Pentru copil, aproape orice activitate este joc. Eduard Claparède spunea: „Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze.”. Jocul didactic reprezintă o formă structurată de activitate care urmărește obiective educaționale specifice, în contrast cu jocul spontan pe care copiii îl inițiază și îl coordonează singuri. Pentru a atinge aceste scopuri pedagogice predefinite, cadrul didactic din grădiniță trebuie să se implice activ în toate etapele jocului – de la planificare și organizare, până la implementarea propriu-zisă a activităților ludice.
Proiectarea jocului didactic presupune din partea educatoarei proiectarea elementelor de structură a jocului. Jocul de natură didactică are o structură specifică, în care se integrează:
Scopul didactic al jocului, dat de finalitatea instructiv-formativă urmărită. Acesta trebuie formulat, făcându-se referire directă la obiectivele specifice ariei de conținut în care se înscrie conținutul jocului.
Sarcina didactică a jocului reprezintă problema de gândire și/sau acțiune pusă în fața copilului (a compara, a descrie, a ghici, a indica, a măsura, a parcurge un traseu). Sarcina didactică se regăsește în formularea cerinței jocului și trebuie indicată clar, în termeni operaționali. Cuprinzând la vârstele mai mici un singur aspect de conținut sau un singur element de acțiune, pentru preșcolarii mari sarcina jocului poate fi mai cuprinzătoare, indicând acțiuni complexe, pentru îndeplinirea căreia copiii să fie puși în situația de a decide o strategie de rezolvare. În oricare din situații, însă, sarcina jocului trebuie astfel formulată încât să antreneze întreaga personalitate a copilului, iar acest lucru se poate face prin preocuparea educatoarei de a păstra și spori caracterul ludic al activității. Elementele de joc ale activității trebuie să fie prezente nu doar ca momente de relaxare sau recompense finală (aplauze, festivitate de premiere), ci ca mijloc de rezolvare a sarcinii de joc: întrecere, momente de tensiune, momente de decizie.
Conținutul jocului este alcătuit din ansamblul cunoștințelor și capacităților obținute în diversele activități instructiv-formative, care sunt activate în funcție de sarcina jocului ce presupune reactualizarea, completarea aplicarea lor practică. Sarcina educatoarei este aceea de a solicita în cadrul jocului nu doar activități de recunoaștere sau reproducere a informației pe care copiii au achiziționat-o, ci și activități de reorganizare a cunoștințelor pentru sarcini de rezolvare de probleme sau aplicative. Oricum, la un conținut identic, educatoare poate gândi sarcini diferențiate și chiar individualizate. Gradul de complexitate al jocului trebuie să fie optim, astfel încât cerința jocului să motiveze și să susțină desfășurarea acțiunii.
Utilizând jocul didactic în procesul de predare-învățare-evaluare, îmbinând ineditul și utilul cu plăcutul, activitatea didactică devine mai interesantă, mai atractivă. Jocul îi determină pe preșcolari să participe activ la procesul de învățare, ca protagoniști, nu ca spectatori. (Răduț- Taciu R. , 2004, p. 56)
Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activităţi care sunt dedicate recapitulării, constituind şi un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare pe care preşcolarii o conştientizează mai puţin decât în cazurile stricte de evaluare anunţate.
Voi prezenta în continuare două jocuri didactice în cadrul cărora se evaluează cunoștințe învățate în cadrul activităților instructiv-educative din grădinița de copii.
Exemplu: „Furnicuța harnică”
Scopuri:
- consolidarea deprinderii de a raporta numărul la cantitate şi cantitatea la număr.
- verificarea număratului în limitele 1- 5.
- educarea independenței în acțiuni.
Sarcina didactică: Raportarea cantității la număr folosind analizatorii: vizuali, auditivi, tactili.
Regulile jocului: Educatoarea va alege un cartonaş care se va opri la semnalul „Stop!”. Copilul la care s-a oprit cartonaşul îl arată tuturor, pentru că va aşeza la muşuroi tot atâtea furnicuţe câte arată cifra de pe cartonaş sau câte bătăi din palme a auzit.
Elemente de joc: Mişcarea, surpriza.
Materialul didactic: Cartonaşe cu cifrele de la 1 la 5, siluete furnicuţe, imagine cu muşuroi, săculeţul furnicuţei.
Desfăşurarea jocului: Educatoarea va da un cartonaş pe care este scrisă o cifră să circule de la un copil la altul. La semnalul educatoarei, copilul la care s-a oprit cartonaşul îl va arăta tuturor şi va avea sarcina de a aşeza la muşuroi tot atâtea furnicuţe câte arată cifra. Se motivează acţiunea: „Eu am aşezat la muşuroi 5 furnicuţe pentru că pe jeton este cifra 5”.
