Pe fundalul pandemiei de coronavirus, care a împins multe state să închidă școlile pe o perioadă nedeterminată, profesorii din România au fost provocați să se adapteze rapid și să transmită un mesaj important copiilor: „învățarea va continua dincolo de școală/grădiniță, cu instrumente online accesibile tuturor și cu multă determinare, vom face progrese împreună și, mai mult decât oricând, vom încuraja copii să învețe și să lucreze independent.
Pentru a crea niște obiceiuri de succes, conducerea fiecărei școli a trebuit să coordoneze organizarea școlii online și profesorii să comunice cu fiecare clasă în parte, în grupuri de mesagerie instantă organizate în prealabil. Tot acest context înseamnă mai mult timp de pregătire și un efort mai mare de coordonare pentru profesori. Chiar dacă nu va putea fi recuperată întru totul interacțiunea din clasa fizică și nu toate orele au putut fi organizate online, exemplele reușite ale celor care au reușit să aplice aceste măsuri arată că oricât de anevoios, procesul este fezabil, cu motivație și multă răbdare. Succesul unui astfel de demers ține întâi de toate de o planificare cât mai bună.
Mai multe școli au organizat deja „cancelarii online” – ședințe de coordonare cu profesorii pe platforme precum Skype, Google Meet, Whatsapp sau Facebook Messenger.
Cel mai popular instrument de colaborare online cu aplicații care acoperă toate nevoile de comunicare și colaborare online este Google. Pentru a accesa gratuit Suita Google for Education, e nevoie ca școala să aibă un domeniu și să se înregistreze cu un cont G Suite for Education. Un singur administrator poate crea acest cont de unde poate crea adrese de email tuturor utilizatorilor pentru acel domeniu.
Pentru a crea un mediu de învățare cât mai aproape de o clasă reală, profesorii s-au folosit de trei tipuri de resurse:
1. O platformă de interacțiune în timp real, cu video și text – Zoom și Google Meet (accesul gratuit)
2. Aplicații sau platforme de colaborare online, care au facilitat schimbul de documente, teste sau teme pentru acasă și au înregistrat o evidență a acestora, care au permis și un feedback din partea profesorului – Google Classroom și alternative, precum Edmodo, EasyClass și ClassDojo.
3. Resurse și aplicații de învățare pe care le-a creat profesorul sau resursele deja existente sub formă de prezentări, lecții, fișe, imagini și clipuri pe care le-au putut folosi atât în timpul lecțiilor live, cât și ca teme de lucru pentru acasă. Aici sunt incluse aplicațiile precum ASQ, Kahoot, Quizziz, Wordwall, Padlet, Twinkl sau Digitaliada, precum și alte surse de inspirație pentru filme, teme și studiu individual.
Multitudinea de practici și aplicații a generat oboseală și confuzie atât în rândul profesorilor, cât și a elevilor. Dacă în unele școli s-a decis utilizarea unor anumite aplicații, în altele fiecare profesor a folosit metode diferite. Nu este nevoie doar de liste de resurse (există chiar o inflație), ci de asistență de a organiza munca cu ajutorul acestora. Profesorii simt nevoia de coordonare și de lucru după un plan organizat, dar și asistență din partea instituțiilor abilitate. Așadar, pe lângă nevoia de a înțelege cum se utilizează instrumentele online, profesorii au evidențiat nevoia de a primi sprijini pedagogic.
Un studiu arată că ”45% din persoanele implicate în procesul educațional au spus că le-ar fi fost necesar un training pentru gestionarea situațiilor de criză care i-ar fi putut ajuta să poată lua decizii mai bune în această perioadă”
În România, accesul la internet și lipsa echipamentelor rămân încă problematice în familiile unde există profesori și unul sau mai mulți elevi dacă nu dețin mai multe echipamente. Mai multe persoane au ținut să atragă atenția asupra situației dificile a școlilor din mediul rural unde nici profesorii și nici copii nu au acces la instrumente digitale, făcând imposibilă desfășurarea de cursuri în mediul online.
Ultimul studiu realizat arată că:”62% dintre profesori au spus că le-a lipsit echipamentul potrivit (laptop, tabletă, telefon, dar și acces la internet) pentru desfășurarea acestor cursuri online și 56% dintre ei au răspuns că le-ar fi fost necesar training real pentru utilizarea platformelor online”
Situația actuală a demonstrat gradul scăzut de alfabetizare IT în rândul profesorilor de toate vârstele. Astfel, s-a menționat și inutilitatea unor cursuri urmate de profesori în trecut, inclusiv în programe oficiale de formare, care nu i-au ajutat pe aceștia să își desfășoare activitatea în condiții optime în aceste momente. Nici în rândul elevilor situația nu este neapărat mai bună, având în vedere că unii dintre elevi nu au reușit să se conecteze la lecții ușor pentru că ei sau părinții lor nu aveau cunoștințe pentru a folosi astfel de instrumente.
Una dintre provocările menționate de cea mai mare parte a profesorilor a fost conexiunea reală cu elevii și obținerea de feedback. De aceea, mulți dintre ei au menționat faptul că elevii simt nevoia de a se vedea și de a interacționa în offline. Profesorii au experimentat metode diverse pentru a reuși să le atragă atenția copiilor și de a-i putea implica, dar succesul a depins în mare parte, pe lângă aplicațiile folosite, de interacțiunea pe care o aveau în mediul offline.
Lucrul cu grupe mari de elevi este dificil și obositor, iar în acest context interacțiunea scade. Și prezența pentru un timp îndelungat în fața unui computer sau telefon a unui elev poate dăuna; unii profesori considerând eficientă din acest punct de vedere combinarea muncii online cu cea individuală, care nu necesită neapărat utilizarea unor resurse online.
Dacă privim partea pozitivă, totuși, mulți dintre profesori privesc această criză ca pe o oportunitate de a deprinde abilități noi, de a învăța mai multe despre ei și simt că au o mare responsabilitate de fi alături de elevii lor și de a-i ghida să treacă prin această perioadă grea.