Învățământul la răscruce

Suntem martorii unei mari provocări în evoluția omenirii cauzate de noul coronavirus, care a marcat profund majoritatea domeniilor de activitate și a avut un registru emoțional diversificat în mentalul colectiv – de la frică la curaj, de la pesimism la optimism, de la indiferență la nepăsare și implicare activă în bătălia antivirus.  Această stare critică va putea fi depășită de omenire prin înțelepciune, asumare de responsabilități, stabilirea unor criterii juste pentru evaluarea acțiunii umane, a granițelor moralei și comportamentului civilizat, a drepturilor și libertăților cetățenești.

Telemunca este o posibilitate oferită de mediul virtual pentru a desfășura activități utile de la distanță, fără să existe riscul de infectare cu agenți patogeni, însă nu poate fi generalizată în orice situație. Diversele variante de teleșcoală (învățământ la distanță, educație online, clasă virtuală) sunt deosebit de utile, dar nu pot să substituie învățământul prin relaționare directă în sala de curs sau în laborator, orice exagerare poate avea consecințe imprevizibile pentru destinul  generațiilor tinere. Există pericolul ca în perspectivă tinerii să neglijeze interacțiunile directe din mediul real și să devină dependenți de mediul virtual, ceea ce ar afecta trăirea pe deplin a vieții, modificări de comportament, limitarea creativității și consecințe negative asupra sănătății.

Este regretabil că, în prag de an școlar 2020-2021, factorii de decizie din țările Uniunii Europene n-au stabilit încă varianta optimă pentru un învățământ  offline, online sau hibrid în organizarea resurselor materiale și umane,  care permite  derularea eficientă a proceselor educaționale  și asigurarea protecției  la infectarea cu noul coronavirus.

Deși există o gamă diversificată de păreri, varianta învățământului clasic este cea mai eficientă  și trebuie adaptată la  condițiile actuale pentru reducerea  la minim a riscului de îmbolnăvire.  În acest scop, este necesar ca activitatea dintr-o unitate școlară să fie organizată în două schimburi,  cu mențiunea că  durata acestora va fi redusă  și  vor fi reluate numai după dezinfectarea și igienizarea claselor.  Desigur, elevii din ciclul primar și gimnaziu vor fi programați în prima parte a zilei pentru desfășurarea activității educaționale din școală.

Stimați elevi, părinți și profesori, vă propun să analizați o posibilitate de respectare a normelor de  protecție antivirus  prin distanțare socială pe baza regândirii  organizării programului activității școlare și  a claselor  de elevi, a timpului alocat unei  lecții,  a restructurării anului școlar și a planificării calendaristice.  Desigur,  se impune un scenariu educațional flexibil, care se poate modifica  semestrial sau chiar după câteva luni, în funcție de  evoluția  situației epidemiologice.

Deși pot fi concepute  diverse variante adaptate la  condițiile concrete dintr-o unitate școlară, pentru  exemplificare  se consideră  o clasă  din ciclul gimnazial sau liceal cu peste  16  elevi, care vor fi împărțiți în două grupe și repartizați în două săli de clasă alăturate, iar timpul alocat fiecărei lecții fiind redus la 25 de minute, pauza fiind de 5 minute. De remarcat că, într-un interval de timp de 3 ore, elevii  unei clase pot beneficia  de  6 lecții pentru  formarea competențelor educaționale.

Se recomandă ca în pauza dintre lecții, elevii să poarte măști de protecție și să evite ieșirea  în număr mare din clase  și să folosească toaleta în alte intervale de timp.  Trebuie să existe substanțe dezinfectante, atât la toaletă cât și în sălile de clasă.

După terminarea lecțiilor, profesorii  care predau simultan la clasa respectivă vor schimba grupele între ei  și vor supraveghea elevii  și  în timpul pauzelor, iar la terminarea cursurilor, elevii  vor fi conduși  pe circuite separate  până la ieșirea din școală.