În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copiii vor grupa furnicuţele după numărul bătăilor din palme ale educatoarei.
Variantă de joc: Copiii primesc săculeţul furnicuţei pe care îl plimbă din mână în mână. La semnalul educatoarei „Stop!”, copilul la care se află săculeţul îl pipăie şi spune câte „boabe” (obiecte) sunt în el. (Savu, C., Nistor, A., Bărbulescu, N., p. 6 ).
„Adevărat sau fals?”
Scopuri:
- dezvoltarea capacității de a face distincția între datele reale și datele imaginare, între cele corecte și cele incorecte din anumite contexte;
- consolidarea cunoștințelor despre animale.
- dezvoltarea deprinderii de exprimare orală corectă, în structuri gramaticale dezvoltate;
- dezvoltarea atenției voluntare și a gândirii logice;
- dezvoltarea capacității creative a copiilor;
- dezvoltarea deprinderii de a desena aspecte ale realității înconjurătoare sau imaginare;
- dezvoltarea deprinderii de a interpreta cântece adecvate temei;
- dezvoltarea deprinderii de a imita mișcări ale anumitor animale.
Obiective operaționale:
- să descopere toate greșelile incluse voit în propozițiile sau în povestirea educatoarei;
- să reformuleze corect enunțul dat de educatoare,făcând apel la informațiile dobândite anterior;
- să deseneze trei aspecte ale realității înconjurătoare sau imaginare, utilizând carioca;
- să interpreteze un cântec despre animale, respectând linia melodică.
Sarcini didactice:
- descoperirea greșelilor din propozițiile despre animale și reformularea corectă a acestora;
- interpretarea unui cântec despre animale;
- imitarea mișcărilor unor animale, concomitent cu reproducerea unor onomatopee.
Reguli de joc: Copiii vor asculta propoziția spusă de educatoare, iar la solicitarea acesteia, ei trebuie să spună dacă este adevărată sau falsă ideea exprimată în propoziție. Preșcolarii trebuie să descopere greșeala introdusă intenționat în fragmentul povestit de educatoare.
Elemente de joc: Surpriza și mișcarea
Material didactic: jetoane cu imagini ale unor animale, imagini ale mediului de viață (pădure, ogradă, etc.), fluier și fișe de activitate individuală.
Desfășurarea jocului: Educatoarea spune o propoziție referitoare la animale, iar copiii apreciază ca adevărată sau falsă ideea exprimată.
Copiii sunt atenționați că vor asculta câteva propoziții, iar în unele dintre ele se vor strecura greșeli. Ei trebuie să descopere și apoi să corecteze greșelile. Întrebările vor verifica cunoștințele copiilor despre animale: aspect fizic, hrană, adăpost, foloase, etc.
Se pregătește un set de întrebări pe tema aleasă, unele adevărate, altele intenționat greșite. Exemple: „Vaca este un animal sălbatic”, „Ursul are blana roșcată”, etc. În joc se pot folosi mai multe seturi de întrebări ce vizează fiecare câte un aspect: adăpost, hrană, foloase etc. Pentru dinamismul jocului, se pot folosi mai multe moduri de lucru:
a. Gruparea animalelor domestice în dreptul imaginii unei case, iar în dreptul imaginii unei păduri, animalele sălbatice.
b. Pe un panou sau fișe individuale se așază/ desenează animale și hrana lor specifică. Copiii unesc imaginea animalului cu hrana specifică.
În ultima secvență a activității, copiii trebuie să realizeze un desen inspirat din realitatea înconjurătoare sau unul imaginar. În încheiere, pot cânta un cântec potrivit sau pot executa un exercițiu de mișcare, imitarea unor mișcări specifice unor animale, concomitent cu reproducerea unor onomatopee. (Florica, M., Ștefania, A., 2005, p. 70-72)
Jocul didactic este o formă de activitate atractivă și accesibilă prin care se realizează o bună parte din obiectivele educaționale specifice preșcolarilor.
Bibliografie
1. Florica, M., Ștefania, A., (2005), Jocuri didactice integrate pentru învățământul preșcolar, Humanitas Educațional, București;
2. Răduț- Taciu, R., (2004), Pedagogia jocului- de la teorie la aplicații, Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca;
3. Răduț- Taciu, R., suport de curs, Jocul didactic- teorie și aplicații;
4. Savu, C., Nistor, A., Bărbulescu, N., Jocuri didactice, Editura Diana;