Educația incluzivă este un proces permanent de îmbunătățire a instituțiilor școlare, având ca scop valorificarea pe deplin a resurselor existente, în special a resurselor umane, pentru a sprijini participarea tuturor elevilor din comunitate la procesul educațional. Conceptul de educație incluzivă solicită recunoașterea necesității reformelor școlare pentru a oferi asistență educațională pentru toți copiii, inclusiv pentru cei cu dizabilități, supradotați sau cu talente speciale, într-un mediu școlar comun.
Condițiile prealabile pentru includerea copiilor cu nevoi educaționale speciale sunt următoarele:
1. Copilăria trebuie considerată una dintre marile valori, nu doar stadiul de pregătire pentru viața adultă, oferă posibilități fără precedent în etapele următoare. În acest caz, copilăria nu trebuie să fie dominată de pregătirea pentru viață, ci trebuie respectată, făcând tot posibilul în realizarea cerințelor fiecărui copil.
2. Toți copiii trebuie să locuiască acasă sau într-un cadru apropiat.
3. Toți copiii pot învăța și au dreptul la educație.
4. Independența personală se formează pe baza încrederii reciproce între copii și adulți.
5. Copilul trebuie să trăiască și să experimenteze – trăiește în condiții adecvate oferite de societate.
Principiile de bază ale incluziunii copilului cu cerințe educaționale speciale (CES) pentru școlile de masă sunt:
- Principiul egalității în drepturi – acces reglementat persoanelor cu cerințe educaționale speciale în învățământ și în alte domenii muncă în folosul comunității;
- Principiul egalității de șanse în domeniul educației – înseamnă că, ori de câte ori este posibil, copiii cu nevoi educaționale speciale ar trebui educați în cadrul sistemului de învățământ general prin eliminarea oricăror practici discriminatorii;
- Principii de acordare a serviciilor de sprijin – luând în considerare copiii cu nevoi educaționale speciale și cei care lucrează cu aceștia, inclusiv servicii de consiliere, și implicând existența mai multor categorii de resurse (umane, instituționale, materiale, financiare, servicii guvernamentale);
- Principiile intervenției timpurii – este demonstrată eficacitatea intervenției timpurii în reabilitarea/ reeducarea și integrarea copiilor cu nevoi educaționale speciale, din cauza diferențelor, copiii cu oportunități de învățare au șanse mult mai mari de integrare în continuare în viața școlară;
- Principii de cooperare și parteneriat – vizând experiența anterioară, s-a observat că integrarea și normalizarea pot fi realizate doar printr-o cooperare pe termen lung între partenerii relevanți: studenți, profesori, părinți, ONG-uri, consilieri etc., prin cooperarea dintre copii și profesori și alți experți.
În educația incluzivă, trebuie respectate următoarele principii:
– Toleranța și valorificarea diferențelor tuturor copiilor;
– Parteneriat în potențiale acțiuni de dezvoltare a copiilor, perfecționare instituțională;
– flexibilitate in activitățile didactice;
– Management educațional participativ.
Scopul oricărei societăți este de a-și menține echilibrul, ordinea socială și normativă. Acest scop poate fi atins prin funcționarea optimă a elementelor structurale sociale ale grupurilor, comunităților și instituțiilor, prin integrarea armonioasă a indivizilor în toate sferele societății.
Pentru atingerea acestor obiective funcționale, se propune asigurarea că fiecare copil are șanse egale de dezvoltare și integrare socială prin promovarea și creșterea sentimentului de comunitate, încurajând toleranța, nediscriminarea și solidaritatea cu semenii ca valori ale societății actuale; și prin promovarea calității procesului educațional și a optimizării sistemului educațional, cu accent pe formarea inițială și continuă a cadrelor didactice și a personalului suport, pregătirea adecvată în educația incluzivă din perspectivă psihoeducațională.
Obiectivele generale derivate din scopul precizat sunt rezumate astfel:
– Dezvoltarea capacității instituționale (toate resurse pure: informații despre sistemul educațional, material, financiar, uman, timp) pentru a satisface nevoile educaționale ale fiecărui copil într-un mediu bazat pe toleranța la diversitate;
– Crearea accesului egal și real la învățământul secundar general și profesional pentru copiii cu nevoi educaționale speciale;
– Valorificarea potențialului instituțiilor de învățământ general și special și optimizarea rețelelor acestora pentru a promova integrarea școlară și socială a copiilor cu nevoi educaționale speciale;
– Să informeze și să promoveze drepturile egale ale copiilor cu nevoi educaționale speciale;
– Pregătire psihopedagogică în domeniul educație incluzive a cadrelor didactice, atât în formarea profesională inițială, cât și în formarea continuă.
Conceptul de educație incluzivă pentru copiii cu nevoi educaționale speciale este o modalitate eficientă de a atinge obiectivele Educației pentru toți, deoarece:
– Reduce distanța dintre copii cu cerințele educaționale speciale și mediu familial;
– Aduce vizibilitate grupurilor comunitare, prin urmare ajută la creșterea gradului de conștientizare și implicare generală a societății;
– Presupune cooperare, colaborare, comunicare și studiu cu toți copiii;
– Motivează copiii să găsească soluții în viața de zi cu zi;
– Evidențiază problemele comunității;
– Dezvoltă comunicarea și parteneriatul între copii, părinți, experți etc.;
– Oferă oportunități de a împărtăși experiențe din viața personală.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, consolidarea parteneriatelor dintre formele educației și departamentele guvernamentale, ONG-uri, sectorul privat, grupuri religioase, comunități locale, familii și cadre didactice, este una dintre condițiile necesare.
Incluziunea are o rațiune educațională: pentru a putea educa toți copiii împreună, școlile incluzive trebuie să dezvolte metode de predare care să abordeze diferențele individuale și să beneficieze toți copiii.
Există o rațiune socială pentru incluziune: prin educarea tuturor copiilor împreună, școlile incluzive pot schimba atitudinile față de discriminare, punând astfel bazele unei societăți echitabile care încurajează oamenii să trăiască împreună în pace.
Există o rațiune economică pentru incluziune: este mai puțin costisitor să construiești și să întreții școli care să educe toți copiii împreună decât să creăm un sistem complex de diferite tipuri de școli care se specializează în educația anumitor categorii de copii.
Așadar, concluzionând, educația incluzivă presupune sarcina extinderii școlilor obișnuite, adaptarea acestora pentru a găzdui alte categorii de copii, în special pe cei cu nevoi educaționale speciale.