Societatea în care trăim ne influențează sistemul de valori, principii și credințe dar și comportamentul și punctele de vedere asupra conflictelor. Astfel că există o afirmație precum că „în lume sunt mai multe conflicte decât fire de nisip” deoarece oamenii trăiesc și muncesc împreună și este important ca aceștia să înțeleagă ce este acela un conflict. Starea tensională apare în situația existenței unor elemente care se pot constitui în surse conflictuale: neînțelegere, diferențe, confruntare, discuție/ violență, dispută, ceartă, înfruntare, ciocnire de interese, dezacord, dar important este să cunoaștem cauzele acestui conflict așa cum afirma și Virgilius: că „Fericit e acela ce poate cunoaște cauzele lucrurilor”. Conflictele reprezintă o realitate a vieții și reies din: nevoile fundamentale, percepțiile diferite, valorile diferite, interesele diferite, resursele limitate și din nevoile psihologice.
Capacitățile de management al conflictului pot fi învățate, astfel că, prin practică, putem îmbunătăți comunicarea, facilitarea, negocierea și medierea conflictelor. Deoarece conflictele sunt o parte inevitabilă a vieții noastre dar și a vieții sociale, situațiile conflictuale trebuie tratate în așa fel încât comportamentul atacatorului să nu fie accentuat și să nu fie lezat respectul față de propria persoană.
În managementul resurselor umane, este din ce în ce mai mult abordată studierea managementului conflictelor deoarece contribuie la o cunoaștere mai aprofundată a comportamentelor individuale și de grup din cadrul unei organizații. Știm cu toții, că un conflict apare, în general, ca o formă a interacțiunii umane prin care doi sau mai mulți indivizi dintr-o colectivitate intră în dezacord total sau parțial asupra unor probleme. În această privință, în cadrul unei organizații, se realizează un proces al schimbării care solicită cele două părți conflictuale, atât managerul cât și personalul didactic, care trebuie să facă față unor cerințe precum: respectul de sine, identificarea unor persoane de sprijin și neapărat și autocunoașterea.
În prezent, practica organizațională arată că situațiile conflictuale ivite se utilizează ca anumite strategii de obținere a unui rezultat cât mai bun în detrimentul progresului celorlalți factori implicați. Pe de o parte, conflictul reprezintă o stare anormală în activitate, deoarece poate avea un caracter disfuncțional dar, pe de altă parte, conflictul este un aspect firesc de existența și evoluție a organizației, funcțional având un rezultat pozitiv. Fiecare dintre noi, în calitate de manageri, ne dorim ca organizația pe care o conducem să funcționeze fără fricțiuni și ne implicăm în acest proces al schimbării spre binele propriu dar și spre binele organizației.
Fiecare individ are fixat un set propriu de obiective care nu sunt întotdeauna în concordanță cu cele ale organizației în care își desfășoară activitatea, însă, pentru a ajunge la un management de succes trebuie să identificăm mai întâi sursele conflictuale dar și factorii care pot diminua conflictele ivite iar rezolvarea divergențelor potențiale sau chiar existente consumă foarte mult timp și efort și se poate întâmpla să nu se finalizeze. Odată cunoscute cauzele generatoare de conflict, înțelegerea naturii și a mecanismului de desfășurare al acestuia pot duce la stăpânirea conflictului.
Cunoașterea și înțelegerea diferenței între managementul conflictului și soluționarea acestuia duc la o interpretare corectă a tipurilor de conflict sau la acceptarea ideii că nu toate conflictele pot fi soluționate dar și la însușirea unor abilități necesare pentru a face față conflictului.
Până în prezent, de-a lungul timpului, practica managerială a dezvoltat două viziuni asupra conflictelor (J.A. Stoner, R. Freeman, 1989). Conform conceptelor promovate în viziunea veche:
- conflictul poate fi evitat,
- conflictul este cauzat de erori manageriale în proiectarea și conducerea organizației,
- conflictele dezbină organizația și împiedică obținerea performanței optime,
- obiectivul managementului este de a elimina conflictual,
- performanța optimă necesită îndepărtarea conflictului.
În prezent, specialiștii prezintă o viziune nouă asupra conflictelor, care poate fi rezumată astfel:
- conflictul este inevitabil,
- conflictul este cauzat de structura organizatorică, de diferențe în scopuri, în percepții, de evaluarea resurselor umane, etc.
- conflictele contribuie la defăimarea performanței organizațiilor în diferite grade,
- obiectivul managementului este de a conduce nivelul conflictului spre obținerea performanțelor optime în organizație,
- performanța optimă necesită reducerea nivelului conflictului.
Deși, de cele mai multe ori, acest lucru nu este conștientizat, viața noastră de zi cu zi este un proces de negociere, fie că avem de rezolvat aumite probleme complicate, fie că este vorba de depășirea unor dificultăți sau chiar de stabilirea termenilor unor relații; intervine negocierea care ne permite să încercăm să obținem ceea ce ne dorim, dar în același timp să le dăm o șansă și celorlalți să își atingă scopurile. Pentru a reuși să facem acest lucru, avem nevoie de anumite abilități pe care nu le căpătăm pur și simplu printr-un act de voință ci acestea sunt rezultatul unui proces de autoeducare și de transformare care se face cu pași mici, prin schimbările atitudinale, dar care pot avea o finalitate pozitivă în plan acțional și amintesc aici de Kishnamurit „O pietricică poate schimba cursul unui râu…”.
Până la un anumit nivel „optim” al conflictului, performanța managerială înregistrează o creștere continuă; după ce starea conflictuală depășește punctul optim, performanțele scad o dată cu amplificarea stării conflictuale.
În concluzie, subliniez caracterul pozitiv care poate fi atribuit situației conflictuale în perspectiva obținerii unor performanțe ridicate.
Conflictul reprezintă o componentă naturală a existenței noastre de zi cu zi dar și a relațiilor noastre cu ceilalți iar ca profesori, avem datoria de a transforma conflictele în șanse educative pentru elevi și de a-i ajuta să obțină o imagine mai clară despre ei înșiși și despre societatea în care trăim, astfel, conflictul poate deveni o șansă de maturizare pentru aceștia ducând la responsabilizarea acestora pentru acțiunile lor dar și la conștientizarea consecințelor pe care le au acțiunile lor.
Conflictul constituie parte integrantă a activității umane și în acest sens Barron afirma: „Conflictul este un aspect al tuturor fenomenelor naturale […], o parte indispensabilă a vieții, a schimbării, a creării de noi forme […] în care conflictul poate produce explozii sau distrugeri enorme […]. Conflictul, în sensul său cel mai general, descrie o stare de lucruri în interiorul căreia o forță sau un complex de forțe ce acționează într-o unitate relativă, întâlnește o altă forță sau un alt complex de forțe similar organizate. Protagoniștii pot alege soluția ignorării reciproce Forțele se influențează reciproc, la fel ca oamenii, care reprezintă la rândul lor niște forțe; suntem influențați de ceea ce influențăm.”
Pentru a contribui la sănătatea mentală și individuală trebuie să avem capacitatea să abordăm conflictele în mod constructiv pentru a avea efecte pozitive și asupra societății în care trăim.