În epoca actuală, foarte multe informații ne parvin prin intermediul imaginii, vehiculate de televiziune, cinema, internet, presă, publicitate, muzee etc. Cultura elevului este tributară audio-vizualului, care îi oferă imediat imaginea, în timp ce școala îi oferă, verbalul, linear, prezentat secvențial și fără să-i producă o plăcere imediată.
Imaginea, datorită funcției analogice (de reflectare a lumii) este prezentă în special în manuale, la foarte multe discipline. Imaginile utilizate, ca suport în predarea/ învățarea limbii străine au ca scop: motivarea elevului, prin interesul suscitat de apropierea de viața reală, memorarea mai bună, decodificarea/ vizualizarea unui mesaj audio sau scris, declanșarea exprimării orale sau scrise, dezvoltarea logicii, a autonomiei și a creativității în cadrul unei situații de cercetare care îi incita la identificare, clasificare și analiză, sinteză și argumentare.
Aproape toate imaginile pot fi exploatate din punct de vedere pedagogic: fotografii și vederi, reproduceri de pictură și sculptură, afișe și reclame, desene umoristice și benzi desenate, planșe tematice, planuri (oraș /cartier), scheme, grafice și tabele.
Lectura imaginii presupune o serie de activități, de la cele mai simple (identificarea de elemente) până la cele mai complexe, de tip creativ. Aceste activități se vor repartiza copiilor în funcție de nivelul lor de cunoștințe, cu alte cuvinte în mod diferențiat. Spre exemplu, unor elevi începători, profesorul le va delega sarcini ușoare de identificare, în timp ce elevii cu un nivel intermediar sau chiar de nivel avansat vor primi sarcini care să le pună în valoare sau să facă apel la latura lor creativă.
În raport cu obiectivul urmărit, imaginea poate fi însoțită de sarcini variate cum ar fi:
1) Identificarea: Este o fotografie, un desen, o pictură, o bandă desenată, o reclamă publicitară, o caricatură, o secvență cinematografică, un colaj?
2) Analiza: Câte persoane, personaje, animale, plante, obiecte? Ce obiecte, animale? Care este subiectul/tema/ autorul?
3) Descrierea: Formulați cât mai multe întrebări în legătură cu imaginea (cine? ce? când? unde? cum? de ce? Spuneți pentru fiecare personaj: sexul, vârsta, clasa socială, naționalitatea, profesia. Descrieți îmbrăcămintea, aparența fizică, poziția, caracterul, sentimentele, relația cu celelalte personaje și obiecte din imagine. Prezentați locul, țara, orașul, data, anotimpul, vremea, atmosfera.
4) Interpretarea: În ce scop a fost realizată imaginea? Ce vrea să prezinte? Imaginea este realistă sau realizată artificial? Situați-o din punct de vedere politic, social, economic. Formulați o judecată de valoare asupra imaginii (bună/proastă, frumoasă/urâtă, interesantă/plictisitoare).
5) Creativitatea: Cu ce zgomote, mirosuri puteți asocia imaginea? Ce s-a petrecut înaintea scenei prezentate? Ce se va întâmpla după aceea? Cu cine sau cu ce vă identificați în această imagine? Ce legături de asociere puteți face cu viața voastră personală? Faceți câteva considerații începând cu „Dacă…”, pornind de la imagine.
Presupuneți că sunteți unul dintre personajele imaginii. Faceți-vă autoportretul sau povestiți ceva utilizând persoana I singular. Imaginați monologul interior al unui personaj. Imaginați un dialog între personajele, animalele sau obiectele reprezentate.
6) Redactarea: Grupați cuvintele în câmpuri semantice/lexicale. Redactați fraze utilizând de fiecare dată trei dintre aceste cuvinte până ce fiecare cuvânt a fost utilizat cel puțin o dată. Aranjați frazele obținute într-o ordine logică. Pe baza a trei imagini care nu au nicio legătură între ele: redactați o povestire coerentă, utilizând trecutul pentru prima imagine, prezentul – pentru a doua, , viitorul – pentru cea de a treia.
Lectura imaginii poate viza și compoziția tehnică: materiale necesare (suportul), linii, culoare, lumină, perspectivă, cadru: prim-plan, plan secund, plan mărit, unghiul de luare a imaginii, etc.
Iată câteva activități care utilizează diferite tipuri de imagini și vizează anumite competențe. Cu elevii de nivel începător, profesorul poate face exerciții de pronunțare și/sau identificare a sensului unor cuvinte. Profesorul indică imaginea pronunțând cuvântul care este reprezentat iar elevii repetă. Profesorul scrie pe tablă cuvintele și plasează imaginile iar sarcina elevilor este de a uni cuvântul cu imaginea corespunzătoare.
În schimb, elevii care au un nivel mai ridicat de cunoștințe și stăpânesc mai bine limba străină, primesc câte o imagine și individual /în perechi/ în grup trebuie să descrie, să interpreteze și să dea frâu liber imaginației lor.
