„Reprezintă o metodă cu puternice valențe de învățare de către elev, dar și un mijloc eficient de evaluare. Investigația oferă elevului posibilitatea de a rezolva o sarcină de lucru, în mod creator, în situații de învățare noi sau mai puțin asemănătoare cu cele desfășurate într-un context tradițional, prin lecția clasica. Rezolvarea sarcinii de lucru de către elev poate demonstra, în practică, un întreg complex de cunoștințe și de capacități.” (Manolescu, 2005, p. 159). Ea constă în faptul că elevul trebuie să găsească rezolvare la o problemă teoretică sau să realizeze o activitate practică, printr-o investigație la care timpul este stabilit.
Caracteristici:
- Elevul are posibilitatea să aplice cunoștințele sale într-un mod creator și poate să exploreze situații noi de învățare;
- Este delimitată bine în timp;
- Elevul trebuie să îndeplinească o sarcină de lucru, unde își demonstrează prin practică, complexul său de cunoștințe și capacitățile;
- Se urmărește să se formeze tehnici de lucru individual sau în grup, precum și diferite atitudini de cooperare, toleranță etc.;
- Este o metodă de evaluare precisă, predictivă, intuitivă și sugestivă deoarece are un caracter integrator atât pentru metodologia cercetării științifice și informării, cât și pentru procesele anterioare de învățare;
- Are și un caracter sumativ deoarece antrenează cunoștințele, priceperile, deprinderile care au fost constituite pe o perioadă îndelungată de învățare;
- Pentru formarea ulterioară și pentru educația permanentă se pot exersa activități de cercetare, într-un mod organizat.
Evaluarea investigației se realizează într-un mod holistic, unde se evidențiază: strategia de rezolvare folosită, corectitudinea cu care sunt înregistrate datele, aplicarea cunoștințelor, prezentarea rezultatelor care au fost obținute, produsele ce au fost realizate, atitudinea pe care au avut-o elevii în fața sarcinii.
Avantaje: este un instrument veritabil de apreciere și analiză a capacităților, cunoștințelor și personalității elevilor; ajută la dezvoltarea capacităților aplicative ale elevilor, mai ales atunci când rezolvă probleme.
Printre dezavantaje, putem menționa faptul că este nevoie de resurse materiale și de timp pentru realizare.
Pentru buna desfășurare, profesorul trebuie să țină cont dacă sunt respectate etapele esențiale ale unui proces investigativ: definirea problemei, alegerea metodelor adecvate, identificarea soluțiilor.
Investigația, ca metodă alternativă de verificare, am utilizat-o cu rezultate bune mai ales la disciplina cunoașterea mediului în cadrul unităților de învățare „Efectele unor fenomene ale naturii asupra viețuitoarelor” și „Plante”. Am încercat astfel să ofer copiilor posibilitatea de a înțelege natura prin participare activă și conștientă, am pus accent nu pe însușirea cunoștințelor, ci mai ales pe dezvoltarea capacităților de observare, explorare și înțelegere a realității din mediul înconjurător, pe cunoașterea, înțelegerea și utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, pentru a descrie fenomenele observate și pe formarea unei atitudini pozitive față de mediu.
După realizarea frontală, fiecare elev a întocmit individual un astfel de calendar. În final observațiile realizate au fost interpretate frontal, iar elevii au dobândit informațiile noi cu privire la fenomenele meteorologice prin acțiune proprie.
În cazul celei de-a doua activități de investigare, sarcina de lucru a fost una ceva mai dificilă. Obiectivul urmărit a fost acela al observării reacției plantelor la influența factorilor de mediu. Εlevii au fost anunțați că vor realiza un experiment cu privire la germinația semințelor de fasole pentru a identifica condițiile optime de dezvoltare a plantelor. Investigația s-a realizat la colțul viu al clasei, pe 5 grupe. Elevii au pus (sub observare dirijată) semințe în 5 vase care au beneficiat pe perioada experimentului de condiții variate (toate condițiile; lipsă de apă; lipsă de aer; lipsă de lumină; lipsă de căldură) și timp de o săptămână au urmărit modificările produse și au notat în fișele de observație aspectele respective. La sfârșitul experimentului elevii au putut identifica corect care sunt factorii care influențează creșterea plantelor.