Varianta propusă  are următoarele avantaje:

  • oferă șanse egale la educație tuturor elevilor într-un cadru organizat de relaționare socială, procesele de învățare și evaluare fiind mult mai eficiente decât în variantele  online sau hibridă;
  • permite  distanțarea socială și reducerea  timpului  în care elevii se află împreună;
  • oferă diverse posibilități pentru includerea disciplinelor în orarul  școlar, norma didactică poate fi calculată ușor (1 oră didactică pentru  2 lecții), iar  planificarea calendaristică nu prezintă dificultăți;
  • poate fi adaptat cu ușurință la condițiile concrete dintr-o unitate școlară și poate fi modificat în funcție de evoluția situației epidemiologice.

Desigur,  conducerile unităților școlare împreună cu autoritățile locale vor stabili  varianta optimă pentru începutul anului școlar,  care va fi trimisă  forurilor județene pentru aprobare.   Într-un scenariu favorabil se poate  reveni  la  organizarea învățământului din unitățile școlare înainte de apariția pandemiei.  Ar fi de dorit ca  toate școlile să  dispună de un cabinet medical, personalul  calificat având un rol important  pentru protecția și educația sanitară a elevilor.   O măsură suplimentară de protecție este testarea  periodică a elevilor începând chiar din prima zi de școală, pentru izolarea în timp util a cazurilor asimptomatice.

Pe lângă monitorizarea tuturor unităților școlare, factorii de decizie  vor selecta unele școli pilot pentru experimentarea  unor soluții optime  și transmiterea în timp util a bunelor practici în managementul  învățământului în situații de criză.

Cu siguranță, școala reprezintă mediul propice pentru proiectul de formare a fiinţei umane, sub cele  trei aspecte: individual (împlinirea vocaţională prin cultură), interindividual (echilibru moral-relaţional) şi social (afirmarea prin competenţă profesională).

Deosebit  de  importante  în managementul  educaţional  de  modelare  a  destinului  tinerilor  sunt  rolurile de bază ale cadrului  didactic:  planificare,  organizare,  comunicare,  conducere,  coordonare, îndrumare,  motivare,  consiliere,  control  şi  evaluare.

Demersul managerial trebuie să aibă ca finalitate corelarea resurselor materiale, financiare şi umane în structuri organizaţionale optime pentru formarea cu costuri minime a unor tineri responsabili, autonomi şi creativi, dotaţi cu scheme operaţionale flexibile şi cunoştinţe de bază, pentru a face faţă situaţiilor impuse de viaţă.

Trecerea de la tradiţie la inovaţie, personalizarea actului educational prin diversificarea metodelor interactive, adaptarea curriculumului şcolii la mediul socio-cultural, aplicarea teoriei inteligenţelor multiple, pentru a diversifica abilităţile specifice de a interacţiona eficient cu lumea, constituie puncte de reper în abordarea diferenţiată  a conţinutului învăţământului, cunoaşterea elevilor şi a disponibilităţilor acestora de învăţare.

În scenariile didactice,  dascălii veritabili se bazează pe principii didactice  eficiente în procesul educaţional: însuşirea conştientă şi activă a cunoştinţelor, intuiţia, îmbinarea teoriei cu aplicaţiile practice, însuşirea temeinică a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, sistematizarea şi continuitatea, tratarea individuală a elevilor). Indiferent de disciplina predată, o lecţie activă se sprijină pe metode şi procedee active care să insufle elevilor motivaţia de a dobândi cunoştinţe noi, pe cât posibil printr-un studiu activ, intensiv.

Profesorul trebuie să cunoască mecanismele şi finalităţile învăţării pentru a regiza  lecţii atractive, de înaltă ţinută ştiinţifică. Trebuie să corecteze  eventualele disfuncţionalităţi care apar în demersul didactic printr-o permanentă conexiune inversă.

Modernizarea proceselor educaționale presupune responsabilitate pentru destinul tinerilor și adaptarea factorilor implicați la metode și strategii eficiente în proiectare și derularea unor scenarii didactice interactive centrate pe elev.  Misiunea profesorului este de a dezvolta strategii de predare care să permită elevilor să îşi exprime modalităţile multiple de a înţelege şi de a valoriza propria lor unicitate. Scopul este ca fiecare elev să se dezvolte la maximum de capacitate în conformitate cu potenţialul propriu.