În cazul elevilor de nivel avansat, aceștia pot primi ca sarcină reconstituirea orală a unei povestiri pe baza unei benzi desenate: elevii (în perechi sau grup) primesc o bandă desenată cu text, în fragmente pe care trebuie să le aranjeze în ordine logică. Sau elevul A primește imaginile în ordine, în timp ce elevul B le primește amestecate. A povestește lui B întâmplarea. Acesta poate să-i pună întrebări. Pe urmă, B aranjează imaginile în ordine.
Pentru o altă activitate, se pot utiliza benzi desenate sau secvențe de imagini a căror ordine logică este mai puțin evidentă. Se amestecă imaginile și se dă fiecărui partener o jumătate dintre ele pentru a-și imagina povestirea. Ei își descriu reciproc imaginile și propun diferite variante posibile pe baza unor imagini din reviste.
O altă activitate cu un nivel mai ridicat de dificultate implică distribuirea fiecărui grup a unui număr de 5-6 imagini decupate din reviste. Deși imaginile nu au legătură între ele, ar putea prezenta unele elemente comune (de exemplu, apariția unui băiat în mai multe dintre ele). Elevii vor crea o povestire/dialog inspirându-se din imagini și imaginându-și că ele prezintă același/ aceleași personaj/ personaje.
O activitate la fel de interesantă este povestirea pe baza unor fotografii de familie. În cadrul acestei activități, elevii aduc fotografii de familie care evocă un eveniment/incident. Fiecare elev îi povestește partenerului despre evenimentul respectiv. De asemenea, profesorul poate să distribuie elevilor fotografiile aceleiași persoane făcute în momente diferite ale vieții sau la vârste diferite (bebeluș – copil – adolescent – adult). Se presupune că este vorba de aceeași persoană. În grup, elevii își vor imagina viața acestei persoane.
În cazul unui joc de rol pe bază de imagini, se distribuie elevilor un număr mare de imagini (fotografii) reprezentând oameni a căror personalitate pare să fie interesantă. Se cere elevilor să-și aleagă un personaj (din fotografie) și să-l prezinte clasei/grupului la prima persoană (Je m’appelle… et j’ habite à……. j’ai …….ans ). Ceilalți pot să-și ia notițe și pe urmă să-i pună întrebări. Pentru a-i ajuta pe elevi să se identifice cu personajul, li se poate da o listă de întrebări despre mediul ambiant (Quel genre d’endroit est-ce? Quelle est la scène? Qu’est-ce que cette personne fait là ? Qu’y a-t-il à l’horizon?) și despre persoană (Quand avez-vous été le plus heureux? De quoi êtes-vous le plus fier? Qu’aimez-vous? Qu’ admirez-vous?)
Scrierea colectivă a unui text sau a unei povestiri este o sarcină pe cât de interesantă, pe atât de complexă și solicitantă pentru elevii implicați în realizarea ei. Elevii lucrează pe grupe (6 elevi și 6 imagini). Fiecare elev primește o imagine și o comentează în scris, în mai multe fraze, la trecut. Fără să-și arate imaginile, elevii fac să circule „paragrafele” scrise de ei. Fiecare elev recopiază textul celorlalți operând toate corecturile pe care le estimează ca fiind necesare. Apoi discută între ei pentru a găsi înlănțuirea faptelor și pentru a pune textele în ordine logică/cronologică, adăugând articulatorii și corectând greșelile de gramatică și de ortografie. Fiecare elev redactează povestirea în întregime. În final, expun pe masă imaginile pentru a le studia și a verifica dacă povestirea lor corespunde cu ele. Dacă vreun element important a fost omis, este adăugat.
S-a constatat, că în cultura noastră, majoritatea elevilor au ca stil dominant de învățare pe cel vizual (40%) sau chinestezic/practic (40%). Deci mai puțin de 20% dintre elevi au ca stil de învățare dominant stilul auditiv. Elevii cu stil de învățare predominant vizual se descurcă mai bine cu diagrame, demonstrații, clipuri video și alte materiale vizuale. Vizualizează cu ușurință chipuri și locuri folosindu-și imaginația și rar se rătăcesc în noi împrejurimi. Pentru a integra acest stil în cadrul mediului de învățare, este important ca profesorul să folosească grafice, diagrame, flipchart-uri pentru a înfățișa ce va urma și ceea ce s-a prezentat, să includă planuri, fișe de lucru pentru a fi citite și pe care să ia notițe, să includă în fișe suficiente informații pentru a fi recitite după sesiunea de învățare, să încurajeze adresarea de întrebări pentru a ajuta elevii să rămână atenți în medii auditive, să elimine potențialele surse de distragere a atenției, și nu în ultimul rând să adauge ilustrații la informația textuală, oricând este posibil.
În general, noi, ca formatori, este necesar să prezentăm informațiile folosind toate cele trei stiluri de învățare. Aceasta creează pentru toți elevii, indiferent de stilul lor preferat, oportunitatea de a se implica.