicoleta-Laura Stan

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/nicoleta.stan1

Articole asemănătoare