La cunoașterea mediului, prin utilizarea investigației ca metodă alternativă de verificare, elevii au întocmit la tema „Efectele unor fenomene ale naturii asupra viețuitoarelor” calendare ale naturii, pentru o săptămână a fiecărui anotimp, înregistrând fenomenele meteorologice observate cu ajutorul desenelor, simbolurilor. Am observat că elevii au respectat regulile de lucru corespunzătoare realizării unei investigații, au folosit diverse mijloace mass-media (radio, TV) pentru a înregistra date cât mai complete cu privire la starea vremii pentru perioada corespunzătoare.
În urma verificării informațiilor înregistrate de elevi, am constatat că 17 de elevi au aplicat corect cunoștințele învățate, cunoscând termenii specifici capitolului despre fenomene meteorologice, 3 făcând confuzii sau tratând superficial sarcina de lucru. Din perspectiva înregistrării datelor, am constatat că cei mai mulți elevi (16) au completat corect fișele de observație, cu mici excepții în ceea ce privește temperatura aerului (informații preluate de pe diferite posturi de televiziune sau identificate prin măsurări proprii). Ca aspect al produsului realizat, 20 de elevi au utilizat tabelul oferit model în etapa de explicații, au utilizat desene atractive, colorate, dovadă că le-a făcut plăcere să completeze un astfel de calendar.
Tot la disciplina cunoașterea mediului, la tema „Plante” elevii au realizat investigarea germinației semințelor de fasole, în vederea identificării influenței factorilor de mediu asupra dezvoltării plantelor. Timp de o săptămână, lucrând pe 5 grupe de elevi au observat și notat în fișele de observații toate modificările care au intervenit în cele 5 vase, sub îndrumarea învățătorului.
Elevii au lucrat cu plăcere, cu entuziasm chiar, dovedind că simt nevoia să cerceteze, să își exerseze abilitățile practice. Lucrul în echipă a favorizat o comunicare strânsă între elevi, o intercunoaștere activă, a stimulat colaborarea între elevii aceleiași grupe, dar și competiția între grupe. Pe parcursul activității am organizat, am îndrumat, am controlat și am stimulat participarea tuturor elevilor, ca în final să ajungă la însușirea noilor cunoștințe prin participare proprie.
Am observat o oarecare greutate întâmpinată de elevi în notarea observațiilor, care a solicitat utilizarea unor termeni de specialitate mai puțin cunoscuți și folosiți de către copii. Мarea majoritate (16 de elevi) a lucrat cu plăcere, încercând să afle cât mai multe informații, utilizând și alte simțuri decât văzul – pipăitul, mirosul. Doar 2 elevi, care în general sunt mai timizi ,retrași, nu au participat activ la observații, ci doar atunci când li se cerea părerea de către un coleg de grupă, iar 2 elevi au răspuns cerinței cu iresponsabilitate, nefiind interesați de activitate. În cadrul orelor de matematică se poate aplica investigația foarte ușor la unitatea de învățare – Unități de măsură (exemplu, determinarea dimensiunilor, masei și volumului cub). La științe, prin investigație, elevii vor înțelege mai ușor procesele de transformare a apei, modificarea culorii unei flori folosind cerneala, realizarea unui curcubeu folosind un vas transparent cu apă, o oglindă, o coală albă și o lanternă puternică. Investigația poate fi aplicată cu succes la toate clasele, deoarece elevii devin atrași de cercetate, de descoperire prin forțe proprii a necunoscutului, a înțelegerii neînțelesului, dându-li-se posibilitatea preluării de inițiative, coroborării și interpretării informațiilor.
Prin investigație se evaluează: modalitatea de rezolvare a problemei propuse, atitudinea vis-a-vis de activitatea elevilor, prezentarea ideilor/ soluțiilor găsite, aplicarea achizițiilor dobândite, sarcinile realizate, dobândirea deprinderilor de a desfășura activități individuale în grup.
Prin investigație, „elevul are posibilitatea să rezolve într-un mod creator, într-o situație nouă de învățare, o sarcină de lucru. Atunci când folosim investigația, trebuie să ținem cont de experiențele intelectuale ale copiilor și de vârsta lor.” (Vogler, 2000, p. 23).
Bibliografie
1. Мanolescu, Мiron, Εvaluarea școlară – metode, tehnici, instrumente, Εditura Мeteor Press, București, 2005
2. Vogler, Jean, Εvaluarea în învățământul preuniversitar, Εditura Polirom, Iași, 2000