Fiecare copil e special și are propriile nevoi. Dacă dorim să sprijinim cu adevărat copilul, să se simtă bine, să trăiască bucurii alături și împreună cu ceilalți asemenea lui, să se poată dezvolta plenar și armonios, este necesar să gândim permanent nu doar ceea ce învață și cu ce scop, ci și contextul în care se joacă și învață, mijloacele de care se prevalează și modul în care e construit mediul educațional.
„Un copil este ca un fluture / Prin vânt… / Unii pot să zboare / mai sus decât alţii, / Dar fiecare zboară / cât de mult poate. / De ce să-i comparăm pe unii / cu alţii? / Fiecare este diferit… / Fiecare este frumos… / Fiecare este special…”
Am fost permanent preocupată de mesajul pe care vreau să-l transmit prin sala de grupă gândind permanent dacă copilul poate derula activități diverse singur sau împreună cu ceilalți, dacă poate explora idei noi. Mediul ambiental a fost astfel organizat încât să existe o demarcare a centrelor de interes iar produsele activității să fie permanent expuse, la un nivel vizual al copilului.
A fost nevoie să adaptez metodele şi practicile clasice şi să găseasc metode şi procedee didactice noi care să permită a „produce” elevi cu noi aptitudini: autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare şi dialog. Astfel am căutat să găsesc mijloace prin care să stimulez şi să favorizez autoinstruirea şi de a păstra echilibrul între individualism” şi „socializare”. Am identificat permanent mijloace prin care să pregătesc copilul pentru un nou stil de instruire: învăţarea continuă. „Supravieţuirea omului depinde de capacitatea sa de a învăţa, de a se recalifica, de a uita ce a învăţat cândva şi de a se instrui cu totul altfel pe viitor.” (Horst Siebert)
Consider că metodele învăţământului tradiţional nu mai pot face faţă avalanşei de cunoştinţe iar în sprijinul educaţiei este necesar să intervină noile tehnologii ale societăţii informaţionale. Utilizarea calculatorului în procesul de predare – învăţare – evaluare a reprezentat pentru mine o metodă modernă de activitate didactică, interactivă şi dirijată. Instruirea cu ajutorul instrumentelor digitale reprezintă o metodă didactică / de învăţământ, care valorifică principiile de modelare şi de analiză cibernetică a activităţii de instruire în contextul noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale. Mediul digital extinde evident sfera, fiind folosit pentru a achiziţiona informaţii şi pentru a exprima idei în diverse moduri – verbal, vizual, auditiv sau îmbinarea tuturor acestora. De o foarte mare importanţă pentru copiii preşcolari sunt primele noţiuni pe care aceştia şi le însuşesc şi, mai ales, calitatea acestora.
Procesul de învăţare a devenit mai plăcut şi mai interesant prin intermediul calculatorului. Lecţiile însoţite de texte sugestive şi de imagini viu colorate şi expresive, care permit dezvoltarea limbajului si a vocabularului, pot fi cu uşurinţă asimilate de cei mici. Jocul este principala formă de organizare a procesului educativ din învăţământul preşcolar, iar utilizarea calculatorului nu este pentru copii decât un alt mod de a învăţa jucându-se. Calculatorul face parte din spaţiul socio-cultural al copilului alături de televizor, cărţi, reviste, ziare, afişe, firme luminoase; toate acestea „bombardează” spaţiul vizual al copilului, îi influenţează limbajul şi comunicarea non-verbală, îl pun în situaţia de a găsi rapid soluţii, de a se orienta şi adapta la o lume în care informaţia circulă rapid, iar schimbarea este accelerată. De aceea, mi-am propus organizarea unor experienţe cognitive şi de exprimare prin care să îl introduc pe copil în lumea oferită de programele de calculator, ţinând seama şi de mediul educaţional din care provin copiii (unii beneficiind de calculator în familie, alţii nu) şi încercând prin aceste activităţi să oferim dreptul copiilor la şanse egale de educaţie, indiferent de mediul din care ei provin.
Unul dintre obiectivele activității mele este acela de a-l pregăti pe copil pentru școală motivaţional, afectiv, intelectual, acţional, fizic prin diverse forme de organizare şi prin activităţi comune, complementare, individuale în care utilizăm calculatorul ca mijloc de învăţământ integrat în cadrul acestor activităţi. Instruirea asistată de calculator am considerat-o metodă care reuşeşte să activeze simultan această tridimensionalitate expusă mai sus: calculatorul – jucarie, unealtă, resursă de informaţii transformându-l într-un veritabil mijloc educaţional.
