În peisajul educațional românesc, învățământul simultan reprezintă o realitate frecventă în școlile din mediul rural, unde numărul redus de elevi și resursele limitate determină organizarea unor clase cu predare simultană. Departe de a fi o excepție, acest tip de organizare necesită o regândire profundă a actului didactic, în care creativitatea, planificarea riguroasă și adaptabilitatea devin competențe esențiale pentru cadrul didactic.
Ce este învățământul simultan?
Învățământul simultan presupune organizarea procesului instructiv-educativ cu două sau mai multe clase în același spațiu și în același timp, sub coordonarea unui singur învățător sau profesor. Elevii aparțin unor ani de studiu diferiți, iar cadrul didactic trebuie să desfășoare activități diferențiate, în paralel, pentru fiecare grupă.
Predarea simultană implică o serie de dificultăți evidente:
- Gestionarea timpului: Împărțirea eficientă a timpului între grupe este o provocare constantă. Profesorul trebuie să asigure echilibru între explicarea noilor conținuturi și activitățile independente.
- Planificare dublă (sau triplă): Fiecare grupă are propriul curriculum, ceea ce înseamnă că se planifică și se pregătește separat fiecare lecție.
- Managementul clasei: Este dificil să menții disciplina și implicarea tuturor elevilor, în special atunci când o grupă lucrează independent.
- Materiale didactice: Resursele existente nu sunt, de cele mai multe ori, concepute pentru predarea simultană, fiind necesare adaptări constante.
În ciuda acestor dificultăți, învățământul simultan poate deveni un mediu propice dezvoltării unor competențe-cheie dacă este abordat cu profesionalism. Câteva strategii utile:
- Planificarea integrată: Gruparea conținuturilor în jurul unor teme comune facilitează predarea paralelă și colaborarea între elevii din clase diferite.
- Activități diferențiate: Utilizarea fișelor de lucru, a proiectelor și a sarcinilor individualizate sprijină învățarea autonomă.
- Tehnologia educațională: Tabletele, aplicațiile educaționale și platformele online pot susține activitățile independente și personalizează învățarea.
- Rutine clare: Stabilirea unor ritualuri zilnice (de exemplu, momente de lucru individual, prezentări, reflecții) ajută la structurarea timpului și la crearea unui climat predictibil.
Deși adesea perceput ca o soluție de compromis, învățământul simultan are și beneficii:
- Autonomie în învățare: Elevii devin mai responsabili și mai autonomi, fiind adesea nevoiți să lucreze independent.
- Sprijin reciproc: Se pot dezvolta relații de mentorat între elevii mai mari și cei mai mici, învățarea devenind colaborativă.
- Flexibilitate: Cadrele didactice își dezvoltă o paletă largă de metode și instrumente, devenind mai adaptabile și mai inovatoare.
Concluzie
Învățământul simultan nu este doar o soluție de avarie, ci și un teren fertil pentru inovație pedagogică. Succesul său depinde în mare măsură de pregătirea și atitudinea cadrului didactic, de sprijinul comunității și de adaptarea resurselor la nevoile reale ale școlii. Într-un sistem educațional în continuă transformare, învățământul simultan merită nu doar înțelegere, ci și valorizare.