Management educațional: Rezolvarea unui conflict

Managementul în școală are la bază „știința conducerii” în general și a școlii în special,  știința care pune la dispoziție suportul teoretic necesar practicii de conducere.
Esența rolurilor manageriale ale cadrelor didactice în  activitatea de la clasă  este orientarea și dirijarea  resurselor umane și materiale de care dispune  clasa și procesul  instructiv-educativ la un moment dat, către realizarea  obiectivelor proiectate, în condiții de eficiență maximă.

“Arta  de a lucra cu oamenii se constituie  distinctă a conducătorului modern din învățământul de toate gradele.” (Ioan Jinga)

În sistemul  social de educație și învățământ, cadrul didactic trebuie să se raporteze la cei pe care îi educă, să stabilească relații de cooperare cu părinții acestora și cu alți factori  interesați ai societății. El nu educă numai la catedră sau în clasă, ci, prin fiecare contact relațional cu copiii și părinții, desfășoară o muncă de creștere și dezvoltare, de conducere și  direcționare. Activitatea  educatorului se desfășoară în fața unor individualități psihice umane în formare. Deci educatorul  are resonsabilități maxime în ce privește comportamentele și intervențiile lui. Educatorul are, de asemenea, un rol decisiv în rezolvarea conflictelor, în luarea celor mai importante decizii.

Activitatea de luare a unei decizii presupune trei etape:
1. Pregătirea deciziei – include  identificarea  problemelor, obținerea informațiilor necesare  despre  aceste  probleme, selecționarea, organizarea și prelucrarea informațiilor, elaborarea variantelor de acțiune și a proiectelor planurilor  de măsuri.
2.  Adoptarea deciziei – implică o activitate de analiză și comparare  a avantajelor și dezavantajelor  fiecărei  variante, urmată de alegerea variantei celei mai avantajoase.
3. Aplicarea  deciziei -implică o serie de activitați de natura organizațională și motivațională: comunicarea  deciziei, explicarea și argumentarea ei, organizarea acțiunii practice, controlul deciziei, reglarea acțiunii, adoptarea  unor decizii de corectare a deciziei inițiale.

REZOLVAREA UNUI  CONFLICT

La grădinița la care lucrez  mi-a fost repartizat  în grupă copilul M.A de către directorul școlii, fiind prezentat ca un copil „mai  răsfățat”, fără să mi-se aducă la cunoștință adevăratele probleme  ale copilului M.A.

1.Identificarea  cazului

Conflict între copiii din grupă și copilul nou venit, M.A.; conflict între părinții copiilor din grupă și părintele copilului M.A.

2.Analiza – sinteză a cazului

Copilul M.A, nou venit nu  se integrează în colectivitate și  constat că nu este „răsfățat”,  ci prezintă grave tulburări de comportament.  M.A își lovește colegii, își sperie colegii prin comportamentul agresiv față de propria persoană (se dă cu capul de masă, își bagă creionul în ochi) și poartă aparat auditiv.  În urma celor constatate,  am o discuție cu părinții copilului (M.A) și-i rog să-mi pună la dispoziție adeverința medicală și alte documente medicale pe care le au referitor la starea de  sănătate a copilului.  Astfel,  aflu că acest copil  este un caz special cu grave probleme de sănătate: hipoacuzie neurosenzorială bilaterală  profundă, sindrom hiperchinetic,  purtător de implant cohlear.  Copiii povestesc acasă despre noul lor coleg și felul cum se comport acesta cu ei. Într-una din zile, în vestiar, la plecarea copiilor acasă, părinții copiilor din  grupă reproșează tatălui lui M.A că deseori copii vin  acasă speriați  de felul cum se comportă M.A, îi lovește și nu pot  fi atenți la activități din cauza comportamentului lui M.A. și-i recomandă să-l înscrie la o școală specială. Părinții copiilor iau această atitudine  fără  a  discuta cu educatoarea.  Părintele admonestat   îmi prezintă  incidentul și îmi pune la dispoziție și o declarație pe propria răspundere că este la curent cu manifestările  violente ale fiului său pe perioada frecventării grădiniței  și își asumă eventuale consecințe rezultate  din comportamentul acestuia. Ascult  cele prezentate  de tatăl lui M.A  și încerc să-l  liniștesc, asigurându-l  de cooperare pentru rezolvarea conflictului  și in același timp îl asigur că voi  folosi mijloace și metode adecvate ca M.A să se integreze în colectivitate și să fie un bun coleg.

