Lectura ca modalitatea de formare intelectuală

Una dintre problemele societății moderne este problema analfabetismului funcțional. Societatea devine din ce în ce mai conştientă de faptul că însuşirea mecanică a scrisului şi a cititului este o pseudoalfabetizare. A ști să scrii și să citești  nu înseamnă a înțelege mesajul sau  de a folosi în mod adecvat mesajul scris.

 1. Importața lecturii în societatea contemporană

Dezvoltarea  tehnologică, dar și cea a societății determină  dezvoltarea unor competențe noi, pentru a descifra  textele cu care oamenii intră în contact. Analfabetismul funcţional este descris ca fiind incapacitatea unui om care  a fost deja şcolarizat de a folosi scrisul pentru a primi şi transmite informaţii. Cei mai  expuşi eşecului şcolar sunt cei din mediile defavorizate, ceea ce duce la apariţia frustrărilor şi a dorinței de a întrerupe de timpuriu şcoala sau îl situează constant la marginea procesului instructiv-educativ.

Astfel, dezvoltarea unei bune competenţe de lectură este esenţială. Copilăria, adolescenţa şi postadolescenţa sunt perioade optime ale învăţării, iar copilul care a fost obișnuit să lectureze va deveni adultul-cititor de mâine. Accesul liber la lectură şi, pe această bază, la informare şi cunoaştere se impune în societatea modernă ca unul dintre drepturile fundamentale ale copilului.

În urma unor studii s-a constatat că fetele citesc mai mult decât băieții, dar interesul pentru lectură scade dramatic, odată cu vârsta. Cei mai mulți copii asociază lectura cu mediul școlar, unde este obligatorie, și nu sunt conştienţi că au nevoie de lectură şi că o folosesc permanent în viaţa de zi cu zi. Aceştia nu se preocupă de lectură, decât dacă o consideră o sarcină şcolară. Lecturile nu le trezesc curiozitatea, nu vorbesc despre ele cu părinţii sau cu prietenii, nu schimbă cărţi între ei. Pentru unii este un mijloc de a-şi petrece un timp liber, în care nu au acces la alte mijloace de loisir. Pentru alţii, lectura nu înseamnă nici măcar atât, nedorind să citească din proprie initiativă, fiind considerată o activitate inutilă.

Familia ar trebui să orienteze copilul către lectură, dar mulți dintre părinți nu știu nici ei să citească sau nu au acasă nicio carte. Familia trebuie să fie sensibilizată asupra relaţiei strânse dintre eşecul şcolar şi abandonul lecturii.

Şcoala, a cărei influenţă este masivă şi determinantă, fiind factorul cel mai important de orientare a lecturii elevilor, are o concepţie învechită despre lectură, vizibilă în strategiile folosite, promovează texte care îi îndepărtează pe copii de lectură, ajutând la consolidarea sentimentului de eşec şi nu reușește să stârnească curiozitatea copiilor prin lecturi actuale, care să se potrivească așteptărilor acestora.

Lectura, indiferent de tipul de text, le deschide elevilor, oportunităţi nelimitate de a descoperi lumea, a cunoaşte experienţe noi, a-și satisface curiozitatea şi dorinţa de a explora, îi obligă să gândească, să emită judecăţi, să problematizeze pe marginea situaţiilor întâlnite în texte diferite etc. În plus, lectura dezvoltă atitudinea critică, dar şi capacităţi precum analiza, sinteza şi reflecţia, cultivă imaginaţia etc.
Lectura ar trebui să devină un automatism.

2. Tehnici de lectură

Potrivit lui Constantin Onofrași, există două modalități principale de abordare a textului în timpul lecturii – una, stângace, dependentă, de slab randament; alta, avizată, autonomă, potenţial productivă.

Tehnica hipologografică constituie un stadiu al lecturii incipiente și se caracterizează prin parcurgerea textului pornind de la identificarea literelor, silabelor, cuvintelor și frazelor. Sensul se formează astfel printr-un demers integrativ şi liniar, în ordinea strictă a derulării textuale. Insuficienta stăpânire a codului îldetermină pe subiect să silabisească. O astfel de tehnică duce la dezinteres, plictiseală și, în cele din urmă, eșec.

Tehnica hiperlogografică se bazează pe recunoaşterea simultană a mai multor cuvinte. Aceasta este mai avansată, cititorul trecând de la citirea cu voce tare la citirea silențioasă și descifrarea semnificațiilor textului.

