Sunt educatoare de 30 de ani, dar fiecare ședință cu părinții mă pune mereu, în fața altui gen de emoții. Dacă mă gândesc mai bine, nu vorbesc numai despre ședințele de la o generație la alta ci chiar și de ședințele de la un nivel de vârstă la altul. Viteza cu care cerințele educaționale ale părinților, precum și necesitățile educaționale ale copiilor se schimbă, este direct proporțională cu evoluția gadgeturilor și a tehnologiei. Acest lucru face, ca noi educatoarele, să ne schimbăm mereu stilul de predare, metodele și abordările chiar dacă, crezul pedagogic rămâne același. Astfel, la grupa mică, desfășor prima ședință cu părinții cam la două săptămâni după începerea anului școlar.
Fac acest lucru din experiență pentru că, am constatat că cel mai bun feedback pentru părinți este cel primit de la copii si astfel aștept ca cei mici să mă cunoască, și să comunice informații părinților. Desigur în tot acest timp există mici interacțiuni cu părinții la venirea și la plecarea copiilor. Probabil este greu pentru părinți să lase copiii în grija unor persoane pe care nu le cunosc decât din auzite, tocmai de aceea încerc ca timpul de interacțiune zilnică până la ședința cu părinții să fie cât mai productiv.
Ședința cu părinții este însă un moment mai amplu, mai complex, este momentul când părinții ne cunosc cu adevărat. Tocmai de aceea, deși am emoții, încerc să creez o atmosferă cât mai relaxată.
Înainte de venirea părinților, am grijă de aspectul clasei, am grijă ca fiecare participant să aibă loc pe scaun, uneori un copil poate fi reprezentat de doi membri ai familiei și iau și asta în calcul. Pregătesc pentru fiecare participant o mapă cu documentele pe care aceștia ar trebui să le semneze sau să le citească, pentru a nu transforma ședința într-o sesiune de semnat hârtii. Dacă totuși există documente ce trebuie semnate pe loc mă asigur că părinții nu fac asta pe genunchi ci au loc la mese și am pixuri la îndemână.
Încep ședința print-un mic discurs în care mă prezint și le mulțumesc pentru că au ales grădinița noastră dar le prezint și performanțele și calitățile mele ca educatoare. Am grijă ca acest moment să nu dureze prea mult spre a nu-i plictisi pe părinți și a nu transforma ședința într-un monolog.
Încerc să fac din părinți aliatul meu, al grădiniței, implicându-i activ în planurile, proiectele și parteneriatele noastre. Există studii care arată că implicarea părinților în experiențele școlare ale copiilor asigură reușita școlară și socială a copiilor.
Mă asigur că și părinții și-au expus propunerile și pe cât posibil încerc să le respect dacă acestea sunt rezonabile.
La grupa mică, la prima ședință cu părinții, cele mai multe întrebări și discuții sunt legate de siguranța fizică, alimentară, programul de somn. Pe măsură ce copiii cresc, încep să apară și subiectele legate de activitățile pe care copiii le desfășoară, despre interacțiunile pe care le au cu ceilalți copii și cu adulții.
Sunt atentă să nu dezvălui informații confidențiale despre copii, dar povestesc mereu o întâmplare haioasă din timpul activităților cu copiii acest lucru ducând la relaxarea atmosferei.
Cer acordul scris al părinților, pentru diferite acțiuni și activități pe care aș dori să le desfășor cu copiii.
Sunt atentă mereu la schimbările pe care societatea le aduce în fața noastră. Noile subiecte de discuție fiind legate de incluziunea socială – copii ai minorităților, refugiați sau copii cu CES, de bullying, problematica de gen și diferențele între sexe, tipurile de alimentație și principiile alimentare, siguranța online etc.
Indiferent de tipurile de părinți implicați sau hiperprotectori, indiferenți, discreți sau invazivi, mă asigur că toți au un moment la dispoziție să își spună opinia lor, au dreptul să nu fie de acord cu toate ideile mele și au dreptul să se implice sau nu, după cum doresc în educația copiilor lor.
Pe toată durata ședinței, am grijă la tonul pe care îl folosesc atunci când vorbesc, să fiu mereu zâmbitoare și diplomată și îi asigur pe părinți că sunt mereu disponibilă să ascult și să încerc să rezolv eventualele probleme ce ar putea să apară și să perturbe starea de bine a copiilor.
În încheiere, nu uit să le mulțumesc celor prezenți pentru participare și pentru copiii minunați cu care lucrez.