Jocul – activitate fundamentală în grădiniță

Jocul este activitatea de bază a copilului în grădiniță și în afara ei. Jocul este extrem de important pentru copil, prin joc își satisface nevoia de mișcare, curiozitatea, dorința de experimentare, de explorare, își dezvoltă imaginația, creativitatea și prin joc se realizează experiențele de învățare. La vârsta preşcolară, jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoie generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică. Jocul se regăseşte în toate culturile, din cele mai vechi timpuri, fiind activitatea de bază a copiilor de pretutindeni.

„Jocul este un impuls irezistibil, prin care copilul își modelează propria-i statuie.” – Jean Chateau

H. Wallon consideră jocul ca o activitate de pre-învăţare. Jocul constituie, în esenţă, principala modalitate de formare şi dezvoltare a capacităţilor psihice ale copilului, stând la baza formării personalității acestuia. Stimulează creşterea capacităţii de a trăi din plin, cu pasiune fiecare moment, conferind stare de bine, fericire tuturor participanților la joc. În consecință jocul este în grădiniţe  activitatea fundamentală.

Prin joc se manifestă întreaga viaţă psihică a copilului, se exprimă cunoştinţele, emoţiile, dorinţele, chiar şi acelea care nu pot fi satisfăcute imediat. Jocul reprezintă una din modalităţile prin care copilul caută să cunoască realitatea înconjurătoare, de socializare primară, de antrenare a capacităţilor cognitive şi de exteriorizare a emoţiilor şi sentimentelor.

În opinia lui Piaget, tipul jocului este în strânsă legatură cu stadiul dezvoltării cognitive a copilului:

  • Joc paralel – copilul își alege jucăriile, se joacă singur, lângă ceilalți, nefiind interesat de ce fac aceștia. Intervalul de vârstă e 2,5 ani – 3,5 ani.
  • Joc asociativ – copilul se joacă cu ceilalți, implicându-se direct în joc, selectând colegii de joc, având tendința de a exclude după preferințe. Subiectul jocului e simplu, având tendința de evoluție, cu reguli noi. Intervalul de vârsta e 3,5 ani – 5 ani.
  • Joc prin cooperare – copiii se organizează singuri, apare liderul echipei, care are puterea de decizie în alegerea subiectului, regulilor, domină jocul și împarte rolurile. Intervalul de vârstă e 5 ani- 7 ani și după.

Jocurile se pot clasifica după mai multe criterii: după formă, după conţinut, după sarcina didactică, după gradul de evoluţie etc. Jocul este clasificat prin diviziune pornind de la general la particular. În funcţie de registrul psihologic specific copiilor de 3-6 ani, jocurile practicate de preşcolari în grădiniţa de copii se împart în:

  • jocuri simbolice (jocuri specifice preşcolarilor, jocuri cu reguli intrinseci);
  • jocuri cu reguli (jocuri specifice vârstei, indispensabile instruirii, cu reguli extrinseci).

Jocurile simbolice

În funcţie de evoluţia comportamentului ludic al copilului, jocurile simbolice pot fi: jocuri simbolice primare şi jocuri simbolice evoluate. În funcţie de acelaşi criteriu, jocurile simbolice primare se grupeazǎ în: jocuri de manipulare de obiecte sau jocuri – exerciţiu şi jocuri imitative. În funcţie de izvorul cunoaşterii, jocurile simbolice evoluate pot fi : jocuri cu subiect din viaţa cotidianǎ şi jocuri cu subiecte din poveşti şi basme. În funcţie de domeniul care sugereazǎ simularea, jocurile cu subiecte din viaţa cotidianǎ sunt: jocuri de convenţie socialǎ şi jocuri de construcţie. În funcţie de tehnica transpunerii scenice, jocurile cu subiecte din poveşti şi basme pot fi: jocuri – dramatizǎri şi dramatizǎri.

Jocurile cu reguli

În funcţie de natura obiectivelor educaţionale, jocurile cu reguli pot fi: jocuri didactice şi jocuri distractive. În funcţie de domeniul dezvoltǎrii, jocurile didactice pot fi: jocuri de mişcare (jocuri motrice) şi jocuri psihice (jocuri pentru dezvoltarea psihicǎ). În funcţie de obiectivele prioritare, jocurile de mişcare pot fi: jocuri motrice simple şi jocuri motrice complexe (jocuri motrice competitive). În funcţie de laturile dezvoltǎrii vieţii psihice, jocurile psihice pot fi: jocuri cognitive şi jocuri de expresie afectivǎ. În funcţie de sarcinile didactice specifice dezvoltǎrii intelectuale, jocurile cognitive pot fi: jocuri senzoriale şi jocuri intelectuale. În funcţie de direcţiile dezvoltǎrii intelectului, jocurile intelectuale pot fi: jocuri de memorie şi jocuri de inteligenţǎ. În funcţie de complexitatea sarcinii didactice, jocurile didactice pot fi: jocuri cu subiect şi jocuri fǎrǎ subiect etc.