Sub aspect informativ, calculatorul este partenerul de joc inteligent, care îi satisface nevoia de cunoaştere a copilului, îl ajută să-şi îmbogăţească cunoştinţele, îi stimulează imaginaţia, intuiţia, capacitatea de reflecţie, aptitudinile şi trăirile ce formează perseverenţa, responsabilitatea, ajută la formarea unor priceperi şi deprinderi de muncă şi viaţă. În activitatea didactică ce o desfăşor softul educaţional a fost o metodă foarte eficientă.
În a doua parte a acestui an școlar, IAC s-a dovedit a fi mai mult decât o jucărie, o unealtă, o resursă de informaţii. A devenit o modalitatea unică de a desfăsura activitatea de instruire transformându-se într-un veritabil mijloc educaţional. Aflați într-o situație de pandemie, am continuat orele din sala de grupă în sala de acasă. Am învățat odată cu părinții copiilor mei ( aplauze infinite lor-majoritatea sunt oameni de la țară) să comunicăm utilizând aplicația Zoom. Am efectuat apeluri video de grup, am share-uit ecranul transmițând cunoștințe, informații, am utilizat tabla virtuală. Pe măsură ce se conectau, vedeam pe fereastra Zoom fețe zâmbitoare, ochi luminoși care străluceau la vederea celei ce-i strângea în brațe la intrarea în grădiniță.
Acum era altfel! Un ecran ne despărțea, de aceea activitatea noastră începea cu cântece vesele, cu dans, cu exerciții de spargere a gheții. Uimitor, întreaga familie participa afectiv! Veselia, chicotelile fraților mai mici veneau să acopere tristețea stârnită de lipsa socializării de zi cu zi cu ceilalți. Firul poveștilor răsuna acum în casele lor iar eu, educatoarea nu trebuia să nivelez drumul pentru copiii mei ci, trebuia să-i pregătesc să parcurgă cât mai corect și mai sigur drumul care se întindea în fața lor, prin păstrarea unui echilibru între nevoi, reguli și realitatea ce care o traversăm. Era ceva nou pentru mine, pentru ei, pentru părinții lor. Eram supuși unui test al relațiilor umane, trebuia să găsim soluțiile pentru o situație cu care nimeni nu s-a mai confruntat. Cum voi putea să-i încurajez din spatele unui ecran, fără să le strâng mâna și să le susțin privirea ? Aveam de gestionat tendința firească a copilului de a fi alături de colegii lui. Știam că ei caută apropierea persoanelor care oferă căldură, securitate, încredere, știam că la vârsta copilăriei instinctul este mai puternic decât conveniența și regula. Recunosc, mi-a fost greu să găsesc cea mai potrivită modalitate de a lua în considerare distanțarea, astfel încât efectele negative asupra dezvoltării emoționale să fie minime.
Interacțiunea dintre copii este fundamentală pentru dezvoltarea unor abilități sociale, e negociere și cooperare, schimb de idei și acțiuni care antrenează procese cognitive și emoționale complexe.
Pentru a desfășura activitatea de educare a limbajului: „Iedul cu trei capre” de Octav Pancu Iaşi, repovestire, cu copiii din grupa mare, sub forma unei activități integrate am povestit share-uit imaginile sugestive apoi, cu ajutorul imaginilor, copiii sunt rugați să povestească apoi au rezolvat o fişă matematică, unde educatoarea le citeşte copiilor o poezie care conţine sarcina de lucru: „În căsuţa fermecată / Vrăjitoarea blestemată/ Ţine cifrele ascunse,/ Tu să le afli de-ndată!/ Cinci sunt. Cum le găseşti,/ Tu să le încercuieşti!/ Colorează pătrăţele,/ Câte cifra de jos cere!” pentru a crea o dinamică a jocului i-am rugat să caute în cameră și să prezinte 2. 3, 5 obiecte de același fel. Utilizând toate funcțiile Whiteboard am desenat, am scris, am numărat. Vizita într-un parc zoo virtual a fost urmată apoi de o multitudine de activități desfășurate de copii în gospodăriile lor, prezentate pe măsura și însoțite de cântece și jocuri distractive.
Bibliografie
1. George Văideanu, „Educaţia la frontiera dintre milenii”
2. Lespezeanu Monica, Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura Omfal Esenţial, 2007;
3. Marin Manolescu, (2004) Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi practică, Editura Credis.