Originalitatea sa în optimizarea actului educaţional se manifestă în alegerea conţinutului cerut de programa şcolară, a metodelor de predare activ-participative, centrate pe elev, a mijloacelor de învăţământ eficiente realizării obiectivelor propuse, dar şi a relaţiilor stabilite cu elevii într-un cadru motivaţional interactiv, de trăiri cognitive intense, bazate pe fluxuri informative bidirecţionale între educator şi educat.

Din sistemul metodelor de învăţământ fac parte:

  • metode de comunicare verbală – expozitive (povestirea, explicaţia, prelegerea şcolară) și interogative (conversaţia, dialogul) ;
  • metode de comunicare scrisă (munca cu manualul, studiul de text);
  • metode de explorare a realităţii – în mod direct (învăţarea prin descoperire, observarea independentă, experimentul, studiul de caz) sau în mod indirect (demonstraţia, problematizarea);
  • metode de acţiune  – operaţionale sau instrumentale (exerciţiile, lucrările de laborator, lucrările practice, tema de cercetare sau proiectul) ;
  • metode de evaluare – observare curentă, chestionare orală, control prin lucrări scrise, lucrări practice, aplicarea de teste, verificarea cu ajutorul unor mijloace tehnice, examenele.

Se remarcă eficienţa metodelor activ-participative, de implicare totală a elevului în actul învăţării. Nu trebuie neglijată nici evaluarea, ca înlănţuire de operaţii de măsurare, apreciere şi decizie, esenţiale pentru determinarea progreselor la învăţătură, conducerea procesului de învăţământ şi perfecţionarea lui continuă. De asemenea, conexiunea inversă (feedback) este o componentă operaţională importantă care asigură controlul de retur (retroacţiune).

Evaluarea trebuie să reprezinte nu numai o cuantificare formală a progresului şcolar, ci şi un etalon de reflecţie asupra calităţii procesului educaţional, un feedback pentru fiecare dascăl de a-şi îmbunătăţi modul de predare.

Elevul, la rândul său, trebuie să înţeleagă şi să accepte evaluarea, să fie corect informat asupra progresului şcolar, să fie pus în situaţii de competiţie pentru a-şi cunoaşte nivelul de pregătire. Scopul urmărit este ca elevul să devină un partener activ al scenariilor regizate de către profesor, să participe la propria educare şi pregătire pentru integrarea în societate.

Deplasarea accentului de pe latura informativă a evaluării pe cea formativă, constituirea băncilor de itemi la nivel naţional, promovarea unor criterii obiective de performanţă corelate cu oferta educaţională reprezintă teme de reflecţie pentru factorii decizionali.

Dascălii cu vocaţie profesională, preocupaţi de propria pregătire psihopedagogică şi de specialitate, se pot adapta uşor la noile cerinţe prin realizarea unor lecţii atractive, susţinute de un material didactic adecvat, extinderea strategiilor activ-participative, centrate pe metodologia operaţionalizării obiectivelor şi pe criterii de performanţă, armonizarea tehnicilor de evaluare predictivă, formativă şi sumativă, tratarea interdisciplinară şi transferul cunoştinţelor într-un cadru motivaţional cu deschidere către viaţă.

Așa cum s-a dovedit în istorie, situațiile de criză profundă, chiar dacă au afectat dramatic omenirea, au reprezentat “salturi calitative” pe noi trepte ale culturii și civilizației. Nu este exclus ca la intrarea în mileniul trei să trăim  transformări fără precedent în sfera relațiilor umane,  a modului de raportare la mediu, a progresului științific, tehnic și tehnologic.

Bibliografie
1.  Bârzea C., Arta și știința educației, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
2.  Goleman D., Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2008
3.  Neacșu I., Motivație și învățare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,  1978
4. Petru I., Logică și educație, Editura Junimea, Iași, 1994
5. Radu I. T., Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
6. Romiță I., Managementul clasei de elevi, Editura Polirom, Iași, 2006
7. Tudor V., Alma Lux, Editura Agora, Călărași, 2001

 

prof. Vasile Tudor

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/vasile.tudor

Articole asemănătoare