Jocurile didactice folosite în grǎdiniţele de copii sunt foarte variate, clasificându-se dupǎ conţinut şi materialul didactic. Dupǎ conţinut, se împart în:

  • jocuri didactice pentru educarea limbajului;
  • jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului;
  • jocuri didactice matematice;
  • jocuri logico-matematice;
  • jocuri didactice muzicale.

Jocurile didactice pentru educarea limbajului se referǎ la: dezvoltarea limbajului (pronunţie, vocabular, structurǎ gramaticalǎ).
Jocurile didactice pentru cunoaşterea mediului se referǎ la : obiecte, jucǎrii, animale, plante, anotimpuri, viaţa socialǎ, munca oamenilor, mijloace de transport, dar şi la formǎ, mǎrimi, culori.
Jocurile didactice matematice au drept conţinut :

  • constituirea grupelor de obiecte,  dupǎ anumite însuşiri ;
  • ordonarea obiectelor dupǎ criterii date (dupǎ dimensiuni, precum şi a grupelor de obiecte);
  • consolidarea şi verificarea cunoştinţelor referitoare la numǎrul în limitele 1 – 20, precum şi a unor operaţii de adunare şi scǎdere între aceste limite.

Jocurile logico-matematice urmǎresc:

  • perceperea şi denumirea însuşirilor celor 48 de puncte din trusa „logi I şi logi II”(cerc, pǎtrat, dreptunghi, triunghi), culoare (albastru, galben, roşu), mǎrime (mare, mic) grosime (gros, subţire) ;
  • aranjarea pieselor în tablou şi efectuarea unor operaţii cu obiectele celor douǎ grupe.

Jocurile didactice muzicale care se clasificǎ în jocuri muzicale şi jocuri cu text, cântec şi mişcare, au o mare importanţǎ în ceea ce priveşte ordonarea mişcǎrilor copiilor, dezvoltarea armonioasǎ a organismului lor. Ele contribuie în mod deosebit la formarea celor mai elementare deprinderi de tehnicǎ muzicalǎ: pronunţarea clarǎ a cuvintelor, respectarea valorii sunetelor, a intensitǎţii lor.

Acest criteriu de împǎrţire a jocurilor are la bazǎ principiul dezvoltǎrii proceselor psihice ale copiilor, dezvoltarea percepţiilor şi prezentǎrilor de formǎ, mǎrime şi culoare, spaţiu, timp, îmbogǎţirea vocabularului, însuşirea sistemului fonetic al limbii materne (pronunţarea corectǎ a cuvintelor, însuşirea corectǎ a structurii gramaticale a limbii).

Dupǎ materialul didactic folosit în jocuri, indiferent de conţinutul lor, se împart în :
a) Jocuri didactice cu material didactic la care distingem:
–  jocuri cu material didactic (jucǎrii, jocuri de masǎ);
–  jocuri cu material ajutǎtor, diferite obiecte şi jucǎrii;
–  jocuri cu interpretarea unor poveşti şi lecturi;
–  jocuri cu numǎrǎtoare, folosindu-se jucǎrii corspunzǎtoare.
b)  Jocuri didactice orale, care se practicǎ mai ales la grupele mijlocii şi mari şi din care fac parte ghicitorile (fǎrǎ ilustraţii), jocuri cu alcǎtuirea propoziţiilor şi frazelor, jocuri cu compunerea poveştilor.

Prin joc, copilul este stimulat din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale: cognitiv, afectiv, socio- emoțional, psiho- motric. De aceea, jocul este cea mai eficientă formă de învățare integrată datorită naturaleței cu care copilul se joacă și învață în același timp.

Bibliografie
1. Cristea ,S., 1998., – Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
2. Căpâlneanu, Ion, 1978, – Inteligenţă şi creativitate, Editura militară
3. Căpâlneanu, Ion, 1996, – Pedagogie, Editura Hardiscam

 

prof. Anca-Maria Cioara

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/anca.cioara

Articole asemănătoare