Integrarea eficientă a elevilor în mediul școlar presupune nu doar dezvoltarea competențelor cognitive, ci și formarea comportamentelor sociale adecvate. În clasa pregătitoare, elevii se află într-o etapă de tranziție, în care adaptarea la cerințele mediului școlar poate genera dificultăți de ordin comportamental.
Comportamentele disruptive, precum agresivitatea, opoziționismul sau retragerea socială, pot afecta atât procesul de învățare al elevului, cât și dinamica grupului-clasă. În acest context, intervenția timpurie și utilizarea unor strategii educaționale adecvate sunt esențiale.
Prezentul studiu de caz analizează intervențiile aplicate în cazul unui elev din clasa pregătitoare care a manifestat comportamente disruptive, evidențiind eficiența acestora.
Prezentarea cazului
Elevul B., în vârstă de 6 ani, este înscris în clasa pregătitoare. Acesta provine dintr-un mediu familial instabil, caracterizat prin lipsa unor reguli clare și o implicare redusă a părinților în activitatea educațională.
La începutul anului școlar, elevul manifesta frecvent comportamente disruptive, precum:
- agresivitate verbală și fizică față de colegi;
- dificultăți în respectarea regulilor clasei;
- refuzul de a participa la activități;
- izbucniri emoționale (plâns, furie).
De asemenea, elevul avea dificultăți în gestionarea emoțiilor și în relaționarea cu ceilalți copii, preferând uneori izolarea sau reacțiile impulsive.
Analiza cauzelor
Analiza comportamentului elevului a evidențiat mai mulți factori determinanți:
- Factori familiali: lipsa unor rutine stabile, comunicare deficitară și absența unor limite clare;
- Factori emoționali: dificultăți în exprimarea emoțiilor și toleranță scăzută la frustrare;
- Factori educaționali: lipsa experienței anterioare într-un mediu organizat (neparticiparea la grădiniță în mod constant).
Acești factori au contribuit la apariția și menținerea comportamentelor disruptive.
Intervenția educațională
Intervenția a avut ca scop principal formarea unor comportamente adecvate și dezvoltarea competențelor socio-emoționale. Au fost stabilite următoarele obiective:
- respectarea regulilor clasei;
- reducerea comportamentelor agresive;
- dezvoltarea autocontrolului;
- îmbunătățirea relațiilor cu colegii.
Strategiile aplicate au inclus:
a) Stabilirea regulilor clare
Au fost formulate reguli simple, vizuale, afișate în clasă și discutate constant cu elevii. Elevul a fost implicat în înțelegerea acestora.
b) Sistem de recompense
S-a utilizat un sistem de întărire pozitivă (buline, calificative verbale, recompense simbolice) pentru comportamentele adecvate.
c) Consiliere individuală
Elevul a beneficiat de discuții individuale scurte, centrate pe identificarea emoțiilor și găsirea unor modalități adecvate de exprimare.
d) Activități de dezvoltare socio-emoțională
Au fost introduse jocuri de rol, povești terapeutice și exerciții de recunoaștere a emoțiilor.
e) Tehnici de calmare
Elevul a fost învățat să utilizeze strategii simple de autoreglare (respirație profundă, pauză de liniștire).
f) Colaborarea cu familia
Părinții au fost consiliați pentru a introduce reguli și rutine acasă, precum și pentru a adopta o abordare consecventă.
Evoluția elevului
După o perioadă de aproximativ trei luni de intervenție, s-au observat progrese vizibile:
- reducerea frecvenței comportamentelor agresive;
- îmbunătățirea respectării regulilor;
- creșterea capacității de autocontrol;
- implicare mai activă în activități;
- relații mai pozitive cu colegii.
Elevul a început să utilizeze strategiile de calmare și să răspundă pozitiv la feedback-ul oferit.
Concluzii și recomandări
Studiul de caz evidențiază importanța unei intervenții educaționale timpurii și sistematice în gestionarea comportamentelor disruptive în clasa pregătitoare. Se recomandă:
- stabilirea unui cadru clar și predictibil;
- utilizarea consecventă a întăririlor pozitive;
- dezvoltarea competențelor socio-emoționale;
- colaborarea eficientă cu familia;
- abordarea individualizată a elevului.
În concluzie, comportamentele disruptive pot fi ameliorate printr-un demers educațional coerent, centrat pe nevoile elevului și pe crearea unui climat educațional sigur și suportiv.
Bibliografie
Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Iași: Polirom.
Ionescu, M., & Radu, I. (2001). Didactica modernă. Cluj-Napoca: Dacia.
Stan, L. (2013). Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Iași: Polirom.
Vrasmaș, E. (2017). Educația incluzivă și intervenția timpurie. București: EDP.
Verza, E. (2011). Tratat de logopedie. București: Semne.
Ministerul Educației (2019). Curriculum pentru educație timpurie. București.