3. Stabilirea alternativelor de rezolvare a cazului

După terminarea programului discut cu părinții copiilor nemulțumiți. Aceștia recunosc că  au acuzat părintele și copilul M.A de un comportament neadecvat. Părinții sunt nemulțumiți pentru că  toți copiii din grupă  sunt speriați de comportamentul violent  a lui M.A și uneori chiar îi lovește. In urma celor întâmplate am organizat o ședință cu părinții  având ca temă „Arta  de a fi părinte”. În cadrul acestei ședințe, am prezentat și  cazul  copilului M.A, acesta este un caz special, cu grave probleme de sănătate. Am lansat rugămintea să facem front comun astfel încât  acest copil să se integreze în colectivitate  și în cele din urmă să frecventeze o școală normală (nu specială).  Am prezentat  și câteva puncte din discuția mea cu tatăl lui M.A.

Am pus întrebări referitoare la sănătatea copilului M.A, de când au apărut aceste probleme, comportamentul lui în familie și față de prietenii de joacă. Tatăl a fost sincer în răspunsurile date,  scopul lui fiind unul singur: recuperarea copilului.

Rezolvarea cazului va fi centrată pe relația copil-copii/ copii-copil, pentru a împiedica pentru viitor să  mai creeze disensiuni în cadrul colectivului de părinți  și implicit  în colectivul  de copii. În acest  sens, se vor dezvolta și valorifica  aptitudinile de  socializare ale copilului în vederea integrării acestuia în grup.

4. Optimizarea  soluției finale adoptate pentru rezolvarea cazului

Discuții, în particular, cu ceilalți copii,  sugerându-le  să-l propună pe M.A în roluri  principale (în jocurile  liber- creative); Sprijinirea băiețelului în găsirea unor prieteni potriviți  cu care să colaboreze; Evidențierea de către copii   și  educatoare  a unor calități și aptitudini ale lui M.A pentru a se simți îndrăgit   și apreciat  de aceștia; Sprijinirea continuă, cu multă căldură, atenție și  apreciere  permanentă în acceptarea și rezolvarea sarcinilor primite; Stimularea unui comportament  dinamic prin  sarcini de lucru în joc acceptate anterior, pentru a-i întări încrederea în forțele proprii; Comunicarea eficientă cu părinții lui M.A (discuții, vizite la domiciliu, sugestii pentru activitățile desfășurate în familie pentru a avea o continuitate cu cele desfășurate la grădiniță); Participarea tatălui, în limita timpului disponibil, la activitățile din prima parte a zilei.

5. Stabilirea unor concluzii

Conflictul între părinți s-a creat din cauza necunoașterii suficiente a copilului M.A de către  părinții  celorlați copii și chiar a  colegilor. Copiii au recurs la relatarea  situației reale pentru că se temeau de M.A și de reacțiile violente ale acestuia. Copiii îl considerau un  pericol pe M.A,  pe când acest copil avea nevoie de afecțiune, încredere în sine și integrarea în colectiv.

Aplicând  alternative de rezolvare  a conflictului s-a ajuns la următoarele rezultate:

Conflictul acut s-a stins; M.A  a fost acceptat  de colegii din grupă, s-a integrat în colectiv și se bucură  de aprecierea și respectul colegilor; Colegii s-au obișnuit  să comunice cu M.A  și, ținând cont de problemele lui de sănătate, îl sprijină în rezolvarea sarcinilor cu un grad mai mare de dificultate; M.A le vine în ajutor colegilor  sprijinindu-i în realizarea activităților practice (acesta având îndemânare la decupat); M.A se implică  în rezolvarea activităților gospodărești; Părinții copiilor  au înțeles  cazul lui M.A, sunt mai toleranți și și-au educat copiii să-și ajute colegul; Tatăl lui M.A comunică cu ceilalți părinți, fac schimburi de ideii în ceeace privește  rezolvarea diferitelor probleme apărute în comportamentul copiilor;
Controlul situației se realizează continuu, păstrându-se permanent legătura cu familia lui M.A.

6. Evaluare:

Atitudinea lui M.A a început să se schimbe, a fost acceptat de colectivul de copii, participă la activități, rezolvă sarcinile. Deși problemele de auz nu se vor rezolva niciodată, copilul  a fost înscris în clasa I alături de ceilalți copii din grupă, acesta făcând față cu ușurință  activității de tip școlar.

Bibliografie:
• Ioan Jinga ,„Managementul învățământului”,  Editura  ASE, București, 2003
• Toma Steliana,  „Profesorul, factor de decizie”,  Editura Tehnică, București, 1994

 

Articole asemănătoare