Literatura pentru copii, în special basmele și poveștile clasice, constituie un resursă pedagogică esențială în educația timpurie, facilitând nu doar dezvoltarea competențelor lingvistice, ci și formarea unor abilități cognitive, sociale și emoționale complexe (Bettelheim, 1976; Zipes, 2012). În contextul educației preșcolare contemporane, abordările didactice integrate, care combină multiple domenii de dezvoltare într-o secvență coerentă de activități, s-au dovedit deosebit de eficiente în promovarea unei învățări holistice și semnificative (Katz & Chard, 2000).
Prezentul articol documentează o secvență didactică complexă, desfășurată la grupa mare (5-6 ani), având ca suport narativ povestea „Cei trei purceluși”. Activitatea a fost concepută în cadrul temei săptămânale „Povești care ne învață” și a urmărit integrarea domeniilor experiențiale fundamentale – limbă și comunicare, cunoașterea mediului și arte vizuale – într-o experiență de învățare unitară. Obiectivele principale au vizat dezvoltarea limbajului oral expresiv, stimularea gândirii logice și a capacității de rezolvare de probleme, precum și cultivarea competențelor de cooperare și lucru în echipă.
Alegerea acestei povești clasice nu este întâmplătoare: narațiunea oferă oportunități multiple pentru explorarea conceptelor de cauză-efect, comparare și evaluare, în timp ce dimensiunea sa morală – valorizarea muncii perseverente și a deciziilor înțelepte – se aliniază cu obiectivele formative ale educației timpurii. Prin combinarea lecturilor expresive, a jocului de rol, a experimentului științific simplu și a activităților plastice, secvența didactică a urmărit transformarea copiilor din receptori pasivi ai narațiunii în participanți activi la construirea și aplicarea cunoștințelor.
„Cei trei purceluși” – o lecție despre muncă, cooperare și curaj
Lucrul cu copiii de vârstă preșcolară este o călătorie plină de imaginație, energie și descoperiri zilnice. În cadrul temei săptămânale „Povești care ne învață”, am desfășurat o activitate complexă, având ca punct de pornire povestea „Cei trei purceluși”. Scopul principal a fost dezvoltarea limbajului, stimularea gândirii logice și cultivarea spiritului de cooperare. Activitatea s-a desfășurat la grupa mare (5–6 ani) și a integrat elemente din domeniile comunicării, științei și artei.
Etapele și desfășurarea:
a) Stimularea interesului – „Casa purcelușilor”
Am început prin a prezenta copiilor trei căsuțe miniaturale: una din paie, una din bețe și una din cuburi de lemn. Copiii au fost provocați să ghicească „cine locuiește acolo” și „care casă e mai rezistentă”. Acest moment a captat atenția și a trezit curiozitatea.
b) Lectura expresivă a poveștii
Am citit povestea folosind intonație variată și gesturi, iar copiii au fost invitați să imite vocile purcelușilor sau ale lupului. Pe măsură ce acțiunea se desfășura, am oprit lectura în anumite momente pentru a formula întrebări de anticipare: „Ce credeți că va face lupul acum?”, „Cum s-ar putea apăra purcelușii?”
c) Jocul de rol „Construim și apărăm căsuțele”
Copiii au fost împărțiți în grupuri mici, fiecare având sarcina de a „construi” o căsuță din materiale diferite (paie artificiale, bețe, cuburi). Apoi, rolurile s-au schimbat: un copil interpreta lupul care sufla peste casă, iar ceilalți încercau să o „protejeze”. Activitatea a stârnit multă voie bună și cooperare.
d) Activitate științifică integrată – „Care material e mai rezistent?”
Am făcut un mic experiment: am suflat cu un uscător de păr peste fiecare construcție și am observat care a rezistat. Copiii au tras concluzii simple despre rezistența materialelor, legând povestea de cunoașterea mediului.
e) Activitate plastică – „Purcelușul meu vesel”
Fiecare copil a modelat din plastilină un purceluș, adăugând detalii (urechi, botic, coadă). Unii au creat chiar și o „casă mică”, exprimându-și imaginația liber. Activitatea a contribuit la dezvoltarea motricității fine și a simțului estetic.
Observații și reflecții:
- Copiii au fost foarte implicați în momentul construcțiilor, mai ales atunci când au avut de cooperat.
- Jocul de rol a stimulat limbajul expresiv și încrederea în sine, mai ales la copiii timizi.
- Integrarea domeniilor (comunicare, știință, arte) a dus la o învățare completă, în care fiecare copil s-a regăsit.
Am observat că atunci când activitatea pornește de la o situație concretă și captivantă, copiii devin participanți activi la învățare, nu doar spectatori.
Sugestii pentru cadrele didactice:
- Folosiți obiecte și materiale reale – copiii învață mai bine prin atingere și experimentare.
- Încurajați munca în echipă și schimbul de idei.
- Alternați momentele de poveste cu activități practice și artistice.
- Încheiați cu o scurtă reflecție: „Ce am învățat de la purceluși?”, „Ce casă a fost cea mai bună și de ce?”
Concluzie
Povestea „Cei trei purceluși” s-a dovedit a fi mai mult decât o lectură plăcută – a fost un prilej de învățare activă, explorare și colaborare. Prin joc, construcție și experiment, copiii au descoperit că perseverența și munca bine făcută aduc satisfacție și siguranță. Pentru mine, ca educator, activitatea a fost o confirmare a faptului că poveștile clasice, repovestite cu creativitate și adaptate nivelului copiilor, rămân un instrument pedagogic valoros.
Bibliografie
Bettelheim, B. (1976). The uses of enchantment: The meaning and importance of fairy tales. Knopf.
Katz, L. G., & Chard, S. C. (2000). Engaging children’s minds: The project approach (2nd ed.). Ablex Publishing.
Zipes, J. (2012). The irresistible fairy tale: The cultural and social history of a genre. Princeton University Press.