Lupta părinților cu abandonul școlar

Elevii  care abadonează cursurile şcolii stau cel mai frecvent în faţa unui viitor dificil. Au cea mai mare probabilitate de a rămâne neangajaţi, de a ajunge în închisoare/şcoli de corecţie şi/sau de a avea un trai la limita sărăciei. Pentru elevii cu dizabilităţi riscurile sunt şi mai crescute; rata lor de abandon este de 40%, de două ori mai mare decât cea a copiilor/tinerilor fără dizabilităţi. Un rol foarte important în prevenţia acestor situaţii o are familia.

Studiile de specialitate din domeniu au evidenţiat, pentru elevii care abandonează şcoala, următoarele:

– Riscă şomajul/ neangajarea;
– Nivel de trai scăzut;
– Închisoarea/ Şcoala de corecţie;
– Un venit la jumătate raportat la un elev cu diplomă;
– Copii la o vârstă fragedă;
– Consum de alcool, droguri, tutun;
– Obezitate.

Identificarea copiilor care prezintă un risc crescut de abadon este un proces dificil şi imprecis. Deşi factorii de risc nu reprezintă predictori siguri, părinţii ar trebui să aibă cunoştinţe despre aceştia. O şi mai mare importanţă o are implicarea acestora în situaţiile în care copii încep să prezinte unul sau mai mulţi predictori cum ar fi: chiulul, repetarea unor clase, probleme semnificative de disciplină, implicarea în activităţi ilegale.

Atunci când elevii părăsesc şcoala nu este mereu o decizie luată în mod intenţionat. Mulţi dintre ei mărturisesc faptul că într-o zi pur şi simplu nu s-au mai dus la şcoală şi nimeni nu a obiectat. Alţii s-au confruntat cu probleme cu profesorii, nu s-au adaptat la şcoală sau au luat note mici. O altă categorie o reprezintă cea a cărora abandonează şcoala ca urmare a unor dificultăţi care nu au legătură directă cu şcoala: probleme financiare, responsabilităţi familiale, angajare sau graviditate.

Implicarea familiei în traseul şcolar al copilului este unul dintre principalii contributori la realizările şi performanţele şcolare. Cel mai precis predictor al succesului şcolar este reprezentat de gradul de implicare şi susţinere al familiei. Carateristici ale elevilor din clasele generale/liceu ai căror părinţi sunt implicaţi în viaţa şcolară:
– Au o mai bună tranziţie după absolvirea şcolii către piaţa muncii;
– Înscrierea în programe de studii superioare;
– Frecventează şcoala în mod regulat;
– Atitudine pozitivă faţă de şcoală.

Astfel, este foarte important să asigurăm un sprijin cât mai mare al părinţilor în viaşa şcolară a copiilor. Vom enumera în continuare câteva sfaturi utile pentru părinţi, care să îi ajute pe aceştia să intervină pozitiv în activitatea educaţională a elevilor.

  • Conştientizarea copilului de importanţa educaţiei şi a şcolii;
  • Oferirea sprijinului zilnic la efectuarea temelor ;
  • Limitarea timpului pe care copilul îl petrece la TV sau la calculator la două ore pe zi;
  • Discuţii zilnice despre problemele sau perfomanţele şcolare;
  • Întărirea comportamentului pozitiv;
  • Cunoaşterea cercului de prieteni ai copilului;
  • Asigurarea unui contact permanent cu şcoala şi profesorii;
  • Căutarea ajutorului adecvat în cazul unor dificultăţi; părinţii şi alţi adulţi pot reduce riscul de abandon dacaă găsesc soluţiile potrivite pentru problemele cu care se confruntă copiii;
  • Atenţia la frecvenţa copilului la cursuri. Chiulul reprezintă un prim indicator al unor probleme;
  • Încurajarea copilului în implicarea şi participarea la activităţi extraşcolare, participarea la programe after-school sau şcoli de vară care pot oferi experienţe pozitive;
  • Explorarea, împreună cu copilul a carierei sau meseriei de care este interesat; ce presupune, ce studii sunt necesare etc.;
  • În anumite cazuri, la anumite materii este posibilă necesitatea unui sprijin suplimentar care să îl ajute să ţină pasul cu materia;
  • În unele cazuri nu există o compatibilitate elev-profesor; părinţii pot discuta cu profesorul pentru a căuta soluţia potrivită;
  • Concentrarea pe scopurile copilului;
  • Căutarea de soluţii educaţionale alternative (studii tehnice).

Bibliografie

Dynarski, M., & Gleason, P. (1999). How can we help? Lessons from federal drop-out prevention programs. Policy brief. Princeton, NJ: Mathematica Policy Research, Inc. Retrieved 6/19/2006, from www.mathematica-mpr.com/publications/PDFs/howhelp.pdf

Mapp, K. (2004). Family engagement. In F. P. Schargel & J. Smink (Eds.), Helping students graduate: A strategic approach to dropout prevention (pp. 99-113). Larchmont, NY: Eye on Education

 

prof. Daniela Drăgan

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/daniela.dragan

Articole asemănătoare