Ne imaginăm că suntem învățători la o clasă pregătitoare, cu elevi extrem de activi și jucăuși, curioși, inteligenți, care așteaptă mereu să fie provocați să cunoască, să descopere, să exploreze, să experimenteze. Pe de altă parte, avem disciplina matematică și explorarea mediului, care s-ar părea că este una dintre disciplinele lor preferate.
Dacă la grădiniță, așa cum spune educația timpurie, jocul era principala lor activitate, la școală, jocul devine una dintre metodele sau procedeele utilizate în lecții. Nu putem însă să renunțăm brusc la activitățile în care jocul se regăsește, întrucât o astfel de trecere ar constitui o dezamăgire pentru elevii clasei pregătitoare, un factor demotivant, pe când presărarea lecțiilor, în diferite secvențe ale acesteia, cu diverse jocuri, apelând la situații din mediul lor familiar, constituie o bucurie de reîntoarcere la joc, la socializare, la descoperire, la provocare, la posibilitatea de a se relaxa.
S-ar putea susține că pentru cadrul didactic, identificarea, organizarea și aplicarea unor jocuri atractive pentru copii constituie o provocare, cu atât mai mult cu cât acestea trebuie să corespundă exigențelor educative impuse, competențelor generale, respectiv competențelor specifice pe care le prevede programa școlară, în cazul nostru la disciplina Matematică și explorarea mediului, planificării calendaristice, respectiv celei pe unități de învățare, temei unității de învățare, respectiv subiectului lecției, tipului de lecție ș.a.m.d.
Dincolo de aceste aspecte, cadrul didactic trebuie să planifice lecții în conținutul cărora să se aplice metode interactive, metoda R.A.I. regăsindu-se printre acestea, această metodă presupunând desfășurarea unui joc.
R.A.I. vine de la Răspunde – Aruncă – Interoghează, fiind o metodă interactivă de predare – învățare, care stimulează participarea activă a elevilor și dezvoltarea gândirii. Jocul presupune aruncarea unui obiect.
Folosindu-se metoda RAI (Răspunde – Aruncă – Interoghează), cu ajutorul mascotei Gărgărița Bubu, vom exemplifica în cele ce urmează jocul „Acceptă provocarea”.
Ne propunem să explicităm desfășurarea jocului.
Învățătoarea/ învățătorul aruncă gărgărița unui elev, căruia îi pune o întrebare din noțiuni de matematică învățate până acum (să presupunem că ne aflăm la Adunarea numerelor naturale în concentrul 0 – 20, cu 1 – 5 unități, fără trecere peste ordin). Elevul răspunde, apoi aruncă gărgărița unui alt coleg, punând o nouă întrebare legată de subiectul lecției. Pentru a echilibra lucrurile și a ne asigura că vor primi gărgărița cât mai mulți elevi din clasă, se poate decide ca băieții să arunce gărgărița fetelor, iar fetele să arunce gărgărița băieților, în joc fiind antrenați cât mai mulți copii din clasă, suplimentar putându-se stabili ca gărgărița să fie aruncată copiilor care nu au mai fost solicitați în joc.
Este de subliniat faptul că dacă un elev nu știe răspunsul la întrebarea adresată, își pierde rândul de a arunca gărgărița, dar primește o pedeapsă, aceea de a face ca un animal, la alegere, iar cel care a pus întrebarea răspunde. Nu se vor exclude din joc copiii, pentru că scopul este să avem o învățare colaborativă pentru toți copiii, așa încât trebuie să ne asigurăm că aceștia participă la joc, chiar dacă au dat un răspuns greșit. Pe de altă parte, din greșeli învățăm, iar prin primirea pedeapsei de a face ca un animal, se introduce și un element de relaxare și amuzament.
Dacă nici copilul care a pus întrebarea nu știe să răspundă, primește și el aceeași pedeapsă, gărgărița întorcându-se la învățătoare/învățător, jocul fiind astfel reluat în același mod ca cel expus anterior.
Pentru fiecare răspuns corect, elevii sunt aplaudați de către ceilalți copii. Se vor încuraja copiii să participe la joc, fără mustrări atunci când greșesc.
Se vor respecta următoarele etape, specifice jocul didactic, pe care le vom indica în cele ce urmează, fără a le dezvolta însă:
- Anunțarea titlului jocului;
- Explicarea jocului (explicarea regulilor, sarcinilor, desfășurării jocului);
- Se intuiesc materialele folosite (Gărgărița Bubu);
- Jocul de probă;
- Executarea jocului;
- Complicarea jocului;
- Evaluarea prestației elevilor din timpul jocului.
Avantajele pe care le vom obține prin folosirea acestei metode sunt multiple, de la stimularea atenției și a concentrării, dezvoltarea capacității de formulare a întrebărilor, până la consolidarea cunoștințelor de matematică într-un mod dinamic, colaborativ, în care copiii sunt încurajați atât de învățătoare, cât și de către ceilalți copii, care astfel deprind și competențe socio-emoționale.
Pe de altă parte, vor învăța, reține, consolida mai ușor cunoștințele, fiind motivați și implicați activ în procesul de învățare.
Fiți creativi, dragi învățătoare, dragi învățători, abordați această metodă și la alte discipline, ea nu are limite, iar beneficiile nu vor întârzia să apară.
Veți constata că elevii cer să joace acest joc, că sunt mai implicați, chiar mai disciplinați în timpul jocului, motivați să o prindă pe gărgărița Bubu, dar motivați și să răspundă corect la întrebările adresate de colegii lor.
Nu uitați să trasați aria din care elevii își pot adresa întrebări, cu explicitarea clară a titlului lecției, pentru a nu exista dubii cu privire la ce pot întreba.
Fiți, de asemenea, atenți ca obiectul ce va fi aruncat să fie pufos, ușor, să nu rănească pe nimeni în timpul unei aruncări eșuate.
Mult succes!