Copilul cu sindrom Down vine pe lume la fel ca și orice copil. În majoritatea cazurilor, sindromul Down apare în urma unui accident genetic produs în timpul diviziunii celulare în momentul conceperii copilului. Informarea părinților despre sindromul Down trebuie făcută cu mult tact, asigurându-se sprijinul psihologic. Participarea la anumite programe speciale îl ajută pe copil să funcționeze corect atât din punct de vedere intelectual cât și din punct de vedere adaptiv.
Copilul cu sindrom Down empatizează cu cei din jur, înțelege trăirile emoționale ale celor din jur. Dezvoltarea acestora este mai lentă decât a celorlalți copii. Sportul poate ameliora problemele de sănătate a copiilor cu sindrom Down, de aceea părinții acestor copii sunt îndemnați ca printre activitățile pe care le derulează zilnic să se numere și activitățile fizice. Acești copii speciali necesită o atenție specială, ei fiind mai sensibili la anumite boli. Consecințele sindromului Down pot fi observate pe parcursul vieții prin diverse manifestări precum deficit de atenție, învățare greoaie, coeficient de inteligență ce scade treptat, retard mintal ușor sau moderat.
Grădinița este prima experiență a vieții copilului în societate. Adaptarea va fi de lungă durată cu progrese și regrese, cu eforturi atât din partea copilului cât și a părinților. Acești copii speciali au creierul format în mod diferit față de cei tipici. Acest lucru face ca procesul de învățare să fie mai puțin eficient. Dificultatea rostirii unor cuvinte noi, neînsușirea suficientă a unor cunoștințe îi produc stări de irascibilitate, de plâns, de încăpățânare, crize de furii. Cu mult efort din partea cadrului didactic, copiii cu sindrom Down pot învăța mult mai mult decât se crede în general. Grădinița este un loc ideal pentru ca un copil să fie implicat într-un grup de semeni și să fie crescut alături de copii cu limbaj normal. Și copilul cu sindrom Down simte nevoia să fie independent de aceea trebuie să-i oferim senzația ca este, lăsându-l să ia decizii neimportante cum ar fi: alegerea hainelor cu care se îmbracă ori alegerea meniului pentru grădiniță.
La vârsta preșcolară, includerea in societate a copilului cu sindrom Down este piatra de temelie pentru o viață socială normală.
Acești copii speciali au dreptul să urmeze grădinițe și școli de masă, pot învăța să scrie și să citească, pot termina liceul și pot urma chiar și o facultate. Ei sunt sociabili și prietenoși, capacitatea lor de a dezvolta prietenii depinde și de gradul de dezvoltare al limbajului precum și de alți factori. Donald W. Winnicott, psiholog specializat pe copii, menționează că adulții implicați în educația copiilor nu este nevoie să fie perfecți, trebuie să fie doar „destul de buni”, încercând să înțeleagă copilul și să afle strategiile cele mai eficiente fără a se strădui să găsească soluția perfectă.
Bibliografie
– Copilul cu dizabilitate. Aspecte de dezvoltare și comportament. Centrul de Intervenție precoce „Voinicel”, Chișinău, 2004.
– Lauteslager P.E.M. Copiii cu sindrom Down. Dezvoltare motorie și intervenție. Traducerea, Maria Vîslan. Craiova: Editura de Sud,2005