3. Metode interactive de activizare a lecturii

La vârste mici, se propune LECTURA DUPĂ IMAGINI. Tablourile reprezintă adevărate texte iconice pe care preşcolarul învaţă să le citească creativ. Descrierea conţinutului nu se limitează numai la descrierea imaginii ci poate deveni o autentică creaţie verbală. Copiii sunt dornici să-şi exprime propriile păreri în legătură cu ceea ce văd într-o imagine, uneori amănuntele sesizate surprind adultul. Prin întrebări suplimentare educatoarea provoacă copilul şi-l determină să-şi manifeste nestingherit iniţiativa, spontaneitatea şi fantezia. Însă pe măsură ce copilul învaţă să fie adult devine din ce în ce mai sensibil la opiniile celorlalţi şi pierde acea libertate de manifestare care l-a însoţit permanent în perioadă primei copilării

Copiilor le este prezentat basmul „Fata babei și fata moșneagului” de I.Creangă. După parcurgerea metodică a secvenţelor lecţiei, acţiunea s-a încheiat cerându-le copiilor să pună întrebări în legătură cu ceea ce ar mai dori să ştie despre text. Educatoarea roagă copii să povestească, la rândul lor, și să propună un alt final poveștii, dezvoltându-le creativitatea

SINELG sau Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gândirii – este o modalitate de codificare a textului care permite celui care învaţă să citească şi să înţeleagă în mod activ şi pragmatic un anumit conţinut. Această metodă este tipică pentru etapa de realizare a sensului. Cunoştinţele anterioare ale elevilor evidenţiate prin activităţi specifice de evocare se folosesc ca bază de plecare pentru lectura / ascultarea textului. SINELG presupune următoarele etape :

În timpul lecturii, elevii marchează în text:
– cunoştinţele confirmate de text ;
– cunoştinţele infirmate / contrazise de text ;
– cunoştinţele noi, neîntâlnite până acum ;
– cunoştinţele incerte, confuze, care merită să fie cercetate.

După lectură, informaţiile se trec într-un tabel. Informaţiile obţinute individual se discută în perechi / grupuri etc., apoi se comunică de către perechi / grupuri profesorului care le centralizează într-un tabel similar la tablă. Cunoştinţele incerte pot rămâne ca temă de cercetare pentru lecţiile următoare.

Metoda JURNALUL CU DUBLĂ INTRARE  dă posibilitatea elevilor să stabilească conexiuni între cunoștințele lor și cele acumulate prin lectura unui text și să reflecteze la semnificația pe care o are acesta. Fiecare  elev  alege  din  text  un  pasaj  care  l-a  impresionat  mai  mult și împarte  pagina  de caiet  în  două: în  partea  stângă, fiecare  elev  scrie  pasajul  ales; în  partea  dreaptă  notează  comentariile  referitoare  la  pasajul  respectiv, răspunzând  la întrebări precum: de  ce  am  ales  acest  pasaj ?  la  ce  m-am  gândit când am citit acest fragment?  ce  nu am înțeles din acest  text ?

LECTURA CU PREDICŢII- este o altă metodă pe care am folosit-o. Elevii au urmărit filmul „Romeo și Julieta” la videoproiector; în momentul în care apare secvenţa în care Julieta ia licoarea ce trebuie să dea tuturor senzația că a murit este întreruptă vizionarea. Elevii sunt îndrumaţi spre cartea „Romeo și Julieta” de William Shakespeare pentru a afla ce se întâmplă mai departe. Li se prezintă elevilor cartea, li se spune că aceasta poate fi împrumutată şi de la biblioteca şcolii. După o săptămână, elevii au primit un chestionar care a demonstrat că au citit sau nu cartea.

4. Activități de încurajare a lecturii

CERCUL DE LECTURĂ este o activitate ce se poate desfășurat atât în școală, sub forma unui CDȘ, cât și în afara ei, prin vizite la bibliotecă. Această activitate are scopul de a stârni curiozitatea elevilor care găsesc în lectură o modalitate de petrecere utilă și creativă a timpului liber. În cadrul primelor întâlniri se vor stabilii temele și titlurile propuse spre a fi explorate, dând posibilitatea copiilor să aleagă atât din literatura română, cât și din literatura universală. Operele trebuie să fie alese în funcție de vârsta și interesele copiilor. În timpul întâlnirilor elevii vor face schimburi de idei, de experiențe, cu ce personaje s-au identificat și de ce.

IMAGINI DE POVESTE- elevii cu veleități artistice sunt rugați să realizeze ilustrații pentru cărțile citite.

REPORTERUL – este un joc de rol ce presupune ca elevii să adreseze întrbări colegilor, pornind de la opera citită, acestea luând forma unui reportaj.

DRAMATIZAREA- elevii care au talent actoricesc pot pune în scenă fragmente din operele citite.

Rezultatele ultimelor două activități pot fi incluse și în paginile revistei școlare a unității, dacă aceasta există, sau pot constitui un produs al clubului de lectură.

În concluzie, lectura este o modalitate creativă și eficientă de petrecere a timpului liber, care trebuie încurajată de la vârste mici, prin exemplul părinților și care trebuie să continue pe tot parcursul vieții ca modalitate de formare și autodepășire.

Bibliografie:
Apetroaiei, Elena, Strategii activ- participative în predarea- învățarea limbii și literaturii române, Ed. Paradigme, Pitești, 2009.
Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988.
Corneliu, Crăciun, Metodica predării limbii române în învăţământul primar, Ed. Emia, 2009.
Popescu, Ion, Lectura elevilor, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983.

 

Articole asemănătoare